661 matches
-
simplu o "parte a unei construcții politice" (Rotman: 2004, 169) în care nu deținea locul central, nefiind însă nici pe departe o "cantitate neglijabila". Un amănunt care atestă, dincolo de autenticitatea sa contestabilă și improbabilă, dependența comunismului românesc de omniprezentul centru moscovit este dat de tentativă operată în cadrul plenarei Comitetului Central al PMR din decembrie 1961 de a atribui "deviaționismul" grupării Pauker activităților fracționiste ale lui Lavrenti Beria, liderul securității sovietice, încarcerat și executat la câteva luni de la moartea lui Stalin datorită
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
incertitudinilor. 3.6. Noul curs, conducerea colectivă și dilemele leninismului pre-europenizat Perioada cuprinsă între 1953 și 1955 a fost întâmpinată de statele membre ale "lagărului socialist" cu precauție, îngrijorare, dar și cu speranța unei posibile ameliorări a relațiilor dintre "centrul moscovit" și periferiile est-europene, în sensul obținerii de căte acestea a unui grad sporit de autonomie. Demantelarea ingineriei politice post-revoluționar leniniste a adus în prim-plan temeri ale liderilor "democrațiilor populare", marionete ale fostului lider de la Kremlin; în absența garanțiilor oferite
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pretențiile sovieticilor ca pe o încercare mai mult sau mai puțin explicită de a tempera cimentarea poziției sale politice. Are loc astfel, deși la un nivel minimal, nemanifest, o primă disonanță între ambițiile regimului Gheorghiu-Dej și directivele trasate de centrul moscovit (Stanciu: 2008, 111). Comunismul românesc își va extinde orizontul economic, fără a manifesta intenția, imposibilă de altfel, de a surmonta spectrul ideologico-politic care îl articula. Infuzându-și o doză substanțială de pragmatism, se va deschide gradual spre resursele de proveniență
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sale interne. În ceea ce privește provocarea post-stalinistă, PMR a reușit să o utilizeze la nivel economic, simuleze la nivel politic și să o escamoteze din punct de vedere ideologic. În continuare vom vedea cum va face față regimul turbulențelor pe care centrul moscovit le va experimenta și proiecta la nivelul "lagărului" datorită procesului de reinventare ideologică pe care îl va declanșa. Odată cu consolidarea conducerii hrușcioviste, leninismul post-revoluționar se va retrage în favoarea leninismului europenizat. Destalinizării, care marchează intrarea în scenă a noii forme a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Recuzarea fostului dictator și a metodelor sale însemna deci o profundă subminare a bazelor politice și ideologice a înseși "democrațiilor populare" (Cătănuș: 2002a, 185). Avem de-a face deci cu rezistența leninismului post-revoluționar est-european în raport cu noua tendință ideologică a centrului moscovit, cu o defazare între metamorfoza leninistă a centrului și reticența comprehensibilă a periferiei, rămasă pe coordonatele vechiului tip de leninism, impus bineînțeles tot de către centru. Odată cu emergența leninismului europenizat, al cărui moment simbolic poate fi considerat Congresul XX al PCUS
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
comisia ne-a raportat, firește, nu am știut. Iar acum totul era verificat și confirmat de documente". (Mikoyan în Pop: 2002, 49-50). RPR ca și în cazul celorlalți sateliți sovietici, a conștientizat propria vulnerabilitate în raport cu noua direcție trasată de către centrul moscovit. Cu excepția lui Tito, toți liderii "democrațiilor populare" fuseseră instalați la putere sub directa supraveghere a lui Stalin, căruia îi datorau cariera politică și care le apărea drept modelul prin excelență al guvernării unui stat socialist. Pe cale de consecință, Gheorghiu-Dej și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
asigure securitatea. Nu s-a ajuns însă, cel puțin deocamdată, la proteste de stradă (Brzezinski: 1971, 240-241; Pop: 2002, 58-59; Kamiński: 2006, 201; Staar în Gyorgy: 1966, 69). Apoi, într-un efort neconvingător de a copia modelul impus de către centrul moscovit, PMUP va implementa la rândul său principiile conducerii colective. Bolesław Bierut, președinte și prim-ministru până în 1954, va ceda funcția din urmă lui Józef Cyrankiewicz, "care se mai bucurase de aceste prerogative în perioada 1947-1952"; Bierut își va atribui acum
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care îi era oferită de persoane care aparțineau anturajului lui Stalin însuși (Granville: 1995b, 34-35; Granville: 2002, 544). Este demonstrată astfel din nou, dacă mai era nevoie, inconsistența dihotomiilor "comuniști nativi" sau patrioți, moderați și orientați înspre reforme, respectiv "comuniști moscoviți", străini și responsabili de utilizarea metodelor post-revoluționar leniniste. O altă figură importantă a revoluției maghiare, de data aceasta mai puțin cunoscută, este aceea a colonelului Pál Maléter. În ultimele zile din octombrie, după ce fusese însărcinat de către Kádár cu reprimarea acțiunilor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
