1,270 matches
-
maeștri" Îl putem considera pe Isocrate primul profesor de pedagogie al Europei pentru că, după cum se exprimă Cicero, „este cel dintâi din care au ieșit, ca dintr-un cal troian, acei nenumărați pedagogi și acei literați animați de un nobil idealism, moraliști ingenui, iubitori de fraze frumoase și volubile...” 22. Contemporanii l-au considerat rivalul lui Platon. Dar, dincolo de orice rivalitate, cei doi mari scolarhi s-au respectat. Este însă drept că îi despărțeau multe lucruri. Platon a conceput un curriculum care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Un asemenea om era considerat în acele vremuri, de exemplu, Casiodor. Dar era acesta tocmai un uomo universale? Erudiția sa este într-adevăr enormă. Dar scrierile și corespondența lui bogată dezvăluie ciudățenii. Era, bineînțeles, un excelent literat, specialist în drept, moralist; lăuda artele liberale și făcea digresiuni despre vulcanism, fântânile arteziene, viața animalelor (cameleon, elefant, potârniche), fabricarea unor produse (papirus, var, vin etc.), originea războiului, teatru, monede, purpură, pâine, plumb etc. Cu alte cuvinte, eruditul este interesat de tot și de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
troian - sunt, în sinea lor, grăitoare. Are puțină importanță observația lui Cicero că Homer nu aruncă nici o bănuială asupra eroului său4. Când este comparat cu Ahile, cum se întâmplă în dialogul platonic Hippias Minor, Ulise iese prost. Hippias este un moralist sever și crede că viteazul Ahile e superior versatilului Ulise. Motivul ar fi că, deși amândoi sunt prinși cu minciuna de Socrate, comportamentul lor diferă. După jignirea lui Agamemnon, Ahile jură pe zei că nu va mai sta nici o zi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
contemporani, 459-461; Ruja, Parte, I, 86-89, II, 57-61; Ruxandra Cesereanu, Deportații, ST, 1995, 3; Eugenia Tudor-Anton, Infernul deportării în Bărăgan, LCF, 1995, 23; Lovinescu, Unde scurte, V, 201-205; Cornel Ungureanu, Cronicarii, actorii și autorii, O, 1996, 7; Andrei Bodiu, Un moralist de sfârșit de secol, VTRA, 1996, 5; Mihai Dragolea, Încercări epice în anii din urmă, VTRA, 1996, 5; Adrian Popescu, Un jurnal moral, ST, 1996, 7-8; George Buteanu, Jurnale, „Dilema”, 1996, 178; Nae Antonescu, „Rusalii ’51”, VTRA, 1996, 10; Gheorghe
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
apere?, CRC, 1991, 21; M. N. Rusu, Fotografia lui Pituț, RL, 1991, 25; [Gheorghe Pituț], VR, 1991, 6 (semnează Cezar Baltag, Gheorghe Istrate, Gheorghe Grigurcu); Andrei Grigor, Singurul Gheorghe Pituț, L, 1992, 45; Constantin, Complicitatea, 154-157; Alex. Ștefănescu, Poetul ca moralist, RL, 1995, 42; Adrian Popescu, Arhetipala casă, ST, 1995, 12; Vasile Spiridon, Existența transilvană, LCF, 1996, 6; Munteanu, Jurnal, VI, 107-120; Rodica Mureșan, Gheorghe Pituț. De veghe în cuvânt, Timișoara, 1998; Rotaru, O ist., V, 317-320; Grigurcu, Poezie, II, 240-249
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
al unui om reputat, până atunci, prin ascetismul și obsesiile lui profesionale. Pentru P. Ibrăileanu este un creator complex, tulburat, ca Titu Maiorescu, de drame interioare, inclusiv acelea de ordin sentimental, un spirit superior tinzând spre contemplație, în fine, un moralist strălucit. Când investighează opera, criticul merge dincolo de text, caută filiația ideilor și metamorfozele spiritului care le pune în mișcare. Temperează legenda și dă, prin analiză, o imagine verosimilă a lui Ibrăileanu: un critic prob, fin cititor de literatură, informat, chiar
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
