684 matches
-
sunt demnă să trăiesc pe talpa pantofului tău“). Dar, când mi-am mai temperat scuzele, m-am întrebat dacă nu sunau prea glacial, dacă nu cumva dădeam senzația că nu-mi părea destul de rău. Așa că și variantele alea au fost mototolite și aruncate de perete. Iar în ceea ce privea formula de încheiere - „A ta cu sinceritate“? „A ta cu cea mai mare sinceritate“? sau „Mulțumesc pentru timpul acordat“? sau „Cu cele mai bune urări“? sau „Cu cele mai calde urări“? sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
afla după ce facem niște analize. Nu sunt speriată de loc! îl liniști ea. Mie așa mi s-a părut, spuse Toma râzând, în timp ce se ridică apropiindu-se de ea. Aș vrea să punem pachețelul acesta undeva unde să nu se mototolească. N-aș vrea să se rupă frunzele. Aici s-a întâmplat ceva, nu știu ce, dar locul apare ca și cum ceva foarte mare s-a tăvălit pe jos. Poate un urs ori alt animal foarte mare s-a jucat, rostogolindu-se de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fiecare oră se găsea cineva să o deseneze, iar asta însemna o sută patru desene pe an, pentru că la orfelinate nu erau vacanțe. Pândea de o sută patru ori pe an cine e făptașul, îi smulgea desenul din mână, îl mototolea, apoi făcea doi pași înapoi și se oprea în pragul plânsului. Asta se întâmpla de obicei pe la mijlocul orei. Când suna de ieșire, desenul netezit intra în mapa și de acolo în colecția ei. Le aduna pe toate ca o maniacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-o în timpul cinei, cu triunghiul colorat în loc de inimă, în alb și negru, în lipsă de altceva mai bun. Am așteptat-o pe coridor. — Am aflat că voi pleca de aici - am spus eu când i-am întins desenul. L-a mototolit o vreme cu ochii plecați, apoi a făcut trei pași mărunți înapoi și nu s-a oprit în pragul plânsului. Am plecat repede mai departe. Mă rugam să nu se fi atașat de ciorile mele. Înainte de culcare, am făcut inventarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Poate că dacă n-aș fi citit Albertine disparue, în altfel (mai bine sau mai rău), aș fi suportat dispariția Irinei. Proust ne îmbracă în o haină care nu ni se potrivește. Când te gândești că în nopțile mele albe mototolesc perna și bâigui până la epuizare întrebarea "ce s-o fi făcut Irina" poate numai din pricina unei influențe literare! Irina a suportat, aprobând, toate descoperirile mele artistice. Mândria de a se ști zilnic mai bogată i-a întărit răbdarea. Dar, oricum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Poate că dacă n-aș fi citit Albertine disparue, în altfel (mai bine sau mai rău) aș fi suportat dispariția Irinei. Proust ne îmbracă în o haină care nu ni se potrivește. Când te gândești că în nopțile mele albe mototolesc perna și bâigui până la epuizare întrebarea "ce s-o fi făcut Irina", poate numai din pricina unei influențe literare." Să spunem că luciditatea aceasta autocritică a dlui Anton Holban este și ea în linia jocului de inteligență, care se desfășoară cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o abstinență riguroasă. Înainte să primească aceste vești bune, Dan se temuse că mintea sa, în realitate la fel de gingașă și maleabilă ca și sculpturile din hârtie pe care el însuși le făcea, era gata să se transforme într-un ghemotoc mototolit de nebunie. Dan avea acum prieteni gata să-l sprijine. Dave 2 mergea până acolo încât venea la ei după întrunire, să le predice în continuare. Carol era deja acasă - întâlnirea rudelor începea și se termina cu o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de Allan, rotunjindu-i fiecare mișcare! Alan n-o mai făcuse cu o virgină până atunci, cel puțin nu cu una intacta. Se temea că pe Bull îl va durea, că sângele le va păta hainele abandonate, care zăceau acum mototolite sub cele două corpuri ce se împreunau. Alan își dorea ca această primă dată să fie extraordinar de plăcută pentru Bull. Își dădea seama că fie îi va uni, fie îi va despărți. Dat fiind că devenise un partener sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și n-avem nici onoare, nici patrie și se cacă pe noi toți, până la ultimul, și pizda mă-sii pe deasupra. Auzind toate astea, Prodan