1,878 matches
-
clipă are drumul ei. Unele aleargă spre trecut, altele își moșmondesc traiul pe stradă, rătăcind pur și simplu. Odată, am văzut una suspendată între două fulgere; ploua și ea atârna zgribulită, așteptând tunetul. Dar tot ce se auzea, era plânsul monoton al ploii și țipătul luminii. Într-o dimineață am întâlnit o clipă cu adevărat răbdătoare. A fost politicoasă cu soarele așteptându-l, dându-i binețe, apoi l-a condus spre un petec de zăpadă pe care l-au încălzit împreună
ALBUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379002_a_380331]
-
împreună și au îndepărtat o picătură de pe petala unui ghiocel abia răsărit. Mai sunt și clipe care se deplasează grupate și ordonate, întotdeauna doar spre viitor. Ele deretică viața oamenilor și-i fac să se simtă confortabil cu traiul lor monoton. Sunt clipe leneșe, care apar mai mult noaptea, sau jucăușe, cele care te ispitesc să oprești munca, rod al unui gând poznaș. Mai sunt ursuze, plicticoase, vesele sau aiurite ... Dar cel mai mult îmi place clipa regăsirii noastre pe care
ALBUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379002_a_380331]
-
Pământul era dat în arendă și primea acum toamna uzufructul. Adriana era absentă la discuția lor și privea prin parbriz cum alergau pe autostradă mașinile în ambele sensuri. Nu prea aveai ce vedea nici în stânga și nici în dreapta. O zonă monotonă pentru pasagerii din autoturisme. Aveau de mers circa o optzeci și cinci de kilometri până la Rasova. Puteau ajunge într-o oră dacă s-ar fi grăbit cu viteza legală de pe autostradă, însă Radu nu depășea suta de kilometri la oră
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
PUNȚI PESTE VREMURI" Dorm de câteva ceasuri bune. Dorm și visez că am pornit la drum. Încotro? Habar nu am. Nu mi-am propus să ajung undeva anume. Doar să merg fără o țintă precisă, să mă desprind din brațele monotone ale vieții. Să întâlnesc oameni noi, meleaguri noi, orizonturi noi, lucruri pe care nu le-am mai văzut vreodată. Pline de inedit, pline cu speranța că ceva se va schimba în bine. De fapt caut Binele, pe care nu știu
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
PUNTI PESTE VREMURI Dorm de câteva ceasuri bune. Dorm și visez că am pornit la drum. Încotro? Habar nu am. Nu mi-am propus să ajung undeva anume. Doar să merg fără o țintă precisă, să mă desprind din brațele monotone ale vieții. Să întâlnesc oameni noi, meleaguri noi, orizonturi noi, lucruri pe care nu le-am mai văzut vreodată. Pline de inedit, pline cu speranța, că ceva se va schimba în bine. De fapt caut Binele, pe care nu știu
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
caracterizarea făcută despre „băcăuanul” Bacovia: „este un ins epuizat prematur, percepe timpul ca un bătrân, îmbătrânit de eșecuri și celibat prelungit, locuitor al unui târg de provincie dintr-o regiune cu climă aspră [...] pentru bătrâni, provinciali, «nordici» timpul trece greu, monoton și chinuit”. M-a durut și m-a revoltat acest mod de a gândi și a blama un mare poet român, simbolist. M-a consolat însă caracterizarea scriitorului Ion Caraion (1923-1986) din jurnalul său: „Bacovia are un instinct al poeziei
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
nu, acum nu îi mai era frică, pentru că acum era un deja-vu. Știa ce urmează, sau, mai bine zis, ce nu ar trebui să urmeze. Știa că o poate aduce la sentimentul învingătorului, la poziția de atac împotriva unei sorți monotone și fără țeluri la care să nu poată nici măcar visa... Trebuia să ia atitudine! Trebuia să se înarmeze cu răbdare și cu toată puterea ei de convingere pentru a o motiva pe fiica ei să creadă în propriile-i forțe
GIMNAZIU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381980_a_383309]
-
era menit să ne îndreptăm. Uneori suntem nevoiți să decidem, neavând la îndemână toate perspectivele. Sufletul ne șoptește un răspuns, pe care, de cele mai multe ori îl ignorăm, lăsând rațiunii toate drepturile alegerii. Și atunci, bătătorim aleile nepietruite ale unei sorți monotone, cu prea puțină culoare și gust amar, îndulcit doar de mici reușite personale ... Ar trebui să învățăm limbajul instinctual înaintea celui pe care îl dobândim fiind dominați de frica de a greși. Referință Bibliografică: CONTOPIRE - 19 - EȘECURI / Mirela Stancu : Confluențe
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
