1,744 matches
-
discursului epistemic” în psihopatologie În sfera psihiatriei clinice, simptomul este cel care fixează sau atribuie semnificație suferinței psihice. Prin aceasta se relevă importanța sa majoră în constituirea câmpului epistemic referitor la boala psihică, plecând de la analiza și interpretarea „fenomenelor psihice morbide”. Pentru H. Hjemselv, simptomul este elementul lingvistic din care se construiește „metalimbajul științific”. Prin aceasta, simptomul clinic este cel care „construiește” și atribuie semnificație „câmpului epistemic” al psihopatologiei, dar, în egală măsură și pentru psihiatria clinică, psihanaliză, medicină psihosomatică etc.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
7) Tipul fabulativ reprezintă un tip de narațiune clinică deosebit de bogat, colorat și care se schimbă frecvent. Este tipul de discurs al bolnavilor care-și construiesc o veritabilă „istorie personală” a propriei suferințe, complicată și încărcată cu o producție imaginară morbidă, neverosimilă, fantasmatică, în scopul de a atrage atenția asupra lor, de a fi mereu în „prim-plan”, de a fi „interesanți”. Modelele de „narațiune a suferinței” mai sus descrise corespund de fapt unor „tipologii structurale” specifice ale bolnavilor mintali și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
E. Bleuler, reintroduc discursul clinic rezultat al datelor de observație ale bolnavilor și mai ales a „discursului narativ” al acestora, descriind primele „forme clinice” care au constituit baza gândirii psihiatrice moderne. 6) Modelele inspirate din „interpretarea filozofică” a „fenomenelor psihice morbide” au dus la configurarea unor „categorii clinice” bazate pe cunoașterea și explicarea semnificațiilor vieții sufletești în stare de anormalitate. Metodele filozofice vor contribui la abordarea și explicarea „fenomenelor psihice morbide” prin investigarea naturii lor, luându-se ca temă de analiză
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
moderne. 6) Modelele inspirate din „interpretarea filozofică” a „fenomenelor psihice morbide” au dus la configurarea unor „categorii clinice” bazate pe cunoașterea și explicarea semnificațiilor vieții sufletești în stare de anormalitate. Metodele filozofice vor contribui la abordarea și explicarea „fenomenelor psihice morbide” prin investigarea naturii lor, luându-se ca temă de analiză „subiectul uman”. Menționăm în această privință câteva dintre cele mai semnificative și mai cunoscute modele epistemice ale bolii psihice în acest sens: - modelul fenomenologic-comprehensiv (K. Jaspers); - modelul existențial (L. Binswanger
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
statistico-diagnostic al bolilor psihice are caracter de „inventar clinic”. El este un sistem de definiție, descriere și clasificare al tulburărilor psihice, nu atât după „discursul clinico-medical”, cât mai ales după tipul de anormalitate și modelele de evoluție ale proceselor psihice morbide. 9) Modelul sistematic este tipul de clasificare al bolilor psihice introdus de P. Berner și care urmărește combinarea datelor clinice cu cele de ordin psihopatologic și psihologic. 10) Modelul biologic este „separat”, cel puțin aparent de orice raport cu contextul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apare ca urmare a unui proces de reflectare (autosau hetero-reflectare). În acest caz cuvântul devenit „termen științific” va fi cel care va denumi „obiectul cunoașterii” mele. Este important de remarcat faptul că toate „fenomenele psihice normale” (psihologie) sau „fenomenele psihice morbide” (psihopatologie) devin „obiecte ale cunoașterii” prin denumirea lor: nebunie, delir, halucinație, fobie, anxietate, depresie, monomanie, obsesie etc. În funcție de modalitatea în care le percepe conștiința mea reflexivă. Ele sunt și rămân interioare persoanei mele, dar prin „denumirea” lor sunt „obiectivate” sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în care le percepe conștiința mea reflexivă. Ele sunt și rămân interioare persoanei mele, dar prin „denumirea” lor sunt „obiectivate” sau devin „obiective” pentru ceilalți. Din acest moment începe constituirea cogito-ului psihopatologic. Din acest moment încep să gândesc „fenomenul psihic morbid”. Spre deosebire însă de „limbajul empiric” care este mai precis, mai constant din punct de vedere istoric, „limbajul teoretic” al psihologiei și mai ales cel al psihopatologiei se constituie cu dificultate, și, în orice caz, suferă importante variații istorice. Obiectul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
