8,622 matches
-
de cele trei volume din Istoria literaturii sârbe dedicate unor epoci succesive (Epoca Barocului - 527 pag., Clasicism și Preromantism - 571 pag., Nașterea literaturii sârbe noi - 631 pag.) ce însumează peste 1.700 de pagini. Lor li se adaugă eseuri și monografii abordând poezia și romanul, ce depășesc 1.800 de pagini. Una dintre monografii îi este dedicată lui Gavril Stefanoviș Vencloviș (326 pag., apărută în 1972), care se regăsește ca personaj în noul roman Celălalt trup. Proza scurtă și romanele au
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
Barocului - 527 pag., Clasicism și Preromantism - 571 pag., Nașterea literaturii sârbe noi - 631 pag.) ce însumează peste 1.700 de pagini. Lor li se adaugă eseuri și monografii abordând poezia și romanul, ce depășesc 1.800 de pagini. Una dintre monografii îi este dedicată lui Gavril Stefanoviș Vencloviș (326 pag., apărută în 1972), care se regăsește ca personaj în noul roman Celălalt trup. Proza scurtă și romanele au alternat în cursul anilor. Celor 12 volume de povestiri apărute între 1973 și
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
Teodor Vârgolici În mod obiectiv, trebuie să recunoaștem că istoricul literar I. Oprișan s-a împus ca un eminent exeget al lui B. P. Hasdeu, meritând a fi elogios apreciat. Pe lângă cele două fundamentale monografii, Viața lui B.P. Hasdeu sau setea de absolut și Opera literară a lui B.P. Hasdeu, I. Oprișan ne-a oferit un număr impresionant de ediții critice consacrate scrierilor plurivalente ale marelui nostru scriitor și cărturar, din domeniile creației artistice, istoriei
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7056_a_8381]
-
promovat din 1964-1965 nu aduce o reală șansă de abordare a ideilor Cercului Literar. Cercetătoarea Ileana Vrancea evocă împrejurarea că, în toamna 1965, printre numeroasele concesii pe care a fost nevoită să le facă cenzorilor spre a-și putea publica monografia închinată lui E.Lovinescu, a fost "eliminarea paginilor referitoare la semnificația salutară a Cercului Literar de la Sibiu și la lipsa de temei a acuzațiilor Scînteii împotriva lui E.Lovinescu și a discipolilor lui". Pentru a conserva măcar "menționarea Manifestului pentru
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
și apreciate ale operelor lui G. Călinescu, Vladimir Streinu, Dinu Pillat, George Muntean a fost atras mereu cum spuneam, ca de un magnet, de vitregitele plaiuri natale, publicând culegeri de folclor - Folclor din Suceava. Apa trece și pietrele rămân, o monografie despre satul său de baștină Bilca - o așezare de pe Valea Sucevei (1971), scrisă împreună cu Vasile Cândei, și mai presus de orice, de cercetarea arhivelor bucovinene, unde a descoperit noi documente despre Eminescu, publicate în volumul Eminescu - 100 documente noi (2000
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
Gheorghe Grigurcu Solida monografie închinată Cercului Literar de la Sibiu a lui Dan Damaschin ne îngăduie a trece în revistă, din nou, avatarurile acestei importante grupări literare românești, revelatoare în înalt grad asupra împrejurărilor istorice de cele mai multe ori nefavorabile din jumătatea de veac în care
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
în zadar a căutat Einstein să o exprime cuantificat? Nu e trăsătura caracteristică a învățăturii creștine? Nu ne exprimă ea mai bine decât oricare alta pe noi?" (N. Steinhardt) Steinhardt și paradoxurile libertății este o carte fabuloasă, extraordinară, incomparabilă cu monografiile tip didactic sau călinescian existente în cultura română de astăzi. Poate fi chiar una paradigmatică, un început de serie nouă. Nu știm ce să admirăm mai întâi: vastitatea informației, sinteza rezultatelor cercetării minuțioase, îndelungi ca în simbolistica cifrei șapte?; empatia
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
India, și celor doi maeștri, profesorul Surendranath Dasgupta și profesorul Nae Ionescu, care i-au luminat cercetările. "Nous ne tenterons pas d^exprimer tout ce que nous de vons a l^appui et au génie de ces deux maîtres". Indubitabil - monografia despre Yoga redactată în limba franceză e prima care a intrat pe calea regală în lumea savanților. E drept că publicase și anterior în franceză un eseu într-o revistă mai puțin cunoscută șLogosț și alte două eseuri în italiană
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
asiatică, imprimată în 1934 de Editura Vremea. La câteva zile după apariția Yogăi s-au publicat note laudative în Rampa ș31 mai, 5 iunieț, Dreptatea ș4 iunie 1936ț: "Operă de profundă erudiție și de îndelungată muncă de cercetare. Cea dintâi monografie completă care se publică într-o limbă europeană asupra practicilor și doctrinelor Yoga"; Zorile (5 iunie): "Yoga interesează nu numai pe orientaliști sau istoricii religiilor; oricine se interesează de filozofia indiană și de morfologia culturii în genere, va găsi în