maghiarii și a adus astfel țării daune extraordinar de mari" (Nagy: 2004, 97-98). Cu siguranță, argumentele lui Nagy conferă, la prima vedere, credit acelei teorii care operează cu distincția "comuniști nativi", patrioți, dar împiedicați să "facă ceea ce trebuie" de către "comuniștii moscoviți", alogeni, și de cele mai multe ori evrei. Chiar dacă este îmbrățișată și de o parte dintre cei care constituie obiectul ei de studiu, teoria nu este mai puțin caducă. Să ne amintim că Nagy a petrecut intervalul 1930-1944 la Moscova, întorcându-se
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
2006, 266-267). Gheorghiu-Dej a încercat să eludeze temerile pe care le avea cu privire la noua orientare politică a Mosocovei. Precaut, observând conflictele cauzate de către măsurile reformiste ale lui Hrușciov în interiorul elitei politice maghiare și poloneze, acesta "a sporit contactele cu centrul moscovit, dând asigurări că el este liderul potrivit să implementeze politica preconizată de Congresul al XX-lea". Mai mult, a pretins că l-a susținut pe prim-secretarul sovietic împotriva competitorilor politici, cei doi abordând aceste aspecte în august 1955, cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în scrisoarea trimisă Comitetului Central al UCI, "învață și se inspiră din tezaurul bogat de experiență al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, detașament de frunte al mișcării comuniste internaționale". Nu reiese din acest pasaj nici o tendință de autonomie în raport cu centrul moscovit, ba chiar din contră, rolul său central pentru unitatea și coeziunea lumii comuniste este reafirmat fără echivoc. Idee care se desprinde de altfel și din următorul pasaj. "Este cunoscut prestigiul de care se bucură Uniunea Sovietică, prima și cea mai
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1952, susținându-se că au acționat până în 1952 la ordinele directe ale Anei Pauker (Deletant, Pearton: 1998, 254). "Devierea de stânga" de care au fost de asemenea acuzați reflecta zelul excesiv cu care urmăriseră implementarea noii tendințe ideologice a centrului moscovit, fără a o ajusta însă "specificului local", românesc. La ședința plenară a Comitetului Central al PMR de la finalul anului 1961 s-a redescoperit subit faptul că Miron Constantinescu se afla în relații excelente cu "La Passionaria" română, fiind denumit chiar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prime din Statele Unite, Republica Federală Germană, Franța sau Marea Britanie, era inevitabil ca gradul de dependență al economiei române față de cea sovietică sau, în general, față de a celorlalte state est-europene să scadă. Autonomia astfel câștigată nu era însă orientată împotriva centrului moscovit, ci salutată ca un efort sistematic de a construi socialismul în manieră pragmatică, indiferent de proveniența resurselor puse în slujba acestui deziderat; procesul se desfășura însă sub tutela ideologică a Uniunii Sovietice, Gheorghiu-Dej neuitând nicio clipă să reafirme cu convingere
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care nu mai avea nimic în comun. Să nu uităm însă că fundamentele acestei orientări au fost schițate în ultimii ani ai regimului dejist, și au apărut ca o reacție profilactică la consecințele intersistemice ale avatarului ideologic contrariant al centrului moscovit. Capcanele destalinizării au fost surmontate în final de către RPR, la fel ca și provocările leninismului pre-europenizat. Criza de legitimitate a regimului nu a fost depășită însă niciodată. Dovada o constituie faptul că, de-a lungul întregii sale existențe, regimul nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
s-a bucurat de un impresionant ecou popular a rămas în permanență un obiectiv imposibil de atins pentru comunismul românesc. Cu ingeniozitate și abilitate, conducerea PMR a reușit să "simuleze" implementarea leninismului europenizat, dar mai ales să câștige toleranța centrului moscovit prin participarea consistentă pe care a avut-o la suprimarea revoluției maghiare. De asemenea, la nivel intern, a reușit să câștige un spațiu de manevră mai larg și o anumită popularitate după retragerea Armatei Roșii de pe teritoriul țării. În acel
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lui Ceaușescu, de filosofia occidentală în plan extern. 6.1. De la leninismul post-revoluționar autonom la leninismul romantic: o metamorfoză sui-generis Așa cum am putut constata, leninismul post-revoluționar din perioada Gheorghiu-Dej a trecut printr-o metamorfoză care l-a autonomizat în raport cu centrul moscovit. Principiile sale staliniste sau post-revoluționar leniniste au rămas esențialmente nealterate. Așa cum scrie și Mary Ellen Fischer, "nu Gheorghiu- Dej a fost cel care s-a schimbat. S-au schimbat planurile sovietice pentru România" (1989, 64). Intensitatea revoluționară a acestui tip
