1,267 matches
-
-lea, urmașul său, predică, în 25 iulie 1265, din Perugia, o cruciadă „verbum cruciș” împotriva tătarilor, și a celorlalți păgâni ce li s-au alăturat, în momentul în care Nogai se afla sub zidurile Constantinopolului. Era din nou teama că mongolii, întovărășindu-se și cu alți păgâni, ar putea năvăli în pământurile creștinilor, vecine cu regatul Ungariei, care nu era decât Transilvania, căci pe teritoriul din Carpați și Dunăre erau stăpâni deplini. Deocamdată însă, Nogai nu avea de gând să atace
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu regatul Ungariei, care nu era decât Transilvania, căci pe teritoriul din Carpați și Dunăre erau stăpâni deplini. Deocamdată însă, Nogai nu avea de gând să atace Ungaria și nici Transilvania, căci își lăsase în Balcani acei 10.000 de mongoli călări, ca să supravegheze Bizanțul și mișcările împăratului, iar Berke, hanul Hoardei de Aur, era preocupat de luptele pentru anexarea Azerbaidjanului. Moartea lui Berke-han, întâmplată într-una din campaniile sale din Caucaz în anul 1266, și venirea la putere a lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
o asediere a Constantinopolului pe timp îndelungat, a recurs la tratative. Ocolind ciocnirea armată pe câmpul de bătălie, care ar fi putut avea ca urmare din nou prădăciuni și pustiiri în Tracia și Dobrogea, el încercă să-i scoată pe mongoli din hotarele Imperiului pe căi lăturalnice, oferind lui Nogai în căsătorie pe fiica sa naturală Eufrosina. În schimbul înrudirii cu împăratul Bizanțului, Nogai despresura Constantinopolul, retrase oștile la granițele teritoriului bizantin și cedă și Vicina de pe malul drept al Dunării dobrogene
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ac Blacis inter se discordantibus suo rex Boemiae proposito defraudatur”. Lipsa tătarilor din textul lui Tuscus, alături de care luptau românii din Țara Românească și Moldova ca vasali în mod obișnuit, este explicabilă. Românii alcătuiau o oaste aparte de aceea a mongolilor, care era organizată pe seminții și triburi, și ciocnirea moldovenilor cu prusienii a avut loc fără ca să fi angajat și pe aceea a tătarilor. O ridicare la oaste și plecarea acesteia peste hotare, fără știrea tătarilor și alături de ei, este
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Coroana Ungară a răsplătit secuii din Trascău, refăcându-le cetatea și mutând în ea sediul scaunului de la Turda var - de la 12 km. distanță - cu precizarea că locuitorii de pe valea Arieșului să se refugieze în ea în cazul repetării invaziei. Pierderile mongolilor și ale cumanilor trebuie să fi fost mari de tot, căci de o nouă incursiune în Transilvania nu se va mai putea vorbi mult timp. Evenimentele din anii 1280-1285, petrecute la gurile Dunării, în Balcani, în Transilvania și Polonia au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
comploturi, au paralizat o cruciadă dinspre Vest și au lichidat ambiția lui Tula-buga de a deveni mare han al Hoardei de Aur, lăsând să crească puterea lui Nogai pe culmile cele mai înalte. Și, dacă nu ar fi fost la mongoli concepția că numai un membru al dinastiei, coborâtor direct din Gingis-Khan, putea să fie han, sigur Nogai ar fi ajuns stăpânul Hoardei de Aur. Dominat de această idee, el a renunțat și a ridicat han la gura Volgăi, pe Toctai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sânul Hoardei de Aur să-și vândă copiii negustorilor străini, care-i transportau și-i revindeau până în Egipt. Deschiderea porturilor numai pentru negustorii musulmani și continuarea persecutării genovezilor din Caffa și alte emporii ale lor, învinuiți că fură copiii de mongoli și-i vând ca sclavi, nu au remediat rănile grele, provocate de război. Viața economică internă a marelui Imperiu Mongol, zdruncinată, a produs consecințe nefaste asupra Țărilor Românești, în Sud-Estul european și în Imperiul Bizantin, unde bandele turcești aduse de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și-i vând ca sclavi, nu au remediat rănile grele, provocate de război. Viața economică internă a marelui Imperiu Mongol, zdruncinată, a produs consecințe nefaste asupra Țărilor Românești, în Sud-Estul european și în Imperiul Bizantin, unde bandele turcești aduse de mongoli, pătrunseseră până Anatolia, în anii 1300-1302, până sub zidurile capitalei. Debarcarea Campaniei catalane, sub conducerea lui Roger de Flor, în septembrie 1303, în ajutorul împăratului bizantin, chemată împotriva turcilor, mări foametea și haosul. Conflictul izbucnit între Andronic al II-lea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