s-a făcut roșu de furie, a smuls foaia din mâna lui Jancsi și, după ce a mototolit-o, a aruncat-o pe jos, călcând-o în picioare și spunând că Frunză ăștia de-aia scriu d’alde astea pentru că nici n-au avut mamă, tatăl lor i-a crescut până când s-a spânzurat de necaz că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fie frică de Frunză ăștia, c-o să le arătăm noi lor că nu-i bine să se tragă de șireturi cu noi. Nimeni n-a ripostat, am tăcut cu toții, uitându-ne la Prodan și la porumbelul însângerat și la foaia mototolită de la picioarele lui, și atunci Prodan și-a întins pumnul către cer, lovind de trei ori în aer și strigând, uraaa, de-au început să zornăie țintele de pe brățara lui lată de piele, după a doua lovitură a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o valoare inestimabilă, purtătoare ale unor mesaje istorice străvechi, pe o jumătate de pagină se întindea fotografia acelui uriaș culcat la pământ, iar peste fotografie, în diagonală, scris cu creion chimic, cu majuscule, se putea citi „De-ajuns!“, am și mototolit-o ca s-o arunc pe jos, lângă celelalte, numai că apoi m-am răzgândit și mi-am băgat-o în buzunar. După ce am aruncat pe ușă și ultima scândură de la prici, am apucat canistra și am ieșit și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lui George despre cele întâmplate și tatălui ei cum să-i spună despre avort. Trebuia să lupte cu ea însăși, să iasă din starea aceasta, să poată scrie scrisoarea. Nici ea nu mai știa de câte ori începuse să-i scrie și mototolea hârtia, o băga în sobă, să ardă, să nu lase urme. În sfârșit, a treia zi reuși să închege câteva fraze prin care îi povesti cum a avortat, de fapt, tot ce se întâmplase. Coborî ziua următoare la bucătărie, se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Laur pleacă mai departe, o umbră pândește de peun balcon, ridică privirea însă ea se retrage iute spune în minte: - Mulțumesc, dragă vecină, pentru discreție! Intră în casă își încălzește apa și se spală de transpirație. Pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuie clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta, se întreabă râzând: - Dar cum or arăta fustița, bluza și< chiloțeii ei? Pune detergentul, le
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
așez deoparte, pe podeaua băii, în întuneric. Cutia de carton o pun înapoi în pungile de hârtie. Printre formele dure și complicate sunt și două foi de hârtie velină. Foile astea le pun și pe ele în pungi. Pungile le mototolesc, le răsucesc și le fac cocoloș. Toate acestea le fac orbește, pipăind hârtia velină, palpând straturile de forme dure și neregulate. Podeaua de sub tălpile mele - chiar și scaunul veceului - se cutremură din cauza muzicii de alături. Îți vine să le spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tot fi fost acum vreo 18 ani. Și Helen zice, zâmbind: A, deci de-aia umblai cam într-o ureche. La mine au trecut douăzeci de ani de când cu John, zice. Pe jos, pe rumeguș, printre cabluri, e o pagină mototolită de ziar. Un anunț pe trei coloane zice așa: În atenția clienților agenției imobiliare Helen Boyle „Ați cumpărat o casă bântuită? În acest caz“, zice anunțul, „vă rugăm să sunați la următorul număr de telefon pentru a vă constitui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și Helen zâmbește și zice: — Vreau să fiu împreună cu familia mea. Mototolește într-un ghemotoc șervețelul însângerat și-l îndeasă în manșeta taiorului. Praful s-a ales și de cercei, și de coliere, și de inele. Detaliile în legătură cu costumul ei ar fi că are o culoare. E un costum. E distrus. Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în Videle. Sărind din mers pe peron, el se grăbi să adauge: Și dacă nu te descurci, dă-mi, mă, o telegramă, că vin eu să-ți rezolv problema! Du-te dracului! îl afurisi Victor, aruncându-i în cap pachetul mototolit de țigări. Rezolvă-ți mai bine problemele tale!... Când ajunseră, în sfârșit, la Sibiu, se însera. După ce se uită mai întâi prin gară, ca să vadă dacă, totuși, nu erau așteptați de cineva, Felicia îl urcă pe Victor într-un autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ei o dezarmă de orice urmă de agresivitate. - Pierric, ieși de acolo, asta nu e jucărie! Ieși de acolo, băiete, hai! Marie se Încordă din răsputeri ca să-l tragă afară din vehicul, apoi Îl Îndemnă să se ducă acasă. Tot mototolindu-și pachetul de cîrpe, În mod vizibil nepricepînd de ce Îi confisca Marie jucăria, dezamăgit și contrariat, Pierric se Îndepărtă În cele din urmă cu părere de rău. Lucas nu era probabil prea departe. TÎnăra polițistă străbătu situl, trecu de tumulus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ghețarului... După ce-am abandonat grupul de femei, m-am așezat la o masă pe o terasă; trei bărbați ce semănau întrucâtva între ei stăteau de vorbă, povesteau despre iubitele lor din tinerețe. Cel mai vârstnic se numea sicraN și mototolea întruna o hârtie de pergament, apoi a explicat că ce ține el în mână conține Okurina, numele lui de trecere, adică felul în care va fi numit în lumea de dincolo. Japonezii îl numesc așa, noi aici nu-l numim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vină nu poate fi numai Aspida. Okurina Sicran. Numele străbunicului Okurina sta ascuns între două foi de pergament negru și-și lăsa umbra fulgurată de lumina obscură a veiozei să se întrevadă vag, ca un semn tainic și amenințător. Sicran mototolea absent cu vârfurile degetelor peticele de hârtie neagră, evitând să le privească, dar senzația lor tactilă îi producea un fior rece și lipicios, un gust amar și inevitabil de materie arsă, sub limbă. Le împingea ușor cu exteriorul palmei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
În sfârșit, concluzia era că, după cei mai mulți, Jorge este un intrus, un exterminator al credinței și conștiinței oamenilor. Miracol la Milano. Povestea moșului și a babei Se simțea istovită, o furie creștea în ea pe măsură ce citea articolul. A strâns, a mototolit și a aruncat ziarul cu prima ocazie. Ce rost aveau toate astea? De ce nu-l lasă în pace? El nu a chemat pe nimeni să se vindece și în plus nu cere bani nimănui pentru asta, în schimb sunt probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
delfinilor pe valuri. De-atunci, în fiecare zi, Santiago strecura câte un bilețel în pumnul ei deschis, ce atârna în jos, complice, gata să-l primească, pe puntea înțesată de oameni, într-un moment în care ea era singură, neînsoțită. Mototolea biletul în pumn ca o fetiță surprinsă făcând ceva nepermis și-l depunea repede lângă suratele lui între cutele portofelului. Cu scrisul lui inform, iliterat, Santiago îi spunea mereu același lucru, însă mereu cu alte cuvinte. Ca și cum același lucru ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ia uite cine se identifică de minune cu personajul, eu nu i-am oferit niciodată luxul ăsta, femeia trebuie obișnuită cu smerenia și modestia, zice. Exhibiționismul e pentru fufe, e de părere. — O văd și acum citind cu atenție pliantele, mototolindu-și de emoție biletul între degete, transpirînd de parcă ar fi fost un animal în călduri, spune Roja. — îți spunea pe de rost pînă și dispunerea scaunelor din Sala Studio. Locul preferat în fotoliul 2, la dreapta scenei locul 151, puțin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
palmele. Ia s-auzim, spune Milițică, făcîndu-i loc lui Patru Ace să i-o ia înainte, atent să încuie bine ușa în urma sa. — Pentru că e plină de javre neserioase și de țepari, spune Roja, unde sînt restul? adăugă în pripă, mototolind încă un chiștoc în scrumiera de sticlă. — De cîte ori să-ți mai repet că e abia șapte? spune Milițică, ce-o să mai faceți pînă dimineață dacă începeți să vă tocați banii așa devreme? Sau nu mai știți ce să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se lungi cuminte pe covorul de Buhara, fără să pricinuiască pagube materiale, În jur era plin de porțelanuri și de cristale. Doamna Ster, În genunchi, Își lipise obrazul de obrazul lui. Abia dacă i se auzea plânsul. Gheretă se trezi mototolind ziarul cu care domnul Ster nu mai avea ce să facă. Ziarul lui era România liberă. Citea mai ales decesele printre care Își găsea o mulțime de cunoștințe. Un fost director de bancă era un om de lume. De ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]