1,599 matches
-
Constantin Stamati. Contribuțiuni după izvoare inedite, iar în 1936 - Începuturile literare ale lui B.P. Hasdeu. După 1957, își lărgește aria de investigație, beneficiind acum și de documente aflate în arhivele rusești. În 1966 a editat în rusește la Moscova studiul monografic Relații literare ruso-române în prima jumătate a secolului al XIX-lea, lucrare de referință în domeniu, cuprinzând capitole consacrate lui A. Hâjdeu, C. Stamati, Gh. Asachi, A. Pușkin, B.P. Hasdeu, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, A. Odobescu și altor
DVOICENCO-MARKOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286925_a_288254]
-
interesul, și prin mimarea malițioasă a stilului autorului. Cu totul altă structură au studiile dedicate marilor scriitori, dar a căror consacrare era încă „în mișcare”. Aplicându-și metoda și principiile critice la literatura română, D.-G. a realizat primele studii monografice asupra operei lui M. Eminescu, I.L. Caragiale și G. Coșbuc. Studiul despre M. Eminescu (Eminescu, 1887) reprezintă cea dintâi încercare de analiză a creației poetului având ca principală țintă desprinderea semnificației sociale a operei: tendințe și idealuri morale și sociale
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
crește în volum și importanță de-a lungul istoriei, dar strădania lor rămâne mereu deficitară în registrele progresului socio-spiritual. În temeiul legăturilor istorice, problema este lărgită comparatist, acoperind și spațiul francez. Preferința pentru individualitățile proeminente este evidentă și în expunerea monografică Blaise Pascal (1969). Polemistul din Les Provinciales și gânditorul din Pensées sunt studiați analitic și comparativ spre a defini contribuția fiecărei ipostaze la formarea acestei personalități dramatic contradictorii. Se evidențiază că Pascal concepe salvarea individului prin rațiune și credință, aflându
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
adică de fișe biobibliografice dedicate autorilor din Oltenia, realizată însă fără intenția organizării în „structuri”. Efortul istoricului literar este lăudabil în cărțile dedicate presei literare craiovene, în special revistei „Ramuri” („Ramuri”. 1905-1957, 1971, „Ramuri”. Bibliografie, 1972, Corespondență. „Ramuri”, 1973). Studiul monografic „Ramuri”. 1905-1995, apărut în 1996, sinteză a lucrărilor anterioare, este o carte serioasă, bine organizată și documentată, care fixează istoria revistei și profilul ei, oferind în același timp un bogat material istoriografic și bibliografic. F. este autorul mai multor antologii
FIRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
Institutul de Istorie Literară și Folclor din București, unde a funcționat, în calitate de cercetător științific, până în momentul pensionării. În 1979 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza „Convorbiri literare”. Perioada maioresciană a revistei: 1867-1895. A debutat cu un studiu monografic despre Al. Sahia, apărut în „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” (1957), iar editorial, în volumul colectiv Studii de istorie a literaturii române. De la C.A. Rosetti la G. Călinescu (1968). În afară de „Revista de istorie și teorie literară
FLOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287028_a_288357]
-
împlinea șaptezeci de ani, și reluată cu multe adăugiri sub titlul Titu Maiorescu. Cu un portret din tinerețe (1925), un comentariu-sinteză, Din viața lui Maiorescu, încheind seria în 1941, în Convorbiri literare”. Lucrarea din 1910 este prima încercare de prezentare monografică a personalității și operei lui Titu Maiorescu, interesul ei fiind cu atât mai mare, cu cât, după cât se pare, a avut încuviințarea celui căruia îi era consacrată. Se află aici informații, date și amănunte pe care nu le putea cunoaște
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
și a altora), dar linia globală trasată de critic intră în categoria evaluărilor durabile. Nici o consonanță de metodă nu leagă cele zece volume de Critice (1909-1929), de factură impresionistă, de tezele de doctorat în spirit sorbonian, observație aplicabilă și studiilor monografice Grigore Alexandrescu. Viața și opera lui (1910), Costache Negruzzi. Viața și opera lui (1913) și Gheorghe Asachi. Viața și opera lui (1921). În postură de istoriograf, L. unifică ceea ce Gustave Lanson numea „noțiunile pozitive asupra scriitorilor și scrierilor”, altfel spus
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
traducere italiană a operelor teologice. Dintre comentarii, fundamental este cel al lui J. Gruber, Kommentar zu Boethius de consolatione philosophiae, de Gruiyter, Berlin-New York 1978. Pentru Opuscula theologica, cf. Loeb 1978 (E.K. Rand-S.J. Tester). Studii: indispensabil este cel monografic scris de L. Obertello, Severino Boezio, Accad. Ligure di Scienze e Lettere, Genova 1974; de același autor, articolul Boezio (Boethius) din Dizionario degli Scrittori Greci e Romani, I. Marzorati, Milano 1987; dintre numeroasele studii elaborate anterior, cf. P. Courcelle, Les
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dintre biografie și operă. Caragiale (1996) - cu subtitlul Glose, analize - nu e o monografie unitară, ci o grupare de texte (scrise de-a lungul a două decenii, 1975-1995) care, după părerea autorului, „deși e atât de succintă, depășește simpla încercuire monografică”: unghiul analizei e amplificat astfel încât să cuprindă, pe lângă literar, socialul și culturalul, demersul vizând chestiuni de mentalitate obștească și de istorie a civilizației. În activitatea critică „la zi” - în textele adunate în seria La sfârșitul lecturii (I-IV, 1973-1993) și
