908 matches
-
acela, sper. — Francezul? — Da, Monsieur Gaston. Tomoe a râs cu atâta poftă, că s-a întors și chelnerița spre ea, uimită. Până și Ōkuma a izbucnit în râs, fără să vrea. Bineînțeles că nu avea cum să te prindă în mreje, Tomoe-san. Cum să te îndrăgostești de un nătâng de străin care arată de parcă tocmai ar fi venit direct de pe câmp! Mă miram eu! O fi chiar francez? Nici inteligent, nici educat. O fi vreun exemplar de cea mai joasă speță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
V - Păianjenul Gonit de crucile sădite pe cărări Pan s-ascunse într-o peșteră. Razele fără de-astîmpăr se-mbulzeau și se-mpingeau cu coatele s-ajungă pîn'la el. Tovarăși nu avea, doar un păianjen singurel. Iscoditor micuțul își țesuse mreaja de mătase în urechea lui și Pan din fire bun prindea țânțarii celui din urmă prieten ce-i rămase. Treceau în goană toamne cu căderi de stele. Odată zeul își cioplea un fluier din nuia de soc. Piticul dobitoc i
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
va bate la Ușa Adolescenței, va intra într-o lume necunoscută, iar stăpâna acestei lumi îl va înfășura ușor într-un sac transparent care îl va despărți de lumea reală, iar el va deveni visător și vulnerabil. Va intra în mrejele dragostei și va înțelege ce este iubirea. Va simți fluturași în stomac, dar totodată va suferi, fiindcă băiatul sau fata pe care o va plăcea nu-l va baga de fiecare dată în seamă. Și tot acum, va vărsa primele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mare cum e cerul. El era zeul lui Avraam, Isaac și Iacob și ar fi vrut ca fiii lui să-l accepte de asemenea pe El ca zeul lor. Iacob era un vrăjitor al vorbelor și își prindea ascultătorii în mrejele poveștii, spunându-le despre reflexul luminii în lama cuțitului, despre ochii lui Isaac măriți de groază. Salvarea a venit în ultimul moment, când cuțitul se lipise de gâtul lui Isaac și o picătură de sânge alunecase pe piele exact așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
al treilea copil și pentru următorii. În aceeași zi, România devenea membră a Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială... Cât despre Magda, fata lui Georgiu Osirică, ce pățise după plecarea lui Tomnea numai ea mai știa. Căzuse și ea în mrejele lui Goncea. Trăise cu el. Rămăsese și însărcinată cu el, dar Goncea nu o lăsase să păstreze copilul. A stat aproape un an la tratament la sanatoriul lui Wintris. S-a măritat apoi cu un alt profesor, Iacob Schwartz, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Cristinei, înainte să deschid catalogul și să fac prezența sărind peste numele ei. - Victor, du-te după cretă, să vă dau tema, m-am pomenit odată spunând. Ale dracului integrame, nu mă pot dezbăra de ele. Odată ce mă prind în mrejele lor mă zăpăcesc. Atât mi-a trebuit, să mă aud rostind cuvintele astea când încă nu rezolvasem „Disparitate!”, o definiție din patru. Victor s-a uitat la mine cam ciudat, eu am scăpat revista pe jos. Ce mi-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Titania? —Oh, MM scoate ceva tare frumos din ea. Sau nici vorbă. Până acum n-am mai văzut-o niciodată pe Titania jucată ca o mare scorpie. Dar fii atentă, că așa e și Oberon al meu. Îi atrage în mreje pe copii și le fură inocența. Chiar că mă distrez. Ne orbi cu un zâmbet încântător și dispăru cu grație pe scări, la subsol, de parcă ar fi mers la bal. Îl urmării cu privirea, gânditoare. Era foarte nesănătos să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și care nu păreau nici animale, nici minerale, ci un straniu hibrid al ambelor. Fâșii de iederă argintie erau înfășurate în jurul lor și prin ele, astfel că păreau niște meteori care căzuseră într-o pădure fermecată și se prinseseră în mreje. E minunat, zise Janey, încă ținându-mă strâns de mână, în timp ce luminile se schimbară devenind mai bogate și mobilele înălțară, transformându-se în candelabre; pe scenă năvăli un șuvoi de oameni. O clipă, mi i-am închipuit pe mașiniști, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Coate ca să Ajungă Departe, ba chiar și pe o Americancă Aventurieră căreia nu-i PĂsa decât de Fundul Ei Gras. Totul era scris cu virgule, Însă nu ca pe vremea poeziei sălbatice, În care muza Închega totul Într-o dulce mreajă, ci cu virgule Între Întâmplările și personajele unui colaj grosolan, alcătuit din tăieturi extrase