1,819 matches
-
în tabără, cu planul scris pe o foaie de hârtie. Fu arestat, fără să mai știe dacă planul îi fusese dat lui Kageyuki, și două luni nu mai află nimic. Deși era prizonier, Mitsuhide deduse după manevrele din tabără și moralul trupelor că Asakura Kageyuki pusese în aplicare planul lui. La începuse, Kageyuki îl suspectase pe Mitsuhide, motiv pentru care pusese să-l aresteze; dar, din moment ce nu exista nici o cale de a sparge încleștarea luptelor, se hotărâse să pună la încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în spate. — Poate că, la urma urmei, era totuși spion dușman și ne observa situația internă de-aici. Dar, după câteva zile, se raportă că generalul inamic fusese împușcat de un atentator necunoscut, în timp ce inspecta linia frontului. Se spunea că moralul trupelor dușmane căzuse brusc pradă confuziei. Nu peste mult, Mitsuhide reveni la tabără. Când apăru în fața lui Kageyuki, se grăbi să-l întrebe: De ce n-ați adunat toată aramta, să luați inamicul cu asalt? Vă numiți general, când stați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
concertat cu clanul Asai și venea din zona muntoasă Koga. Unul după altul, își conduceau armatele să-l lovească pe Nobunaga din flanc. Inamicul se afla acum în fața și în spatele armatei de invazie. Poate că, datorită acestei întorsături a evenimentelor, moralul forțelor din Asakura era ridicat și se pregăteau să pornească din Ichijogadani, declanșând un contratac furios. — Am intrat în fălcile morții, spuse Nobunaga. Își dădea seama că era ca și cum și-ar fi căutat propriile morminte pe teritoriul inamic. Lucrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
shogun era atât de dificil de salvat, dar mai considera și că purtarea lui Yoshiaki era în realitate o binecuvântare. În noaptea aceea, îi chemă pe funcționarii superiori însărcinați cu construcția Palatului Imperial și, în timp ce asculta rapoartele despre evoluția lucrărilor, moralul i se mai ridică. A doua zi dimineață, se trezi devreme și inspectă construcțiile aproape terminate. Apoi, după ce-și aduse omagiile Împăratului în vechiul palat, reveni la locuința lui, în timpce răsărea soarele, mâncă micul dejun și anunță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Unde-o să fugă? E ca un pește în plasă! Studiară capetele o zi și mai bine, până-i ajunse greața de mirosul sângelui. Când se lăsă noaptea, în cartierul general fură aduse ulcioare cu sake, ajutând să se ridice moralul învingătorilor. În timp ce alcoolul era scos cu polonicele și băut, discuția trecu la subiecte strategice. Cum ar fi mai bine, să intrăm în Kyoto, sau să capturăm gâtuitura din Otsu și să-l prindem strângând încet împresurarea și atrăgându-l ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un inamic nevrednic. Dar în acea bătălie următoare, toate forțele clanului Takeda să le înfrunte pe toate cele ale clanului Tokugawa. Urmau să se ciocnească într-o luptă care avea să decidă deznodământul Anticiparea bătăliei nu făcea decât să ridice moralul oamenilor din Kai. Aceasta era stăpânirea lor de sine. Shingen își mută tabăra principală la Edaijima și îl puse pe fiul său, Katsuyori, și pe Anayama Baisetsu, să-și mute forțele asupra Castelului Futamata, cu ordine stricte de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
teamă, înfruntând moartea care se apropia de el, fără a trece cu vederea slăbirea spiritului marțial al acelor soldați care-și puseseră speranțele în tratativele de pace. „Funeraliile pentru cei vii” organizate de el au avut un efect salutar asupra moralului ezitant al apărătorilor. Dacă seniorul lor era hotărât să moară în luptă, atunci și ei erau hotărâți să-l urmeze. Sosise vremea să moară. Patetica îndârjire a lui Nagamasa îi inspirase astfel pe servitorii săi. Dar, cu toate că era un general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Oamenii aceia, invidioși pe izbânzile lui Hideyoshi, erau unii și aceiași cu cei care insistaseră să fie abandonat și grăbiseră atacul general asupra castelului. Cu toate acestea, Nobunaga dădea pe dinafară de bucurie, iar excelenta sa voie bună ridică imediat moralul prin comandament. În timp ce ceilalți îl felicitau, vicleanul Katsuie îi spuse, în particular: — Să ies în calea lui? Primind permisiunea lui Nobunaga, porni grăbit cu câțiva servitori pe panta abruptă, spre castel. În sfârșit, sub protecția lui Hideyoshi, îndelung-așteptata Oichi urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pentru a-și păstra demnitatea, forțele clanului Tokugawa îi masacraseră pe rebeli și năvăliseră înainte cu toate forțele. — Suntem