2226 din 03 februarie 2017. În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă, Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă; Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă, Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă. Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame, A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare, N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
soluție nasoală - ... Citește mai mult În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă,Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă;Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă,Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă.Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame,A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare,N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
plăci de ciment? Petecul de cer senin și albastru? Trecătorii ce te depășesc indiferenți? Sau poate zâmbetul unui copil? Îmi place să cred că le înregistrăm pe toate, sau măcar pe câteva, căci toate fac parte din viața noastră, simpla, monotona, banală uneori dar și nespus de frumoasă câteodată. Citește mai mult Trăim într-o agitație continuă, viața de zi cu zi e o cursă, ne împinge de la spate, ne obligă să fim mereu în alertă, si ne dă prea puțin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
plăci de ciment? Petecul de cer senin și albastru? Trecătorii ce te depășesc indiferenți? Sau poate zâmbetul unui copil? Îmi place să cred că le înregistrăm pe toate, sau măcar pe câteva, căci toate fac parte din viața noastră, simpla, monotona, banală uneori dar și nespus de frumoasă câteodată.... XIII. COPILAȘII FAMILIEI BODNARIU, de Mara Circiu, publicat în Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015. Pentru că râul să învingă nu trebuie neapărat să faci ceva rău, este suficient să stai pasiv
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
nedescifrat, Un alt pământ de undeva și-un val de nimeni admirat, În ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș, Și bolta pare, că se umple, cu toamnă rece din oraș. Pe străzi, copacii se aprind în mers de hora monotona, Stindarde-n frunze brumarii au calea lor neuniforma, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
nedescifrat,Un alt pământ de undeva și-un val de nimeni admirat,În ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș,Si bolta pare, că se umple, cu toamnă rece din oraș.Pe străzi, copacii se aprind în mers de hora monotona,Stindarde-n frunze brumarii au calea lor neuniforma,Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi,De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi.Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii,Și ochii negri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
dimineața și începea să se vadă tot mai clar în jur, lumina zilei: Eram pe drum de o zi și o noapte dar încă, mai aveam de condus toată ziua, până la Chicago! Am plecat mai departe: De acum, drumul foarte monoton, era uscat și drept cât vedeai cu ochii în depărtare, până la orizont: Eram obosit, dar dorința de a-mi întâlni iubita cât mai curând, îmi dădea aripi! Priveam cu coada ochiului la aparatul GPS care afișa toate datele drumului parcurs
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
mai desprind din trup vreodatăși unduiesc în primăveri și toamneMăcar în vis, că prea sunt vinovată... XVIII. CURCUBEU, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016. Curcubeu... Ploua albastru, abisal deasupra sufletului meu, O ploaie insistența, monotona și mi- e greu. Nimeni nu știe, nu vede peretele de sticlă De după care va privesc, cerul s- a-ntunecat și se despica. Aș vrea să evadez, dar nu- mi cresc aripi Să zbor, sunt zăvorâta, cum să -nfiripi Scăparea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
și- aș vrea O viață plină numai cu ploi de catifea, Să iasă soarele și chiar de apar nori, Să fie dintre cei albi, pufoși și trecători. Citește mai mult Curcubeu...Ploua albastru, abisal deasupra sufletului meu,O ploaie insistența, monotona și mi- e greu.Nimeni nu știe, nu vede peretele de sticlăDe după care va privesc, cerul s- a-ntunecat și se despică.Aș vrea să evadez, dar nu- mi cresc aripiSă zbor, sunt zăvorâta, cum să -nfiripiScăparea, ridic privirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