la Întâmplare din uriașul pachet de cărți de joc al zilelor gri de iarnă În București. Dacă era o Întrebare care Îmi stătea pe buze În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Coate ca să Ajungă Departe, ba chiar și pe o Americancă Aventurieră căreia nu-i Păsa decât de Fundul Ei Gras. Totul era scris cu virgule, însă nu ca pe vremea poeziei sălbatice, în care muza închega totul într-o dulce mreajă, ci cu virgule între întâmplările și personajele unui colaj grosolan, alcătuit din tăieturi extrase la întâmplare din uriașul pachet de cărți de joc al zilelor gri de iarnă în București. Dacă era o întrebare care îmi stătea pe buze în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
undeva în mijlocul șoselei. Betty se trezi din cauza șocului. — Ce se întîmplă ? — nimic, spuse Ken. era să strivesc un arici. — Un arici ! ? — Cred că e un arici. Betty scutură scurt din cap ca și cum ar fi vrut să se debaraseze de ultimele mreje ale somnului sau de un coșmar persistent. Căută cu mîna în jur, încă nesigură, găsi sticla de Coca-Cola, o deschise, bău de mai multe ori, apoi reuși să-și fixeze privirile asupra lui Ken. — Și ce facem acum ? Ken nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mediului malefic burghez. El vrea să aibă o discuție decisivă cu Otilia, vrea să aibă certitudinea că Otilia îl iubește, că se va căsători cu el. Răspunsul fetei este echivoc. "De tine depinde totul". În esență Otilia este prinsă de mreaja conceptului carpe diem. Ea vrea să călătorească, să strălucească prin saloane, să se bucure de viață, să nu muncească, să n-aibă răspunderea unei mame. Teoria raportului dintre bărbat și femeie, pe care o face Pascalopol, când caută să explice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se îndepărteze de un closet. 184 DANIEL BĂNULESCU Și, chiar de la primul pas schițat pe coridorul Prefecturii, zvîîr! o poteră de 20 de voluntari căzu, de pretutindeni dimprejur, asupra lui, și-l înfășură într-o plasă. Chiar așa, într-o mreajă, într-un năvod, într-o plasă de pești. Nu părea asta o arestare de profesioniști, dar nici poliția, în seara aceea, nu era în apele ei. Fiecare gest era un rezultat al dezorientării generale. Descoperiseră, cu ajutorul Dorinei, un fragment de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
totuși simți remușcări. Nu-ți aduci aminte de nimic, dar te năpădește un infinit dureros al trecutului. N-ai făcut nici o faptă rea, dar te simți responsabil de răul universului. Senzații de Satană în delir de scrupul. Principiul Răului în mrejele problemelor etice și-n teroarea imediată a soluțiilor. Cu cât ești mai puțin indiferent în fața răului, cu atât ești mai aproape de remușcarea esențială. Aceasta-i uneori tulbure și echivocă: atunci porți povara absenței Binelui. Violetul e culoarea remușcării. (Ceea ce e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
De-ar fi femeile nefericite în ele însele, și nu din pricina noastră, de ce jertfe n-am fi capabili, de câte umilințe și slăbiciuni! De la o vreme nu mai poți inventa voluptăți și nici sorbi delicii, decât în aromele insinuante, în mrejele îmbătătoare ale nefericirii. Cum numai întîmplarea le face triste, pândim și noi prilejul pentru un exercițiu de gust, ahtiați de umbre feminine, rătăcitori nocturni ai iubirii și paraziți îngîndurați ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. - Așa se proiectează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
centrul bolii ca o fatalitate atât de apropiată, încît e aproape comic s-o mai transformi în problemă? E destul să suferi, să suferi îndelung, ca să-ți dai seama că în lumea asta totul e evidență - afară de viață. Răpit din mrejele ei, faci tot posibilul s-o așezi în alte ordine, să-i dai alt curs sau, în sfârșit, s-o născocești. Reformatorii au ales căile prime; ultima e soluția extremă a unei extreme singurătăți. Frica de moarte este un fruct