minimalizează monografia despre Titu Maiorescu. Nu se poate susține că talentul lui E. Lovinescu se reduce în Memorii la faptul că este „capabil [...] de a nara cu haz anecdote auzite sau trăite”. Înainte de toate, E. Lovinescu este în Memorii un moralist de prim ordin. Procedeul de a scoate la lumină injustițiile critice nu mai funcționează însă în capitolele rezervate lui G. Călinescu sau lui G. Ibrăileanu. Nicolae Labiș este expediat în câteva fraze și, la urmă, se strecoară îndoiala asupra autenticității
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
alte genuri s-au soldat cu eșecuri: volumul Versuri (1900) i-a fost desființat de critică, iar „drama” Surpriza, inclusă în 1903 în repertoriul Teatrului Național din București, va intra în atenția Comitetului de lectură abia în 1930. Devenit un moralist serios și oficial, în 1921 ținea la Ploiești „conferințe populare”, publicate în broșuri: Dragoste de dinastie, Stăruința ordonată, Respectul de religie. Membru fondator al Societății Scriitorilor Români, a avut unele atribuții în structura administrativă a acesteia. Viața sa zbuciumată cunoaște
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
profesionalism: lumea devine un simplu exemplu pentru axiomele deja statornicite de romancier. Ia naștere astfel un repertoriu de prefabricate și de stereotipii, inventariate minuțios și cu finețe. Într-un orizont de referință mai amplu, obiectul de interes al studiului este moralistul Slavici, fixat într-o atitudine didactică. În opera sa moralismul obliterează profund diverse compartimente ale textului și întreține tensiunea între povestire și subtextul său motivant. Acesta din urmă se erijează - spre sfârșitul perioadei creatoare a lui Slavici - în discurs tezist
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
Bunaru, Complicitatea scriitorului, O, 1998, 7; Florin-Corneliu Popovici, No man’s land, „Paralela 45”, 1999, 21 septembrie; Olimpia Berca, Parabolă și melancolie, „Paralela 45”, 2000, 20 iunie; Emilia David, „Imperiul de praf”, OC, 2000, 19-25 septembrie; Adrian Dinu Rachieru, Un moralist, CNT, 2001, 12; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 98-100; Magda Răduță, „Băi, profesore...”, OC, 2002, 30 aprilie; Alexandru Ruja, Distilerii epice, „Paralela 45”, 2003, 3 iunie; Țintă fixă: Mircea Pora, VTRA, 2003, 4-5 (semnează Tudor Crețu, Virgil Podoabă, Viorel
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
problematică diversă și o sumedenie de modalități, scriind comedii satirice sau amare, farse, drame, melodrame, încercări de parabolă filosofică (Ultima noapte a lui Don Juan) ș.a. Preponderent e filonul comic, prin care piesele și-au câștigat popularitate. Cu înclinație de moralist și ingeniozitate în compoziție și tipologie, scriitorul denunță impostura, fariseismul, parvenitismul, oportunismul, incompetența, abuzul de putere, traficul de influență, birocratismul, mistificarea, corupția, gândirea dogmatizată și exprimarea în clișee, logoreea pretențioasă, demagogică etc. Apelează nu o dată la grotesc, caricatură, parodie, după cum
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
de unde și câte un sâmbure de grotesc neintenționat: „Pâraiele din dealuri sfioase își fac vânt/ Ca niște păsărele cu aripile smulte” (Porniri). Încordat în voința de construcție, în efortul stilistic, lirismul rămâne unul al suprafețelor, al convențiilor, trădând adesea pe moralist și pe pedagog. Când nu e copleșită de artificiu, de angrenajul baroc, greoi ornamentat, sensibilitatea poetului, reală, dă naștere unor imagini pline de grație și senzualitate: „Salcia ca o fecioară/ Stă pe mal să se dezbrace,/ Lăsând părul lung să
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
de rupturi temporale și lacune în biografia personajelor (acum selectate din lumea cultă și artistică, citadină), suferă prin supralicitarea coincidențelor, a convergenței destinelor. Lăuntricul rămâne confuz, tenebros, autorul cantonându-se în explorarea comportamentelor, pentru care vădește intuiție sigură. În esență un moralist, exigent și blând totodată, scriitorul e dublat, dar nu fericit, de pedagog. Traducerile lui P. din Alexei Tolstoi și N. Rakovskaia, ca și dramatizările radiofonice după povestirile lui Cezar Petrescu și I.I. Mironescu completează o activitate meritorie. SCRIERI: Din ploile