denominativ-descriptiv. Aceasta întrucât „obiectul” medicinei somatice este vizibil, concret, obiectiv, direct și imediat analizabil. În plus, el poate fi supus experimentului. Terminologia și limbajul medicinei mintale, al psihiatriei, este prin natura sa un limbaj derivat din înțelegerea semnificației fenomenelor psihice morbide, un limbaj explicativ. Obiectul psihiatriei, reprezentat prin „fenomenul psihic morbid” este și rămâne interior persoanei bolnavului și în consecință imaterial. El se deduce din manifestările sale. Cu toate acestea atât hepatita, cât și schizofrenia sunt considerate ca fiind boli și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
direct și imediat analizabil. În plus, el poate fi supus experimentului. Terminologia și limbajul medicinei mintale, al psihiatriei, este prin natura sa un limbaj derivat din înțelegerea semnificației fenomenelor psihice morbide, un limbaj explicativ. Obiectul psihiatriei, reprezentat prin „fenomenul psihic morbid” este și rămâne interior persoanei bolnavului și în consecință imaterial. El se deduce din manifestările sale. Cu toate acestea atât hepatita, cât și schizofrenia sunt considerate ca fiind boli și înțelese ca atare. Ele sunt, în primul rând, „tulburări ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
decursul istoriei și științei respective. Originea și semnificația limbajului în psihopatologie Originea vocabularului care constituie „limbajul științific” în psihopatologie are două surse: a) din punct de vedere formal el este preluat din psihiatrie pentru a exprima sau denumi „fenomenele psihice morbide”; b) semnificația și utilizarea acestui limbaj, ca model de gândire, sunt însă preluate din filozofie. Limbajul și termenii științifici sunt rezultatul reflectării subiectului uman. G. Lanteri-Laura spune că „nu se poate vorbi despre om decât având în vedere conștiința de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Acest aspect apare deosebit de pregnant dacă vom compara termenii psihologici cu termenii psihopatologiei, așa cum se poate vedea în continuare, în lista comparativă a termenilor grecești desemnând normalitatea și anormalitatea psihică. Grupa de termeni Psihologie (procese psihice normale) Psihopatologie (fenomene psihice morbide) Nous = suflet Ek-nous = scos din minți a-nous = smintit Dis-nous = ostil Apo-noia = irațional Paranoia = nebun, cu mintea tulburată Phrenos = gândire, inteligență Ek-phron = smintit, ieșit din minți Dis-phron = trist, mâhnit Phreno-blabes = nebun Psyché = suflet, viață A-psychia = laș, mișel Pneuma = suflet, însuflețit
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
greacă. În sensul acesta menționăm pentru a desemna manifestări psihice anormale următorii termeni: Insanus (nebun), Amens (fără minte), Demens (dement), Ira (mânie, furie), Furor (furie, agitație) etc. Vocabularul psihopatologic și cel psihiatric stau la baza constituirii „discursului” despre fenomenele psihice morbide. În sensul acesta se disting două direcții: direcția științifică și direcția culturală. Le vom analiza pe fiecare în parte. Trebuie însă menționat faptul că termenii vocabularului atât în psihologie, cât și în psihopatologie și psihiatrie, desemnează calități ale unor manifestări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deja. Punctul de vedere medico-științific referitor la boala psihică este exprimat în felul următor de către K. Schneider: „Conceptul de boală în psihiatrie este pentru noi un concept strict medical. Numai corpul poate fi atins de boală; anomalia psihică o denumim morbidă numai în cazul în care poate fi legată de procese organice morbide. Fără o asemenea bază, caracterul de morbiditate nu are decât semnificația unei imagini fără valoarea unei cunoașteri științifice”. În cazul bolilor psihice, limbajul și conceptele medicale trebuie să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