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
Amfiteatru”, „Analele Universității București”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Limbă și literatură”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Tomis”, „Viața studențească” ș.a. Prima sa carte, apărută în 1976, este Ideea de patrie în literatura română, reprezentând întâia cercetare monografică, cu accentuat caracter didactic, a evoluției unei teme fundamentale pentru scrisul românesc. Amplul studiu „Contemporanul” (1881-1891). O revistă așa cum a fost (1983; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române) încearcă să stabilească locul și rolul acestei publicații în mișcarea literară românească a
HANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287411_a_288740]
-
Vasile Haneș. Se înscrie, după absolvirea în 1899 a Liceului „Matei Basarab” din București, la Facultatea de Litere și Filosofie. Pasionat, cu vocație de cercetător, studentul publică în „Revista universitară” și în extras lucrarea „Cântarea României” (1900), urmată de încercarea monografică Alexandru Russo. O pagină ignorată din literatura română (1901), prefațată de Ovid Densusianu. O altă lucrare, Dezvoltarea limbii literare române în prima jumătate a secolului al XIX-lea (1904), primește Premiul „Hillel” al Universității din București. Articole, note și comentarii
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
Russo, el nu a izbutit să dea o ediție definitivă, augmentată, a monografiei din 1901. La fel, deși s-a oprit în repetate rânduri la unii dintre scriitorii pașoptiști, cu toate că a editat operele multora dintre aceștia, nu a finalizat studii monografice asupra lor. Pe de altă parte, Istoria literaturii românești reprezintă în fapt un compendiu, util mai cu seamă pregătirii bacalaureatului. O istorie a literaturii române din Basarabia este, în schimb, Scriitorii basarabeni, deficitară însă în ce privește informația; faptul a fost parțial
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
studiilor asupra relațiilor internaționale, cu denumirile lor specifice - „cercetări asupra imperialismului” și „cercetări privind pacea”. Este vorba despre pregătirea profesională a unui grup restrâns și „de elită” de cadre internaționale, implicate În mod deosebit În schimbările intervenite după 1989. Studierea monografica a Învățământului de partid din RDG relevă structura spațiului instituțiilor de Învătământ ale partidului, cu o dublă opoziție: una internă, Între „școlile de cadre” și „academie”, și alta În raport cu școlile „mama” de la Moscova, precum și ansamblul problemelor legate de profesionalizarea acestor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
aceste școli. Altfel spus, procesul de academizare pe care l-au parcurs aceste școli n-a făcut să dispară caracterul lor hibrid, propriu instituției Încă de la constituire, cănd adună la un loc intelectuali revoluționari și elite ale clasei muncitoare. Studiile monografice asupra acestor școli sunt aproape inexistente. Rolul școlilor avusese un rol Însemnat În transformarea unei mișcări culturale originale Într-un aparat ideologic consolidat, eliminând alternativele inițiale la comunismul leninisto-stalinist, si ratând astfel câteva oportunități istorice. Doar istoria instituției reale a
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În industrie și În sociologia organizațiilor, au furnizat o serie de rezultate valabile, În pofida faptului că, În 1974, departamentul de sociologie al Institutului de Filosofie al Academiei de Stiinte din RDG a fost Închis din cauza „nivelului nesatisfăcător În marxism-leninism”. Cercetarea monografica asupra inginerilor din RDG (1988) este cel mai bun exemplu al unei deplasări a centrului de interes În științele sociale, prin intermediul sociologiei În special, către noi grupuri sociale și profesionale est-germane, aparținând intelectualității (Intelligenz), În opoziție cu prioritatea absolută pe
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
discreditării oricărei forme de «elitism». Ce discipline reprezintă, Într-o țară sau alta, excelentă intelectuală și care sunt parcursurile intelectuale care o reprezintă cel mai bine? O analiză În același timp istorică și sociologică a acestor noi instituții este dificilă monografic, deoarece ele funcționează În rețea și au ca obiectiv intersectarea rețelelor. Studierea lor trebuie să Înceapă prin stabilirea anumitor repere istorice și selectarea materialului empiric, pentru a evita ambiguitatea discursului instituțional. Excelentă este doar o vobă-n vânt? Dacă «excelentă» este
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
observațiile despre «teoriile» formulate În alte părți despre rolul determinant al cauzelor interne asupra prăbușirii („implozia») regimurilor «de democrație populară». Ele infirmă teoriile Înscrise În moștenirea tezelor asupra «totalitarismului», formulate de Hannah Arendt asupra unei alte perioade istorice. Un studiu monografic al ideologiilor literare O carte recentă, De la proletcultism la postmodernism (Mihăilescu, 2002), și-a propus ca obiect de analiză trei momente istorice și ideologice distincte ale literaturii române din cursul perioadei comuniste, marcate, conform autorului, de opoziția dintre literatura și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