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dorința zvăpăiată de fericire. De-ar predomina aceasta, cum am lămuri îndepărtarea vertiginoasă de rai și tragedia ca o condiție firească? Istoria întreagă e proba limpede că omul nu numai că n-a fugit de chin, dar i-a născocit mreje, pentru a nu scăpa cumva din vraja lui. Dacă n-ar fi iubit durerea, n-ar fi avut nevoie să născocească iadul - utopie a suferinței. Și dac-a preferat uneori cu mai multă ardoare raiul, a făcut-o pentru fantasticul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dramatism, gîndindu-ne mai puțin la moarte cât la infinita noastră nebunie, să realizăm la paroxism un vis de barbarie cosmică și de exaltare nemărginită, să plutim prin spațiu fără alt scop decât al acestui dinamism absolut. Și căderea noastră din mrejele acestui vârtej să nu semene cu o stingere treptată, ci să continuăm în această agonizare cu haosul vârtejul inițial. Întreg patosul și dramatismul infinitului să ne mai cuprindă o dată în singurătatea morții, pentru ca trecerea în neant să semene unei iluminări
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
margini. Sânt oameni a căror simplă prezență este pentru alții un surmenaj, o oboseală adâncă sau o iluminare. În orice caz, prezența lor este fecundă, hotărâtoare, căci răspândește o fluiditate insesizabilă care te asimilează și te cuprinde ca în niște mreje imateriale. Pentru astfel de oameni nu există goluri, vacuități sau discontinuități, ci o comuniune, o participare, rezultate din acea neîncetată transfigurare în care culmile sânt nu numai amețeli, ci și voluptăți. Trebuie însă atâta frământare, atâta energie de interiorizare pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unei forme, în această multiplicitate? Participarea la istorie se exprimă însă numai în abandonarea irațională acestui flux, în contopirea inconștientă cu mobilitatea existenței. Când conștiința ne-a separat de viață, atunci ne rămâne acceptarea conștientă a devenirii, lansarea voluntară în mrejele demoniei. În afară de atașarea organică de istorie, nu mai există decât elanurile disperate, ca mod de a-i aparține. Restul este distanță de ea, perspectivă rece și cunoaștere. Limitarea epocilor istorice își are o justificare în mărginirea fatală a oricărui fel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al bătrânului timp, sună de 12 ori din limba sa de metal, spre a da lumei, ce nu-l asculta, samă că se scursese a 12-a oară a nopții. Dionis se porni spre casă. Afară ploaia încetase și, prin mrejele și valurile de nouri negri - vineți, luna trecea palidă și rece. În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienele crescuse mari în tufe negre - verzi, se înalțau ochii de fereastă spartă a unei case veche a cărei streșină de șindrilă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în urma călugărului spân și palid.. Stele păzeau tăria, luna trecea ca un scut de argint prin întunericul nourilor, în aer era aur și în grădine miros ș-o umbră adânc - viorie, ruptă de dungi de lumină albă care trecea prin mreje de frunze ca prin strecurători de lumină. El ajunse acasă. El ședea într-o chiliuță din casele unui boieri mare. Încet, trecu prin cerdacul cel lung deasupra căruia streșinele ieșite erau suspendate de stâlpi albi... trecu ca o umbră și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unei garofe roșii și frumoase ce creștea într-o oală între perdelele ferestei lui. Privea în păretele afumat la umbra sa proprie, mare și fantastică. Lampa fâlfâia lungă, ca și când ar fi vrut s-ajungă tavanul, iar umbra lui... ca o mreajă neagră cu nasul lungit, cu căciula lăsată pe ochi, părea că începuse o vorbire întinsă cu el. Părea c-o întreabă cugetând... părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate... un dialog și cu toate astea, dacă voia să cuprindă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
deschide ușa tinzii și se face nevăzut înăuntrul clădirei. În zidul lung și nalt al monăstirei, privit din grădină, se văd ferești cu gratii negre, ca ferestrele de chilii părăsite, numai una e toată-ntrețesută cu iederă și în dosul acelei mreje de frunze-ntunecoase se văd în oale roze albe ce par a căuta soarele cu capetele lor. Acea fereastră dădea într-o chilie pe păreții cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schițe ciudate - ici un sfânt, colo
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bisericești, un scaun cu spata naltă, haine călugărești spânzurate într-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii {EminescuOpVII 119} pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în cari se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau în imperiul unei raze și dispar din vedere deodată cu ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]