3,811 matches
-
știi să bei? Îți place să-ți faci singur rău? N-aș mai fi bărbat, i-am răspuns clătinându-mă ușor după vânt. Păi nu ești... Mai așteaptă și tu să mai crești! Să mai cresc? Doar în pământ, ca morcovii sau pe lățime, ca varza... Hai, stai jos! Mâna ei rece mi se plimba pe față, pe ochi și pe frunte ca într-un descântec. Nu spui și hocus pocus, ceva? Poate un hocus porcus îți spun, că în loc să-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
firele de păr. De-a lungul pieței se înșiră un vast șanț plin cu noroi. Pe laturi, o mulțime de băbuțe pipernicite și gârbovite (osteoporoza care mănâncă din femeia românească, fără ca ea să știe ce i se întâmplă) vând țelină, morcovi și păstârnac. Tarabele, câte-or fi, sunt clisoase și ele. Big-ul s-a umplut de 100 de magazine în care vânzătorii păzesc câte ceva de cumpărători. La trei buticuri, istoria conținutului se repetă: papuci, cămăși, cosmetice. Mă întorc acasă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de Secretar II, în 1974, și Secretar I, în 1979. Așa că aveam toate motivele să visez la o nouă plecare la "post". Nu din motive financiare sau materiale, deși nici acestea nu puteau fi omise în perioada margarinei și a morcovilor la borcan. Pentru cei care au desfășurat o activitate în "exterior", indiferent de domeniu, aceasta era altceva. La post îți puteai etala cel mai bine calitățile, pregătirea, maturitatea profesională. Fiind cinstit cu mine însumi, știind exact ce și cât pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ajuns să ne agățăm una de cealaltă și să ne scuzăm în fața asistentei, nu foarte convingător, pentru comportamentul nostru scandalos. De fiecare dată când ne opream, una din noi spunea „Ciufuțica, fă-ți curat în cameră“ sau „Ciufuțica, mănâncă-ți morcovii“, și iarăși ne pufnea râsul. Nu puteam să-mi amintesc ultima dată când râsesem cu atâta poftă și îmi dădea o senzație minunată, de parcă mi se ridicaseră de pe umeri două greutăți de zece kile fiecare. În taxi, în drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
când pământul, acoperit peste noapte de o nouă plapumă albă pufoasă de nea strălucea în lumina încă timidă a soarelui, m-am gândit să ies afară, pentru a face un om de zăpadă. Pentru a-l construi am luat un morcov pentru nas, doi căr buni pentru ochi, două crengi pentru mâini, o oală roșie pentru pălărie, câteva pietricele rotunde și o crenguță pentru gură. Când am ajuns afară, m am apucat de corpul omului de zăpadă, după care am așezat
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
ăștia de la fefe. A venit unul de la Găiești și ce crezi că mi-a adus? Albitură pentru supă. Știa că trebuie să mănânc supă concentrată și a venit cu punga asta cu albitură. Câțiva păstârnaci, o țelină, rădăcini de pătrunjel, morcovi. Mi-i arăta ca pe rarități bibliofile. — Acu’, dacă tot zici că ai ceapă, nu poți să-mi împrumuți și mie două bucăți? Să-i arăt Puicei că mă-ngrijesc de sănătatea mea... În cârciumă i-am dat trei cepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
situației reale, virgini. Într-un târziu, așadar, popa își începu povestea. Dumnezeu îl descoperise și pe el. — Ieșisem într-o dimineață în grădina bisericii. Era în joia din Săptămâna Luminată. Mergeam așa, fără vreun gând, printre straturile de ceapă, de morcovi, de salată. Pusesem și cartofi și mă uitam cum le e starea. Am trecut și lângă gardul de la șosea. Aveam acolo țelină, pătrunjel, rămas din toamnă, un strat de mărar, știi cum sunt eu la ciorbe, verdețuri multe, pumnul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ființa. Începu să zburde, să se dea de-a tumba, și minune... putea să treacă prin pereți. În momentul când cerea ceva, îi și apărea în față. - Vreau o varză!... și pe dată îi apărea o cogeamite căpățână. - Vreau un morcov!... și dorința i se împlinea. Avea lumina în ea chipuri de îngeri blânzi de o frumusețe uluitoare. Iar iepurașul nu mai putea de veselie. Cineva, însă, nu-i dădea pace. Un buclucaș de nor se strecurase în castel și îl
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
trezești din somn? Iepurașul: Nu știu ce se întâmplă afară...Mi-e frică, auzi ce strigăte, ce sunete de goarnă... Domnița: (alarmată și ea) Dar ce-o fi? Iepurașul: Ah, de ce nu sunt eu acuma într-o grădină cu varză și cu morcovi... Domnița: Cum? Nu-ți place aici la mine? Iepurașul: Îmi place...Dar tot mai bine e în varză. Domnița: Ai dreptate, Iepurașule, aici la mine e trist. Iepurașul: Auzi, mi-e frică, Domniță! Domnița: N-are de ce să-ți fie