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
Printre cele zece studii consacrate de Constantin Noica operei lui Eliade, un loc important îl ocupă cel intitulat Yoga și autorul ei. Rezumând, parafrazând și sistematizând - recenzentul desprinde esențialul, ilustrându-l prin citate caracteristice. Cea de-a doua parte a monografiei îi oferă prilejul de a demonstra originalitatea autorului. Se oprește asupra dezvoltării practicilor yoga din sacrificiul vedic; infiltrația lor în Upanisade și în întreaga literatură indiană medievală; prezența lor în Mahabharata și în Bhagavad-Gita, în budism, tantrism și alchimie. " Rezultatele
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
relgiilor."18 Un alt celebru învățat italian, Ernesto Buonaiuti nu e mai rezervat: 15 decembrie 1936: "Am citit șYogaț cu foarte mare interes, cu satisfacție, cu admirație. Ai înaintat foarte mult în studiile tale indianistice și ne-ai dat o monografie capitală prin volumul Yoga. Pe acest drum tu vei lăsa o urmă personală de o foarte înaltă valoare."19 J. W. Haner, profesor de istoria religiilor la Tübingen se referea, la 20 iulie 1937, la "excepționala orientare în domeniu."20
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
a sa din 1967 definește fenomenul Yoga în termeni surprinzător de asemănători cu cei ai lui Eliade... Această adeziune atât de strictă la tezele esențiale ale lui Mircea Eliade mi se pare cu atât mai surprinzătoare cu cât, la apariția monografiei Yoga din 1936, P. Masson-Oursel, în contrast cu toți marii indianiști (G. Tucci, A. Coomaraswamy, H. Zimmer, L. de la Valée Pousin etc.) a fost singurul care a recenzat în mod reticent volumul."25 Au apărut (în România) și câteva scurte note și
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
acord cu ideologia de dreapta din tinerețea lui Eliade, trebuie să recunoaștem opinia celor mai importanți orientaliști ai lumii că Yoga din 1936 este o capodoperă. Alături de Luceafărul lui Eminescu, Coloana infinită a lui Brâncuși, Oedip de George Enescu, această monografie este o parte integrantă din patrimoniul spiritualității românești. 1 Cartea nu a apărut la începutul primăverii, așa cum credea autorul în memorialistică, ci la sfârșitul ei. Facem această corectare bazată pe corespondența emisă, reprodusă în cele trei volume Europa, Asia, America
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
dimensiunea mitică și fantastică a scrierilor sale. Odată cu finalizarea acesteia, mi-am dat seama că nu pot părăsi textele autorului, fără să fi spus tot ceea ce cred despre ele, eliberată de chingile statutului de doctorandă. Astfel că, extinderea - într-o monografie - a concluziilor la care am ajuns constituie nu numai un imperativ asumat, ci mai ales un semn al fidelității mele față de operă. Dacă, la început, apropierea de scrierile bănulesciene a semănat, în ceea ce mă privește, cu o ...căsătorie din interes
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
iar în zilele care urmează prieteni precum Adrian Maniu, Francisc Șirato, Tudor Arghezi etc. îi deplîng dispariția și încearcă, fie și în fugă, să-i fixeze reperele posterității. Abia peste opt ani, în 1924, prietenul său Virgil Cioflec va publica monografia Luchian, prima lucrare de acest fel care i-a fost închinată. În ciuda acestei existențe frămîntate și scurte, a risipei de sine și a unei receptări nu din cale-afară de precoce, uneori, s-ar putea spune, chiar ezitante, Ștefan Lu-chian nu
Ștefan Luchian sau melancoliile unui ,,spirit liber...“ by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6957_a_8282]
-
extremei drepte interbelice și persecuțiilor antisemite? Chestiunea i-a preocupat în ultimul timp pe exegeți, și câteva răspunsuri s-au dat deja la ea. Jean Ancel a publicat jurnalul lui Wilhelm Filderman, iar Carol Iancu s-a ocupat într-o monografie de rabinul Alexandru Șa-fran, șef-rabinul cultului mozaic din România între 1939 și 1946 (ale cărui cărți au fost publicate în limba română în anii de după revoluție). Nici discuțiile referitoare la Moshe Carmilly-Weinberg, rabinul neolog din Clujul anilor 1936 - 1944, nu
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
Uica Niță» - personajul și povestitorul unui nesfârșit șir de snoave în grai bănățean, emisiune mult gustată de public și, mai ales, de bănățeni.“ A publicat după 1990 o serie de cărți: „Cultura românească în Banat“ (Ed. Helicon, 1994), „Beregsău Mare - Monografie“ (Ed. Mirton, 1996), „Eseu despre creativitatea Spiritului. Surse arhaice pentru Asithesis“ (Ed. Eminescu, 1997), „Casa și memoria lui Avram Procator“ (roman, Ed. Marineasa, 1999), „Întoarcerea lui Tosu“ (povestiri, Ed. Eminescu, 2000), „Credințe și practici magice. Eseu despre orizontul mental tradițional
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