și cu credința au ajutat la ridicarea bisericii. Răzbat din filele acestei cărți puternice accente sadoveniene de ”Hanul Ancuței” sau de ”Creanga de aur”, cu arome arhaic-moldovenești, cu incantații dulci ca graiul și accentul vorbirii acestor oameni...: Cu vocea-i monotonă, fără să privească spre mine, a risipit din nou tăcerea ce începuse să ne împresoare...” Nu am întâlnit niciunde, în cele citite de mine până acum, descrierea unor răscolitoare momente religioase ca cele de la sfințirea bisericii ”Sfinții Apostoli Petru și
MARIAN MALCIU LA A DOUA INCURSIUNE ÎN CĂUTAREA LIBERTĂȚII INTERIOARE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374480_a_375809]
-
ha,Ce n-aș da s-o văd și pe-asta!Cred că mi-ar pune sticker pe frunte:Femeia aceasta nu trece!... XXIII. MONOTONIE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1623 din 11 iunie 2015. Cioburi de dimineață monotona Se împrăștie peste tot astăzi, Mă lovesc dureros în ochi, Ascuțite și nemiloase Și îmi zgârie dispoziția Deja iritata. Mă uit galeș la cafeaua plictisita și ea De atâta sorbit leneș. Până și aroma ei a șters-o ștrengar În
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Carti > AȘTEPTAREA Autor: Adriana Mihaela Macsut Publicat în: Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Clipele sunt cenușii și monotone precum cerul unei toamne târzii. Ce înseamnă să trăiești cu intensitate o clipă? Care este diferența dintre vis și realitate? Viața mea este pierdută în oceanul evenimentelor care se petrec de când a apărut vorbirea articulată. Sufletul meu este țintuit pe
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
ÎI ) ( AUTUMNALA REGHINEANĂ ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Spre dimineață visul se prelinge, Toamna vestala, nudă-n calendar... Septembrie placid, abscons, se stinge. Decoru-i monoton și ruginiu... Bizare constelații zboară-n noapte, Orașul sideral, tainic, pustiu, Împărățind dorințe, drame, șoapte. Văd vârfuri ce străpung neabisal, Sus la " Pădure " se săruta fagii, Mă bântuie din nou un vis veral Cu ochii verzi și buze dulci că
SOMNUL ORAŞULUI ( II ) ( AUTUMNALĂ REGHINEANĂ ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371373_a_372702]
-
asemenea bătrânilor întelepți ai Patericului, a vegheat la transmiterea învățăturii și căilor îndumnezeirii omului. Pentru un tânăr de azi, căruia „civilizația“ (post) modernă îi impune să caute permanent noutatea, schimbarea, diferența, viața călugărească, cu repetițiile ei, îi poate apărea extrem de monotonă. Dar, dacă ar avea un pic de răbdare și și-ar întoarce fața către Biserică, ar observa că, departe de a genera monotonie, „repetiția“ este de fapt calea care deschide profunzimi spirituale nebănuite. Despre Părintele Sofian Boghiu s-a scris
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
profunzimi spirituale nebănuite. Despre Părintele Sofian Boghiu s-a scris mult și frumos. Nici nu se putea altfel, de vreme ce el a întruchipat la cote atât de înalte semnificația originară a cuvântului „călugăr“ (bătrân „frumos“, îmbunătățit). Cu o existență lumească aparent monotonă, Părintele Sofian Boghiu a trăit cufundat în duhovnicie, ale cărei căi le-a deschis și nenumăraților credincioși care-i călcau pragul pentru spovadă sau sfat. Remarcabil însă este faptul că și notele din dosarele Securității, extrase și reliefate de cercetătorul
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
bucurie am simțit atunci. De mic visam să văd America și să mă plimb printre zgârie-nori.. Acum se oferea prilejul . Eram ca un copil ce aștepta cu nerăbdare să-și primească jucăria mult dorită. Nici zilele-n spital nu erau monotone,beneficiam de același tratament fizic în fiecare seară,dar eu le număram în gând,așa cum numără soldații AMR-ul. Călătoria a durat enorm de mult.,doar o escală la Paris și după 20 de ore încheiate,am ajuns. San Francisco
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
Suișiuri și coborâșuri,poate că astea îi dau și farmecul orașului ce seamănă atât de mult cu viața ! Iată în sfârșit și ce- am dorit să văd ! Undeva în stânga,în partea de nord-est a orașului, se ridică semeți zgârie-norii, deloc monotoni,de diferite forme ,majoritatea paralelipipedici,dar si unii răsuciți în piramide lucioase din sticlă colorată. Observ fără să vreau c-autostrada se-ndreaptă hotărâtă către golf,lăsând orașul în stânga.Încerc păreri de rău căci mastodonții din sticlă și beton dispar
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]