felul următor de către K. Schneider: „Conceptul de boală în psihiatrie este pentru noi un concept strict medical. Numai corpul poate fi atins de boală; anomalia psihică o denumim morbidă numai în cazul în care poate fi legată de procese organice morbide. Fără o asemenea bază, caracterul de morbiditate nu are decât semnificația unei imagini fără valoarea unei cunoașteri științifice”. În cazul bolilor psihice, limbajul și conceptele medicale trebuie să cedeze în fața limbajului și conceptelor filozofice. Bolnavul psihic este „o altfel de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realității bolii mintale decât atunci când i se vor recunoaște, alături de dimensiunea clinico-psihiatrică, bio-psihologică și cea culturală și socială”. Aceste concluzii au dus la înlocuirea în sfera psihopatologiei a termenului de boală psihică, rezervat psihiatriei clinice, cu cel de fenomen psihic morbid, în care este subliniată natura subiectivă și interioară a suferinței, ca formă și dimensiune antropologică a ființei umane. Considerând normalitatea psihică drept stare de echilibru sufletesc interior al persoanei, boala apare ca un „accident” ontologic, fiind astfel integrată psihobiografiei interioare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
terminologiei. Apar concepte noi în limbajul psihiatric care completează sau le înlocuiesc pe cele vechi: schizofrenie, discordanță, psihastenie, nevroze, isterie, stări reactive, afecțiuni psihosomatice, stări limită (borderline) etc. În prezent terminologia psihopatologică și clinico-psihiatrică se structurează prin compararea fenomenelor psihice morbide cu fenomenele psihice normale. Între ele se stabilește o relație de complementaritate, pe care o vedem exprimată și în vocabularul disciplinelor respective, psihologie și psihopatologie. Un aspect nou, în vocabularul și discursul despre tulburările psihice este adus de psihanaliză și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
speculativ și privește aspectele formal-externe, de ordin lingvistic al psihiatriei și psihopatologiei, neafectând în nici un fel esența interioară a „obiectului epistemologic” al acestor discipline. Este pur și simplu o „dispută lingvistică” legată de dificultățile inerente de articulare între „fenomenul psihic morbid” și „denumirea” acestuia. Discursul psihiatric este unul de ordin clinico-medical. În comparație cu acesta discursul psihopatologic este unul de factură psiho-filozofică, urmărind descifrarea semnificației acestor tulburări psihice în planul umanului, nu ca pe niște boli, ci ca pe niște abateri de la normalitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca pe niște abateri de la normalitatea persoanei. Aceste aspecte le vom reîntâlni, mai departe, pe parcursul lucrării noastre, când vom analiza sindroamele psihopatologice și nosologia psihiatrică. Ne aflăm în fața a două tipuri de „enunțuri” și de „discursuri” referitoare la fenomenele psihice morbide: psihiatria și psihopatologia. Discursul psihiatriei clinice îl regăsim în sfera nosologiei, a definirii, descrierii și clasificării bolilor psihice, după „fizionomia și evoluția lor” (G. Amado). Elementul axial este reprezentat în acest discurs clinic de cauzalitatea și natura bolii psihice. Discursul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al persoanei determină un discurs referitor la interioritatea acesteia. Nosologia psihiatrică încearcă să obiectiveze suferința psihică interioară a bolnavului, pe când discursul psihopatologic caută să descifreze semnificația interioară a subiectului-bolnav psihic. În felul acesta, psihopatologia devine o „teorie a fenomenului psihic morbid”, pe care G. Rosolato o pune în raport de comparație cu „fenomenele psihice normale”. Astfel, pentru G. Rosolato, discursul psihopatologiei este un comentariu al „excesului de negativ sau