un interes special pentru literatura epistolară, atât de necesară în acele vremuri, iar din vasta sa colecție s-au publicat 1 , selectiv, doar câteva misive provenite de la oameni de litere și cercetători români și străini. Însă pentru elaborarea unei temeinice monografii a lui Artur Gorovei este necesară cunoașterea integrală a epistolelor acestuia trimise confraților săi de aici și din Europa. Revelatoare prin conținut și stil epistolar mi se par a fi misivele pe care tânărul Artur Gorovei i le trimite lui
Un cărturar autentic – Artur Gorovei by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2675_a_4000]
-
Orășelul lemnului și joagărul Gotthilf - o poveste despre dezvoltarea Timișoarei Strădania de decenii a cunoscutului colecționar Octavian Leșcu nu se limitează la cărțile poștale ilustrate care recompun istoria orașului de altădată. Ea merge până la colecționarea și utilizarea tuturor documentelor (hărți, monografii, articole de presă etc.) care se referă la Timișoara, centrul tuturor preocupărilor sale. Tot studiind lucrări apărute în primele trei decenii ale secolului trecut, domnul Leșcu mi-a atras atenția asupra unui subiect mai puțin cunoscut - vechile depozite de lemne
Agenda2006-09-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284808_a_286137]
-
schiță monografică a lui Ármiń Barát apărută în anul 1902, cu 52 de ilustrații, fotografii ale lui Josef Kossak; autorul era redactor la „Temesvarer Zeitung”. În 1910, era editat un volum despre orașul de pe Bega sub egida Societății Naționale de Monografii a Academiei Ungare, autorul - dr. Samuil Borovszky, membru al Academiei Ungare de Științe, beneficiind de ajutorul unor colaboratori locali. Ultima, în traducere „Timișoara veche. Dezvoltare istorică, construcții, clădiri și monumente istorice” (1934), este scrisă de colonelul în rezervă Franz R.
Agenda2006-09-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284808_a_286137]
-
Chibrituri, renumită pentru chibriturile Emke. Industria de profil după primul război mondial Chiar după prima conflagrație mondială, în anul 1919, sub semnătura lui I. Conciatu, sprijinit de Eugen Lendvai, secretarul Camerei de Comerț și Industrie, apărea lucrarea „Timișoara. O scurtă monografie cu deosebită considerare asupra comerțului și industriei”. Volumul este o veritabilă radiografie a dezvoltării economice a acelui moment, menit a face cunoscute realizările orașului, în noul context de după Marea Unire din 1918. Se face referire la complementaritatea dintre județele vecine
Agenda2006-09-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284808_a_286137]
-
o serie de experiențe, pentru ca în urma zborului din 19 august să aducă modificări aeroplanului Vuia-1, care în varianta perfecționată a devenit „Vuia-1 bis” - cu care a reușit să decoleze în toamna 1906/primăvara 1907 -, după care a urmat „Vuia-2”... În monografia ing. George Lipovan - „Traian Vuia, realizatorul zborului mecanic”, apărută la Editura de Vest (2002) regăsim pe larg ecourile senzaționalelor performanțe ale inventatorului român în presa și literatura tehnică de specialitate. În orice împrejurare, însă, Traian Vuia și-a păstrat modestia
Agenda2006-10-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284834_a_286163]
-
condamnat la închisoare sub acuzația că ar fi furnizat date incorporate într-o carte apărută în Germania. A fost eliberat în 1964, dar în 1968 a decis să emigreze în Germania (unde și-a dobândit o reputație solidă publicând o monografie a lui Adam Müller Guttenbrunn și editând operele acestuia). Dr. Johann Wolf a preluat formarea metodico-didactică a viitorilor profesori de limba germană și a coordonat practica pedagogică. El era titularul unui curs despre „Faust“ de Goethe și coordona cursurile practice
Agenda2006-20-06-senzational 2 () [Corola-journal/Journalistic/284961_a_286290]
-
să fie avariată serios de bombardamentul armatei de asediu, fiind refăcută după 1850. La sfârșitul Primului Război Mondial, în 1919, când Timișoara ajunge sub stăpânire românească, „edificiul Primăriei era într-o stare cât se poate de slabă”, consemnează d-rul Nicolae Ilieșiu în monografia sa istorică dedicată urbei. În anul 1935 sunt executate lucrări de refacere a fațadei, „așa că puțin a mai rămas din aspectul vechiului edificiu”. Oricum ar fi, Primăria Veche își păstrează și astăzi caracteristicile inconfundabile ale gustului arhitectonic al veacului al
Agenda2006-21-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284987_a_286316]
-
orașului Timișoara”, 1926, de Virgil Molin). Nimic mai potrivit decât acest citat dintr-o lucrare apărută acum 80 de ani pentru a rememora o lume dispărută, cea a ștrandurilor de odinioară. Ghid ne-a fost colecționarul Octavian Leșcu, posesor al monografiilor vechi ale orașului, dar și al mai multor cărți poștale care ilustrează aceste locuri de recreere, fie dacă ne referim la Ștrandul Comunal, baia populară din parcul Scudier (azi Central) sau din Iosefin, aflate în proprietatea și administrarea Primăriei, la
Agenda2006-22-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/285012_a_286341]