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
-sa și am mers de m-am călugărit”. Scriitorul care meditase la alternările de situații modulate de „norocul zavisnic” are capacitatea de a sesiza, dincolo de exploziile propriei antipatii (cu mari virtuți la nivel literar), vanitatea strădaniilor constructorilor de (condamnabile - zice moralistul) proiecte himerice, ambiționați iluzoriu numai de „fumurile dășărtăciunii”, și de a sugera plasarea sfârșitului implacabil al existențelor (chiar dacă este vorba de niște inamici declarați) sub semnul inexorabil al „sorții alunecătoare”. Parcurgând paginile încărcate de vehemență declanșată de resorturi complexe ale
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
zilele anunța un prozator cu ochi de caracterolog și de umorist, recrutându-și materia din lumea mahalalei bucureștene, a vieții de provincie și a mănăstirii. Dacă se adaugă și lumea cazonă, școlărească și sportivă, sunt aici principalele ținte asupra cărora moralistul R. își fixează atenția. E. Lovinescu îl reținea în Istoria literaturii române contemporane din 1937 la secțiunea Poezia epică urbană, capitolul Epica umoristică și satirică: „Tânărul caricaturist [...] e ultimul nostru umorist, cu spirite dislocate, dar cu o notație plină de
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
creația unui scriitor agreabil, sprijinit consecvent de talentul graficianului. Pretutindeni în prozele lui R., notarea realistă, exactă și totodată dezinvoltă a gesturilor și vorbirii se îmbină în chip firesc cu tentația senzaționalului, fantasticului și abisalului psihologic. Definitorie rămâne însă perspectiva moralistului și a umoristului, care uzează de o gamă largă de mijloace, de la zâmbetul îngăduitor, solidar cu duioșia, până la distanțarea sarcastică. Sub camuflajul ironiei și al jovialității sudice, cu tentă caragialescă (s-a vorbit de „miticismul” naratorului și al eroilor săi
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
G. CĂLINESCU Spre deosebire de Rebreanu, de d-na Bengescu, de Gib Mihăescu, ceea ce izbutește mai bine autorul Ultimei nopți de dragoste... nu este atât afundarea în regiunile obscure ale conștiinței, cât exactitatea aproape științifică în despicarea complexelor sufletești tipice. Întocmai ca moraliștii clasici, dar, evident, în primul rând cu mijloacele de narațiune și prezentare ale unui romancier, analiza sa se aplică asupra marilor pasiuni umane, în care lămurește elementele constitutive, în treptata lor însumare, cu un adevărat „spirit de geometrie”. TUDOR VIANU
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
cel Mare. Epistolele, cu pecete oficială (adresate lui Al. I. Cuza) sau destinate unor prieteni (V. Alecsandri, I. Ghica) și unor membri ai familiei, constituie partea atașantă a scrisului acestui om sensibil și dornic de echilibru. Epistolierul apare ca un moralist blajin și un înțelept, înclinat spre un trai patriarhal, în mijlocul naturii. Omul politic, ce meditează acum cu amărăciune la moravurile vremii, e o prezență tot mai discretă, imaginea care prinde contur fiind aceea a unui boier de țară, retras departe
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
și tradus. Tot livrescă, dar bine construită și scrisă într-o limbă îngrijită, este idila Miron și Florica (1870), după cum deasupra mediocrității izbutesc să se ridice și unele satire. Mult mai consistentă este proza lui N. Aici înclinațiile sale de moralist se desfășoară în voie în „copii de pe natură”, strânse în volum în 1874, cele care i-au stabilit reputația de scriitor. Animate de un umor abundent, textele surprind cu precizie trăsături caracteristice unor personaje aparținând de preferință, ca și la