o provincie pe moarte sau una în ascensiune? era strigătul lor de război. Poate că erau puțin numeroase, ar aveau un moral cu totul diferit de cel al trupelor lui Katsuyori. Avangărzile celor două armate se întâlniră de două, trei ori, în mici ciocniri, la Hajikamighara. Dar nici forțele din Kai nu erau de rând și, înțelegând că avea să le fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spuse: — Propria mea opinie e că punctul cel mai slab al inamicului e la Tobigasu. Dacă o luăm pe un drum ocolit și-l lovim în punctul slab din spate, cu câțiva soldați înarmați ușor, praful se va alege de moralul întregi lui armate, iar oamenii noștri... — Tadatsugu! îl întrerupse tăios Nobunaga. La ce bun un asemenea vicleșug, în această mare bătălie? Ești înfumurat. Cred că ar fi mai bine ca toată lumea să se retragă! Folosindu-se de pretextul acestui reproș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că armata lui Hideyoshi era prezentă și, de asemenea, încuraja mica trupă din castel. Situația dură astfel până în Luna a Cincea, când sosiră întăririle de douăzeci de mii de oameni sub comanda lui Nobumori, Niwa, Takigawa și Mitsuhide. Toți aveau moralul ridicat, dar rezultatele efective nu justificau o asemenea înviorare. Motivul era acela că se adunaseră prea mulți generali iluștri în același loc. Cu toții stând umăr la umăr lângă Hideyoshi, nu mai era nimeni care să accepte o poziție de subordonare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
încă înainte de a fi trecut printr-o luptă cum se cade? N-aș numi-o loialitate față de dumneavoastră, stăpâne, să port o bătălie care știu că se va sfârși prin înfrângere. — Chiar atât de puternice sunt forțele provinciilor apusene? Au moralul atât de ridicat? — Da. Apără frontierele pe care le dețin de pe vremea lui Motonari și fac mari eforturi să-și întărească interiorul domeniului. Avuția lor nu se poate compara nici măcarcu a clanului Uesugi din Echigo sau al clanului Takeda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oricărei acțiuni impulsive. Din, se luară măsuri minuțioase pentru a nu lăsa să ajungă la castel vești despre situația din exterior. Dacă oamenii din castel aflau că Araki Murashige se revoltase împotriva lui Nobunaga, acest lucru le-ar fi ridicat moralul. La urma urmei, rebeliunea lui Murashige nu făcea numai să provoace supărare la Azuchi; amenința întreaga campanie din apus. De fapt, de îndată ce Odera Masamoto, seniorul Castelului Gochaku, aflase despre revolta lui Murashige, dăduse o declarație clară, despărțindu-se de Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai bună, frate, spuse veselă Oyu. Hanbei îți frecă obrazul cu o mână slabă. — A venit și la mine primăvara, se pare. E plăcut. În ultimele două, trei zile, m-am simțit destul de bine, adăugă el, cu un surâs. Dar moralul și culoarea i se îmbunătățiseră într-adevăr mult, de câteva zile, iar Oyu simțea o plăcere nespusă privindu-l, în acea frumoasă dimineață. Deodată, însă, avu un sentuiment de deznădejde, amintindu-și cuvintele medicului: „Sunt foarte puține speranțe de vindecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
am greșit calculele,” înțelese Hideyoshi. „Știam că aveau să reziste, dar nici o clipă nu m-am gândit că putea să dureze atât de mult.” Învățase lecția care spune că războiul nu e doar o problemă de numere și avantaje logistice. Moralul oamenilor din castel se fortificase chiar; nu se zărea nici cel mai mic semn că ar fi putut capitula. Desigur, puteau duce lipsă de hrană. Soldații asediați își devoraseră, probabil, vacile și caii, chiar și rădăcini de copaci și iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
putut capitula. Desigur, puteau duce lipsă de hrană. Soldații asediați își devoraseră, probabil, vacile și caii, chiar și rădăcini de copaci și iarbă. Toate lucrurile despre care Hideyoshi crezuse că aveau să decidă căderea castelului nu făceau decât să întărească moralul și unitatea apărătorilor. În Luna a Cincea, începu anotimpul ploios. Se aflau într-o regiune montană a provinciilor apusene, așa că, pe lângă pacostea ploii continue, drumurile se transformau în cascade, iar șanțurile de apărare goale dădeau pe dinafară de apă noroioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
depășea bogăția de resurse. Ori de câte ori le privea figurile tragice, nu putea să nu fie mișcat până la lacrimi de niște emoții sublime. În acele momente, statul său major de campanie era absolut unit cu trup și suflet. Numai datorită acestui lucru, moralul trupelor nu șovăia. Durase cel puțin un an, dar acum rezistența Castelului Miki începea să slăbească. Dacă statul major al trupelor asediatoare nu ar fi avut acel centru indestructibil, Castelul Miki ar fi putut să nu cedeze niciodată. Atunci, flota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