forțele puterilor catolice a pierdut papalitatea și în anii 1307-1308, când, 100.000 de tătari, conduși în persoană de marele han Toctai, au fost ocupați cu atacul emporiilor genoveze din Crimeea, pentru vina de a fi răpit copii de-ai mongolilor spre a-i vinde sclavi. Caffa a rezistat mai bine de șase luni, din noiembrie 1307 și până la 20 mai 1308, apărată numai de 300 de greci și 300 de italieni, care au așteptat zadarnic un ajutor de pe uscat. În
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de voievodul din Țara Românească, adică de Ivanco Basarab, cu ajutorul țarului Mihail (1323-1330) pentru ca, în anul 1324, să completeze știrea despre victoria lui Andronic al III-lea asupra a 20.000 de tătari, care veniseră să mențină statu-quo-ul, în timp ce alți mongoli tăbărâseră în Moldova. Aceste evenimente nu au putut lăsa pasivă Coroana Ungară. Carol de Anjou a apărut la Deva, în Transilvania, în lunile iunie-august ale anului 1324 „pentru a rândui niște treburi ale regatului”. Avea mare nevoie de colaborarea românilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
comite de Sălaj, în solie la Basarab voievodul transalpin, iar pe Phinta în Moldova „in terram ipsorum Tartarorum”, pentru strajă. Au avut loc, desigur, tatonări și spionări cu răpiri de persoane, din care nu au lipsit chiar și copii de mongoli, trimiși până la Roma, pentru care Papa mulțumea, la 1 octombrie 1325 printr-o scrisoare. Se vede că regele a fost mulțumit de modul în care solii săi și-au îndeplinit misiunile, căci i-a răsplătit pe fiecare în parte. Probabil
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mulțumit de modul în care solii săi și-au îndeplinit misiunile, căci i-a răsplătit pe fiecare în parte. Probabil că voievozii români de dincoace de Carpați le vor fi dat, verbal, asigurări că atât cât nu-i vor sili mongolii la incursiuni, ei nu le vor face. Despre o desprindere a lor de sub suzeranitatea Hoardei de Aur și trecerea sub aceea a Coroanei Ungare nu se poate vorbi, deoarece Carol de Anjou nu schițase nici cel mai mic gest că
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Ivanco Basarab a demonstrat, în desfășurarea lui de forțe, că românii sunt sătui de suzerani. Pierderea bătăliei de la Posada, în care a pierit aproape întreaga armată feudală maghiară, a fost urmată de consecințe amare pentru românii din Transilvania. Drept represalii, mongolii, în alianță cu românii din Țara Românească, au năvălit, în anul 1331, peste munți, au prădat și au pustiit localitățile românești și săsești întâlnite în cale și au rămas în acea regiune timp de doi ani. Privită pe plan românesc
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fără a adăuga că dezastrul a fost așa de mare, încât a căzut în luptă și vicecancelarul, care păstra pecetea regală. Experiența făcută trebuia să fie învățată bine de către toți sfetnicii regali de la Buda. De aceea, în viitoarele campanii împotriva mongolilor a fost necesar să fie atrași și cointeresați românii de pretutindeni. Căci, chiar dacă se putea obține o victorie decisivă, lichidarea suzeranității mongole și, mai ales, instaurarea uneia noi asupra celor două țări românești de dincoace de Carpați erau în funcție
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Albă, dar scutind pe brașoveni de tricessima. Expediția lituaniană din anul 1333 a avut o importanță covârșitoare pentru desfășurarea evenimentelor istorice ulterioare în relațiile popoarelor Europei cu tătarii. Victoriile în lanț ale lui Olgerd, în chiar interiorul teritoriilor ocupate de mongoli dintre Don și Nistru și apoi dintre Nistru și Dunăre, cu aruncarea unor oglani până în ținuturile Dobrogei a făcut să dispară mitul că stăpânii stepelor sunt de neînvins. Speranțe noi au răsărit chiar în sufletele românilor, care s-au gândit
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
se facă, dar nu prin plecarea în cruciadă a celor dintâi asupra celor din urmă, ci în lupte de apărare pe meleagurile Ungariei și Transilvaniei, mai ales în Țara Bârsei și în jurul Brașovului, și probabil și în Maramureș, invadate de mongoli și românii de dincoace. Dacă însemnările cronicarilor saxoni diferă în ce privește data noii invazii, unele punând-o în anul 1335 și altele în anul 1336; în schimb toate, în unanimitate, vorbesc de rămânerea mongolilor în Transilvania șapte ani, timp în care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și probabil și în Maramureș, invadate de mongoli și românii de dincoace. Dacă însemnările cronicarilor saxoni diferă în ce privește data noii invazii, unele punând-o în anul 1335 și altele în anul 1336; în schimb toate, în unanimitate, vorbesc de rămânerea mongolilor în Transilvania șapte ani, timp în care au prădat satele românești și saxone și au distrus întăriturile de Prejmer, Codlea, Ghimbav, Vulcan, Cristian, Râșnov ș.a. După cercetările lui Bertold Spuler însă, invazia a avut loc în anul 1334. Din acest