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
Revista scriitorilor români”, „Cuvântul românesc”, „Destin”, „Semne”, „mele”, „Drum” ș.a. Înființează în 1960 Asociația Enciclopedică Română, proiectând să alcătuiască o enciclopedie a exilului. Picturile, desenele și acuarelele lui au fost expuse în Franța, Germania și Mexic. Cu o structură de moralist, P. adună în primul său volum, Predici în pustiu (1960), o suită de eseuri despre dimensiunea morală a lucrurilor. Secvențele despre dragoste, muncă, singurătate, justiție, minciună etc. nu sunt ostentativ normative, ci par mai degrabă rememorări pentru sine însuși. Cu
PETRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288773_a_290102]
-
cum ar fi singurătatea și politețea. Filosofia de existență este tot țărănească. Idealul uman pe care îl preconizează este „mandarinul rural”, „prințul-moșnean”, om vital, gospodar cu copii mulți și femeie credincioasă și harnică, nu cu totul auster în familie, din moment ce moralistul îi îngăduie mandarinului de a se bucura, cât poate, de ibovnice atrăgătoare și istețe. Când produce asemenea sfaturi, moralistul nu își ascunde o simpatică trufie: „Eu mă înalț tot mai drept, tot mai sus spre văzduhul albastru și limpede al
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
mandarinul rural”, „prințul-moșnean”, om vital, gospodar cu copii mulți și femeie credincioasă și harnică, nu cu totul auster în familie, din moment ce moralistul îi îngăduie mandarinului de a se bucura, cât poate, de ibovnice atrăgătoare și istețe. Când produce asemenea sfaturi, moralistul nu își ascunde o simpatică trufie: „Eu mă înalț tot mai drept, tot mai sus spre văzduhul albastru și limpede al speculației precise, neîndurate și - nădăjduiesc - al marii creații. Condiția primordială: menținerea singurătății și zăgăzuirea, dând peste bot, la orice
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
Venind vorba de studiile sale berlineze, P. descrie, cu talent, o masă „luculică”, animată de vinuri românești, cu austerul Pârvan și cu asistentul său, tânărul istoric Ion Nestor, fostul semnatar al Manifestului Crinului alb, mai puțin auster. Scenă epică memorabilă. Moralistul are ce scrie și ce bârfi. Etica pe care o recomandă se sprijină, în continuare, pe valorile țărănești. În centrul ei se află „omenia și cumințenia”. În Memoriile mandarinului valah și, mai înainte, în Pomul vieții dăduse mai multe precepte
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
împacă bucuriile trupului cu austeritățile spiritului oltenesc-european („eu nu sunt român - scrie el - sunt oltean și european”). P. aspiră să devină, într-o pauză dintre războaiele sale, un stoic rural. Se pare că nu reușește. Melancoliile spiritului trec repede și moralistul de pe Olteț începe o nouă bătălie. Stoicismul rural este, în aceste circumstanțe, ratat. Se salvează literatura din jurul acestei idei și, prin ea, personajul formidabil care e P., în felul lui un personaj unic în literatura română și chiar în viața noastră
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
țară (1926), Impresii din Italia (I-II, 1930-1938), Peste hotare (1931). El este un descriptiv, care nu știe totdeauna să aleagă semnificativul, povestind cam fără nerv și plutind nu o dată în generalități exclamative. Se simte totuși prezența filosofului și a moralistului, care sondează dincolo de aspectul „turistic”, producând reflecții interesante, bunăoară asupra specificului unei țări sau numai al unui loc („l’esprit d’épargne” al locuitorilor din Lyon), asupra modului de viață al unor comunități (meridionalii napolitani) sau a excepționalei concepții urbanistice
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]