bătrân frământat de mâinile tale. Câtuși de puțin. Toshimitsu intră în baie, luă puțină apă fierbinte într-o gălețică și trecu în spatele stăpânului său. Cu siguranță, nu mai făcuse niciodată acel lucru, dar pe moment nu dorea decât să ridice moralul peste măsură de scăzut al seniorului. Se cuvine ca un general să-mi râcâie jegul de pe spate? întrebă Mitsuhide. Era modest până la capăt. Întotdeauna manifesta rezerve chiar și față de servitorii săi și se punea întrebarea dacă aceasta era o calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
bată toba în fața castelului, fața păru să i se golească încet de orice culoare. Chokansai se întoarse spre Mitsuhide, spunând: — În curând va fi Ora Cocoșului, așa că asta trebuie să fie toba care-ți cheamă trupele pe terenul de adunare. Moralul lui Mitsuhide păru să se prăbușească și mai jos. — Știu, spuse el, pe un ton ce părea înverșunat, și-și goli ultima ceașcă. În mai puțin de-o oră, era pe cal. Sub un cer de stele palide, trei mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
l-a încurajat pe Hikoemon să vă mai tulbure odată pentru o discuție finală, spuse Kanbei. Așadar, care e rezultatul? N-ați ajuns la nici un compromis? Ați discutat jumătate din noapte. Franchețea lui Kanbei avu efectul de a le ridica moralul. Ekei se lumină la față, în razele dimineții. — Am încercat, râse el. Sub pretextul că trebuia să se pregătească pentru sosirea lui Nobunaga, Hikoemon se retrase. Seniorul Nobunaga va sta aici două sau trei zile, spuse Kanbei. Cu excepția timpului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pregătea pentru ostilități prelungite, forțele lui Hideyoshi aveau să construiască și ele un număr de fortificații și să se pregătească pentru ciocniri de lungă durată. Construirea lanțului de bastioane începu. Era un proiect pe scară amplă - gândit pentru a încuraja moralul. Decizia lui Hideyoshi de a începe să clădească drept în fața inamicului, într-un moment când părea iminentă o bătălie decisivă, putea fi declarată sau inconștientă, sau curajoasă. L-ar fi putut costa ușor prețul întregului război. Dar Hideyoshi era dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ei, însă, era o binecuvântare și pentru oamenii lui Hideyoshi, care-i urmăreau. Cele două armate se aflau la nu mai mult de trei ore distanță. Hideyoshi trimisese o oștire copleșitor de numeroasă în acea singură bătălie, iar luptătorii aveau moralul ridicat. Posibilul deznodământ era clar încă dinainte de a începe lupta. Soarele strălucea în înaltul cerului. Era aproape Ora Dragonului. Se luptaseră pe malul lacului Yogo, dar armata clanului Shibata fugise din nou, regrupându-se în zona Moyama și a Trecătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Mesajul fu rostit de diouă, trei ori, dar castelul rămase tăcut. Katsuie nu apăru, poate gândindu-se că vederea celor doi prizonieri ar fi fost peste puterile lui. Și, desigur, era clar că strategia lui Hideyoshi consta în a distruge moralul oamenilor din castel. În timpul nopții sosiseră fugari răzleți din armata lui Katsuie, astfel că acum castelul adăpostea cam trei mii de suflete, inclusiv necombatanți. În plus, Genba și Katsutoshi fuseseră prinși vii de inamic și nici chiar Katsuie nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sub evantaiul auriu, pe colinele joase din fața lui. „Numai de l-aș putea ucide pe Ieyasu,” își spunea el. Ieyasu, din partea lui, stătea cu ochii mai mult spre Gifugadake decât asupra oricărui alt loc, conștient că oamenii lui Nagayoshi aveau moralul foarte ridicat. Când un cercetaș îl informă despre felul cum era îmbrăcat Nagayoshi în acea zi, îi avertiză pe oamenii din jurul său: — Nagayoshi pare să se fi îmbrăcat azi în veșmântul morții și nimic nu e mai impresionant decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oameni îi vorbiră direct lui Ieyasu despre asta, dar seniorul îi dojenea pe toți cei care aduceau vorba și nu se îndoia de Kazumasa câtuși de puțin. Dar, odată ce printre vasali se stârniseră asemenea îndoieli, începu să aibă de suferit moralul întregului clan. Ieyasu, desigur, era în favoarea organizării convorbirilor de pace, dar când văzu starea internă a trupelor, îl respinse dintr-o dată pe mesagerul lui Niwa. Nu doresc deloc pacea, spuse el. N-am nici o speranță de a ajunge la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]