de lipsă” care caracterizează fenomenele psihice morbide, în raport cu cele normale. Cele mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o „teorie a fenomenului psihic morbid”, pe care G. Rosolato o pune în raport de comparație cu „fenomenele psihice normale”. Astfel, pentru G. Rosolato, discursul psihopatologiei este un comentariu al „excesului de negativ sau de lipsă” care caracterizează fenomenele psihice morbide, în raport cu cele normale. Cele mai sus prezentate se referă, în primul rând, la limbajul epistemic al psihopatologiei. Acesta exprimă termenii denominativi și conceptele științifice „construite” de cercetătorul psihopatolog, ca urmare a observării și ascultării manifestărilor și relatărilor bolnavilor psihici. Este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este expresia suferinței bolnavului respectiv, al atitudinii sale față de impresiile produse de „transformarea” patologică care survine în existența sa. Spre deosebire de limbajul epistemic, care este un limbaj rațional, limbajul empiric este un tip de limbaj emoțional și subiectiv, comunicând noile „experiențe morbide” ale persoanei în condițiile determinate de boală. Acest limbaj al bolnavului este un „limbaj paralel” cu limbajul specialistului, și dacă pentru bolnav relatările sale sunt autentice și inteligibile, limbajul științific al specialistului îi apare ermetic, complicat, adesea confuz. Aceste aspecte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Din aceste considerente limbajul schizofrenic este din punct de vedere formal, un limbaj discordant, disociat, incoerent și incomprehensibil, bizar sau manierist. Conținutul său este simbolic, dominat de neomorfisme lingvistice care exprimă „conceptele gândirii delirante” a bolnavului, reprezentările și experiențele sale morbide. Uneori tulburarea este atât de profundă, încât limbajul devine total incomprehensibil, constituind veritabile „limbi artificiale” de factură glosolalică sau pseudo-glosolalică. În cazul bolnavilor cu suferințe afective de factură psihotică, limbajul acestora este diferit, în cazul maniei și al melancoliei. Ceea ce
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lui. De regulă apar exagerări de „medicalizare” ce duc la construcția unor „imagini” exagerate sau chiar false ale tulburărilor psihice; mai mult decât atât, pot fi „văzute” tulburări psihice acolo unde ele lipsesc. Aceste erori de înțelegere a fenomenului psihic morbid construiesc un „fals domeniu de cunoaștere”, favorizând disputele antipsihiatrice, care, în esența lor, privesc „confuziile” dintre limbajul bolnavului și limbajul psihiatrului. Aceste confuzii datorate „dezacordului” înțelegerii dintre cei doi interlocutori compromit sau chiar desființează „obiectul” psihopatologiei sau eșuează în discuții
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
desființează „obiectul” psihopatologiei sau eșuează în discuții sterile. Din aceste considerente limbajul, atât în psihologie, cât și în psihopatologie, ni se pare a fi una dintre problemele cele mai importante, întrucât, dat fiind caracterul particular al fenomenelor psihice, normale și morbide, ele își obiectivează natura și existența prin intermediul limbajului. Considerată astfel, din perspectiva gândirii psihopatologice și a „discursului epistemic” al acesteia, nebunia ne apare ca fiind integrată destinului ființei umane, ca un dat deontologic și nu ca un simplu „accident morbid
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbide, ele își obiectivează natura și existența prin intermediul limbajului. Considerată astfel, din perspectiva gândirii psihopatologice și a „discursului epistemic” al acesteia, nebunia ne apare ca fiind integrată destinului ființei umane, ca un dat deontologic și nu ca un simplu „accident morbid”, ca o boală, așa cum este ea înțeleasă în sfera medicinei somatice. Nebunia devine, în perspectiva discuției de mai sus, un „adevăr istoric” al persoanei respective (G. Rosolato), o dimensiune particulară a ființei sale, un nou „fel de a fi”, caracterizat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]