fost titularul cronicii literare. A colaborat cu recenzii, articole, eseuri, studii la „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „România literară” ș.a. Activitatea lui L. este consacrată de la început lui Costache Negruzzi, fiind angajată pe două trasee ce se interferează: editarea operei și studiul monografic. Prima ediție Negruzzi, pe care o realizează în 1959, este Păcatele tinerețelor și alte scrieri, ulterior alcătuind ediția critică Opere (I-III, 1974-1986). Competența editorului a fost recunoscută și prin decernarea Premiului „Perpessicius” al Muzeului Literaturii Române (1974) și a
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
recunoscută și prin decernarea Premiului „Perpessicius” al Muzeului Literaturii Române (1974) și a Premiului Uniunii Scriitorilor (1984). Recuperarea operei marelui prozator a stimulat în mod benefic demersul analitic și interpretativ al criticului și istoricului literar, fiind întregită de un studiu monografic pe cât de consistent, pe atât de informat: Constantin Negruzzi (1980; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române). O epocă, o biografie, o mentalitate, o operă diversificată sunt componentele unui tablou vast, care se conturează prin deslușirea meticuloasă a detaliilor. Sunt clarificate aspecte
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
opera, publicată în anul următor. L. a abordat probleme de ordin teoretic legate de geneza curentelor literare, precum originile romantismului sau istorismul în creația lui C. Negruzzi ș.a. (Studii de istorie literară, 1971). A elaborat și alte cercetări de tip monografic, consacrate lui Ioan Cantacuzino, Costache Conachi, Alecu Russo, Victor Crăsescu, Al. Mateevici ș.a. File vechi necunoscute... (1981) este o culegere de studii întemeiate exclusiv pe materiale de arhivă. L. a participat la elaborarea multor lucrări colective: Istoria literaturii moldovenești (I-
LEVIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287792_a_289121]
-
pentru el, deși gânditor de nuanță catolică, tipul ideal este familia tulpină. Această formă de familie reprezintă mediul optim capabil să lupte împotriva dezorganizării sociale. Însă F. La Play a rămas în istoria sociologiei mai cu seamă prin cercetările sale monografice asupra familiilor muncitorești. El a cules variate date (etnografice, demografice etc.) și s-a oprit mai ales asupra bugetelor de familie, efectuând studii intensive pe un număr însemnat de familii muncitorești prospere. La baza acestei selecții a stat o concepție
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
globală asupra unității familiale care să nu fie însă „impresionistă” (de tip jurnalistic), ci saturată de precizie și adevăr verificabil. Lucru care nu este deloc ușor. Se cuvin menționate în acest sens eforturile și rezultatele teoretice și practice ale Școlii monografice de la București. Pornindu-se de la concepția integralistă a lui Dimitrie Gusti privind mediul și manifestările sociale, în cercetările concrete de teren efectuate în zonele rurale, familia a fost și ea explorată din unghiuri multiple de vedere (social, istoric, biologic, psihologic
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
factorilor biologici și psihologici, influența formelor vieții trecute a satului respectiv asupra familiei. Sunt apoi examinate pe larg sistemele și rețeaua de rudenie din sat și tipurile de familii. Multe dintre aceste rezultate apar condensate în lucrarea Xeniei Costa-Foru: Cercetarea monografică a familiei, contribuție metodologică (București, 1945), lucrare ce prezintă și astăzi importanță mai ales pentru cei ce se interesează de evoluția familiei rurale românești. Într-o accepțiune științifică mai cuprinzătoare, studiul de caz se concretizează și în abordarea realității familiale
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Cernâșevski, Jean Richepin (în tălmăcirea lui Cincinat Pavelescu). Panait Mușoiu traduce un fragment din Lisistrata de Aristofan. O contribuție notabilă, Viața și opera lui Spencer, preluată din Franklin H. Gidding, în traducerea lui N. Finkelștein (2/1904), este un studiu monografic ce insistă pe raționalismul științific al teoriei dezvoltării universale. Capitolul în care R.i. excelează este acela al comentariului socio-ideologic sau moralizator, selectat din scrisul unor autori străini (adesea nume celebre), în transpuneri de obicei nesemnate și fără specificarea sursei
REVISTA IDEII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289217_a_290546]
-
românesc al veacului: sămănătorismul, poporanismul, naționalismul etic (Simion Mehedinți și „Convorbirile literare”) și estetismul (Al. Macedonski, continuat de Ovid Densusianu și „Vieața nouă”). Constantin Micu și C. Maican sunt autorii articolului De la dada la suprarealism, iar George Ciorănescu realizează studii monografice despre St. O. Iosif și Duiliu Zamfirescu. Publică traduceri Horia Roman (din Albert Samain), Alexandru Marcu (din Rainer Maria Rilke). Cronicile literare sunt susținute de Constantin Maican, George I. Ștefănescu, George Ciorănescu. Alți colaboratori: G. Tătărăscu, Nichifor Crainic, Emanoil Bucuța
REVISTA LITERARA A LICEULUI „SF. SAVA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289225_a_290554]