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-l poartă și în anul 1347, de „provizor sau capitaneus terre Russie”. Respingerea oștilor polone s-a petrecut într-un interval de timp foarte scurt, probabil în a doua jumătate a lunii aprilie sau în luna mai, căci, în iunie, mongolii se aflau în Moldova, în 14 ale acestei luni din anul 1340, îi aflăm la Siret, unde ucid pe toți misionarii catolici (minoriți) din oraș, dintre care cunoaștem numai numele lui Blas și Marcii. Și, probabil, că așa au procedat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
chiar în Moldova, afară de alte cazuri petrecute pe întinsul vastului Imperiu Mongol, a izbucnit fățiș sub domnia tânărului Gianibek. De unde a pornit conflictul ? Încă în anul 1206 (an în care marele Curiltai abia proclama pe Temugin ca han al tuturor mongolilor, sub numele de Gingis-han, pe malurile râului Onon din Mongolia), venețianul Pietro da Ferragato obținu de la Zaccaria Stagnato un act pentru întreprinderea comercială a lui l’Aconitain Giorgio Barbazo să meargă cu o navă până la Sodaia (Sudak) din Crimeea, aflată
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lui l’Aconitain Giorgio Barbazo să meargă cu o navă până la Sodaia (Sudak) din Crimeea, aflată sub stăpânirea marelui han al Imperiului Cuman; întreprinderea temerară a reușit și vasele venețiene sunt semnalate în continuare în Marea Neagră până la pustiitoarea năvălire a mongolilor. Întrerupte pentru un timp, legăturile comerciale sunt reluate după anul 1242. Genovezii umplură în curând Soldaia și obținură dreptul, după anul 1261, să fondeze un nou centru comercial la Caffa (Feodosia), iar venețienii primesc de la Uzbek hanul (1312-1340) loc pentru
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
prin Arad, Lipova și Oradea Mare. Venise personal să rezolve la fața locului o chestiune de viață a regatului său: convingerea românilor, care erau mulți, pentru o colaborare cu puținii unguri la număr, pentru o serie de expediții plănuite împotriva mongolilor. Era singura formulă sigură pentru supraviețuirea regatului de la Buda, la care se gândise și Carol Robert, chiar la urcarea sa pe tron. Luptele cu voievodul Transilvaniei de la începutul veacului al XIV-lea și experiența făcută la Posada, în anul 1330
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Dragoș), îi combate un alt Dragoș”. Sub impresia defecțiunii românilor din Maramureș, trecuți în Moldova aflată sub suzeranitatea mongolă, regele și-a petrecut zilele anului nou 1344 la reședința din Vișegrad. Preocupat mereu de îndepărtarea de la granițele regatului ungar a mongolilor, care presau asupra românilor din Modova și Țara Românească, luându-i în incursiunile lor de pradă în țările vecine, Ludovic a căutat să aibă o nouă întâlnire cu Alexandru Basarab. Ea a avut loc, probabil, lângă Brașov, unde regele a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aproape de Saldaia (Sudak) din ordinul marelui han. Dar, cetatea bine fortificată și apărată de luptători destoinici rezista la toate asalturile. Gianibek pierdu peste 5.000 de oameni în încercările sale de a forța puternicile ziduri. Reținerea a 10.000 de mongoli în Crimeea era un moment foarte prielnic de a pătrunde spre Răsărit. Ceea ce îl îngrijora și mai mult pe Ludovic erau devastările săvârșite de oștile tătare și rutene din Polonia, în primăvara anului 1344, oprite cu greu de către Cazimir la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
formau întotdeauna grosul oștilor feudale. Ele nu vor însemna niciodată măcar numele lui Alexandru Basarab, voievodul Țării Românești și nici pe acela a căpitanului regal Dragoș din Bedeu și fiul său, Sas, însărcinați cu misiunea de a elibera Moldova de sub mongoli, în expedițiile din anii 1345 și 1346, și vor lăsa uitării chiar și pe vitejii maramureșeni și transilvăneni, care au fost răsplătiți pentru meritele lor militare prin diplome regale. Însemnările de la Curtea regală din Buda, inserate de către Ioan de Küküllo
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
alte căi comerțul cu Kipciakul, trimit o ambasadă la Curtea din Serai și obțin restabilirea lor în Tana, cu obligația de a urca vama de la 3% la 5%. Războiul dintre Gianibek și genovezi s-a terminat prin ridicarea asediului de către mongoli, dar consecințele lui au fost foarte grave. Neînțelegerile dintre cele două republici italiene au degenerat în așa-zisul Război al strâmtorilor, producând foamete la Bizanț și în orașele din bazinul Mării Mediterane, prin lipsa grâului. Cea mai nefastă din toate
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]