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit, s-aud numai eu vâltoarea și-am intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse. Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături ai găsit pătlăgele pârguite, felii și frunze de țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză! Râdea bucuros Verde Împărat! În magazinul de prospături te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii. Idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume! Scrâșnea afânat Verde Împărat
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
pe drum de mai multe persoane care-mi rânjeau cu subînțeles sau care-mi strigau: „Bună treabă!“ sau „Bravo pentru chestia cu Philip“. Elisa ieșise În pauza de prânz (a se citi: un litru de apă Fiji, o pungă de morcovi și vreo șase Marlboro Lights), după cum arăta bilețelul pe care mi-l lăsase pe computer, așa că am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe Penelope. —Hei, ce faci? m-a Întrebat ea. —Bine. Dar tu? am răspuns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și adăuga o picătură de ulei de măsline. Își șterse mâinile pe șorțul pus la dispoziție de mama (pe care scria EXISTĂ PACE ÎN ACCEPTARE), În timp ce supraveghea procesul. Păi, m-am gândit să Începem cu o salată de paste cu morcovi prăjiți, castraveți și sâmburi de pin și poate niște zucchini antipasto. Mama ta a spus că vrea ceva obișnuit la antreuri, așa că mă gândeam să Încerc niște sandviciuri cu năut, curry și focaccia și o garnitură de ardei roșii umpluți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
premiant, Ciurea Constantin, se impusese, în primul rând, prin aceea că era fiu de profesor universitar, carieră către care ne mărturisise că tinde și el. Era un băiat înalt, slab, cu fața plină de pistrui și cu părul roșu ca morcovul. Barosanul, noul nostru diriginte, îl numise cestor pe Ciurea, și el era tare măgulit când noi, elevii de rând, ne guduram pe lângă el, spunîndu-i lingușitor: "Stăpîne!" Stăpânul avea o foarte mare însemnătate în clasă, pentru că de el depindeau multe! Întotdeauna
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
obiceiurile sale. Încearcă, de asemenea, să-i ignori manierele. Fii pregătită. Se poate ca el să aibă trăsăturile unui panda, mirosul unui grajd, instrumentul său solar poate să fie mic precum o nucă ori prea mare, în loc să fie ca un morcov. S-ar putea să pretindă ore de muncă înainte de a atinge satisfacția. Trebuie să te concentrezi asupra muzicii din capul său. Trebuie să menții oala în fierbere. Trebuie să-ți amintești picturile din casa mea: ele te vor ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fără să facă nici cea mai mică greșeală de ortografie sau gramatică: „Eu, când este Ziua Femeii, mă trezesc devreme, Îmi fac singură patul. Ofer mamei mele un buchet de ghiocei. O ajut la dereticat. La bucătărie curăț cartofii și morcovii. Mama cântă. La prânz, tata este fericit. Mâncarea Îi place mult și mama Îi spune că și eu am ajutat-o. Tata este și mai fericit. Eu sunt cuminte toată ziua. Seara, o ajut pe mama să-și dea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui necomplicat și mintea cam puțină, zicerea lui, despre care se uitase cum apăruse și cui i se datora, ajunsese formulă glumeață de salut și de urare. „Ura, cetățeni!” zicea câte unul care Înălța halba ori borcanul În care fuseseră morcovi În saramură din comerțul de stat ori frunze de spanac spre ceilalți Însetați gălăgioși și afumați de tutun ieftin. Când era Încă În putere, Tatapopii deschisese o cârciumă În chiar mijlocul satului, Într-o casă cu ziduri groase, de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de râca purtată lui Tatapopii că nu-l socotise niciodată o persoană Îndeajuns de Însemnată ca să aibă dreptul de a primi berea Într-o halbă adevărată și nu Într-un borcan În care zăcuseră bucățele de conopidă și rondele de morcovi. Lui Ectoraș Îi plăcea să se așeze la masa aflată pe locul unde, nu cu multă vreme În urmă, se găsise scaunul coanei Marița, telefonista care Încurca Întruna fișele, trăgea la măsea rachiu dintr-o cană pe care era desenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din tocat, jeli, scoțând sunete lungi, cu fața către cer și-l rugă pe Soare să iasă dintre nori și să mângâie pentru ultima oară fața lui nea Mitu. Apoi femeia se duse să azvârle În ceaunele clocotitoare bucățelele de morcov și de păstârnac. Maestrul Foiște și Repetentu aveau parte de un răgaz. Toată dimineața alergaseră pe străduțele cam fără culoare ale orașului capitală de județ ca să facă rost de pe la felurite instituții de actele necesare completării dosarului de suplinitor. Repetentu, prevăzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scazi sau le aduni: Iarna Sunete de clopoței, Iarna vine-i rândul ei. Cad cristale mici de nea, Rece este vremea sa. Timpul e de săniuș, Haideți toți pe derdeluș Să facem om de zăpadă Toată lumea să il vadă, Cu morcov în loc de nas Și o gură fără glas, Va vedea întreaga lume Prin ochii săi de cărbune! Primăvara În sfârșit s-a arătat Soarele mult așteptat! Și din cer acum coboară Domnișoara Primăvara, Prin văzduh venind din țări, Zburând zile peste
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
alea“ nimic nu mergea cum trebuie. Activitățile femeii erau exact aceleași, dar fiecare episod era mânjit de câte un dezastru minor, cum ar fi o rezistență care sărea la aspirator sau scurgerea chiuvetei care se înfunda cu o bucată de morcov, astfel că atunci când Henry ajungea acasă, fie era întâmpinat de o liniște mormântală, fie era supus unei vituperații complet gratuite asupra tuturor lipsurilor și păcatelor sale. într-una din zilele „alea“ Wilt obișnuia să o pornească împreună cu câinele într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
strigăt venit de la omul cu tichie de bucătar pe cap. — Burgerii-s gata! Veniți și serviți! Wilt se împletici până acolo și se servi. Doi cârnați, un burger cu carne de vită arsă și un smârculeț de salată de varză cu morcovi, totul pe o farfurioară de carton. Prin jur nu păreau să existe nici un fel de cuțite sau furculițe. Bietul Henry pare atât de părăsit! zise Sally. O să mă duc și-o să-l încarc cu energie. Ieși în grădină și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bucata de burger și în cele din urmă o înghiți. Semăna la gust cu carnea tocată arsă, cu un ușor gust de parfum de firmă. Parcă Lancôme. — De ce doi? întrebă el, clătindu-și întrucâtva gura cu salata de varză și morcovi. De ce doi... ce? — De ce doi oameni? explică Wilt. De ce e așa de important ca doi oameni să spună adevărul? — Păi, vreau să zic că asta... — De ce nu trei? Sau patru? Sau o sută? — O sută de oameni nu pot avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dintre degete. Din cauza asta am acum atât de multă nevoie de iubire. își vârî cea mai mare parte din cârnat în gură, după care îl trase încetișor afară, molfăindu-i doar capătul. Wilt termină de mâncat salata de varză cu morcovi și își curăță gâtlejul cu trosneala Pringsheim. — Nu-i așa că-s îngrozitori toți ăștia? întrebă Sally la auzul zbieretelor și râsetelor care veneau din colțul grădinii, de lângă grătar. Wilt ridică privirea. — Adevărul e că sunt, zise el. Cine-i clovnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
altele încă pline cu trosneala Pringsheim și cu apă de ploaie - maculau solul. Dar obiectele care îi dădeau locului aerul de mizerie macabră erau burgerii cu carne de vită. Erau împrăștiați pretutindeni pe gazon și zăceau mânjiți de salată de morcovi și varză, așa că Wilt dădu câteva clipe în mintea lui Clem. Câinele se întoarce la voma lui, zise inspectorul Flint, citindu-i în mod evident gândurile. Traversară terasa, ajunseră la fereastra salonului și se zgâiră prin ea. Dacă grădina arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
soarele scoate pădurea din cețuri, o aduce aproape, înnobilată, vechile vile boierești sunt la locul lor, chiar dacă infirme și umilite, dar semenii, semenii nostri... chipuri egale, gesturi moi, desperecheate. Somnolență putrezită, puturoasă, într-un uriaș butoi cu oțet vechi, de morcovi și bălegar... nu, nu suporta. Nici amintirile, nu, totul fusese altădată, în alt timp. Fusese cindva, luna mai, da, altă vârstă, altădată, demult, ieri. Râsul Irinei. Seara, pe terasa vilei. Mareea lunii. Lungi lungi tăceri, ți se usucă limba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]