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Mary Ellen Fischer, "nu Gheorghiu- Dej a fost cel care s-a schimbat. S-au schimbat planurile sovietice pentru România" (1989, 64). Intensitatea revoluționară a acestui tip de leninism a fost mai scăzută în interiorul regimurilor est-europene decât la nivelul centrului moscovit. Cu alte cuvinte, leninismul post-revoluționar sovietic a fost mai revoluționar decât copiile sale est-europene. În aceeași ordine de idei, așa cum am argumentat la începutul lucrării, există cercetări pertinente, în special cele ale celebrului sovietolog Robert Tucker, care insistă asupra aspectelor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Fischer: 1989, 31). Atunci când a ajuns la putere, Ceaușescu a potențat aceste idealuri, urmărind să creeze un partid unit pe baze naționale și cu aderență populară, deloc asemănător minusculului, nepopularului și dezorganizatului PCdR, "filială a Internaționalei Comuniste". Legăturile cu centrul moscovit trebuiau pe cât posibil retezate; numai așa noul partid putea deveni realmente independent (vezi Tismăneanu: 1984, 78; Fischer: 1989, 32). În plus, dezideratul industrializării masive se regăsea atât în naționalismul românesc, cât și în leninism. Ceaușescu nu avut deci nici o problemă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în favoarea abordării de către statele comuniste a relațiilor internaționale de pe baze strict bilaterale. Ideea unui "centru conducător" al mișcării comuniste internaționale era considerată de domeniul trecutului, mai ales datorită abuzurilor și neajunsurilor la care au fost supuse partidele "satelit" de către centrul moscovit prin intermediul Cominternului (vezi Politica internaționalistă..: 1972). O nouă conferință de acest gen ar fi trezit deci amintiri neplăcute comuniștilor naționali, readucându-le în minte arbitrariul cu care sovieticii se implicau în problemele lor interne. Nu și lui Pârvulescu. Noi într-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
bineînțeles mușamalizat, deoarece contrasta cu poziția implicit antisovietică pe care noul lider încerca să o acrediteze (Kunze: 2002, 161). Stalinismul sau leninismul post-revoluționar a reprezentat însă întotdeuna o constantă a gândirii ceaușiste, chiar dacă a fost orientat până la urmă împotriva centrului moscovit și reciclat în textura ideologică a leninismului romantic. Ceaușescu va demara deci un amplu proces de centralizare a puterii, atât pe linie de partid cât și pe linie de stat. Cele două vor deveni tot mai puțin distincte, rezultat cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de a interzice discutarea și implicit criticarea propriei politici externe sau pe cea a altor "țări frățești" era lipsită de fezabilitate, mai ales în condițiile în care saltul calitativ al relațiilor cu RFG afecta direct RDG-ul și deranja centrul moscovit, insensibil la argumentul că și acesta avea, la rândul său, același tip de relații cu Bonn-ul. România a fost astfel primul stat est-european care a recunoscut diplomatic RFG (Weiner: 1984, 46). În Occident, din punct de vedere politic, disidența românească
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sfaturi, dar învățăturile istoriei arată că un popor nu poate să-și înfăptuiască năzuințele naționale și sociale când se plasează împotriva dreptului la existență a altui popor" (Ceaușescu apud. Kunze: 2001, 222). Ca urmare a aprecierii disidenței românești în raport cu centrul moscovit, vizibilă, așa cum am observat, în cazul relațiilor cu RFG și Israel, ONU va decide ca România să prezideze cea de-a douăzeci și doua sesiune a Adunării Generale, prin intermediul ministrului de Externe Corneliu Mănescu. Propunerea a fost acceptată cu 112
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și Statele Unite) pentru atitudinile și gesturile sale de politică internațională, cel puțin îndrăznețe. Ne vom concentra asupra acestui eveniment în secțiunile următoare ale prezentului capitol. Să ne îndreptăm deocamdată atenția asupra unei consecințe majore a sfidării ceaușiste la dresa centrului moscovit: vizita lui Nixon în România. Pe când era doar fost vicepreședinte coborât la nivelul de senator, în 1967, Nixon vizitase de asemenea România, "unde se bucurase de o primire triumfală" (Petcu: 1994, 290; Scînteia, 23 martie 1967). La încheierea convorbirilor dintre
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
statu-quo-ului, și societatea care ajunsese să pretindă fățiș adoptarea unei democrații "burgheze", pe de cealaltă parte? Pe scurt spus, a încercat o riscantă echilibristică pentru care a ajuns să fie tratat cu mefiență atât de societate, cât și de centrul moscovit. Ezitând, presiunile societății s-au radicalizat progresiv, pe măsură ce noi concesii puteau fi astfel obținute. La fel, nemulțumirile sovietice s-au amplificat în consecință și au culminat cu "intervenți[a] armată" (Hoppe în Zub, Solomon: 2003, 116-117). Dubcek s-a confruntat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
toate statele care au participat cu efective militare la invazie, RDG a fost de departe cea mai îngrijorată de transformările petrecute în Cehoslovacia (Golan: 1973, 222-223). O reacție justificabilă, ținând cont de precaritatea construcției politice est-germane, total dependentă de centrul moscovit. La rândul ei, RSR a acordat o atenție deosebită evoluției regimului Dubcek, dar din cu totul alte motive. 6.5. August 1968 sau zenitul comunismului românesc. Momentul simbolic al nașterii leninismului romantic Așa cum am constatat, liderul reformist al Cehoslovaciei anului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]