1,620 matches
-
moarte. „Cum adică?” am întrebat eu liniștit. „Tribunalul a luat această decizie”. Eram în continuare liniștit. „Și cum urmează să fiu executat?” „Dresez acum un câine special pentru dumneavoastră, mă lămuri posomorât Hingherul. Vă va sări la beregată.” „Moarte prin mușcătură, vasăzică”. „Da, domnule sculptor”, încuviință el. „Și de ce-ai venit să mi-o spui?” „Pentru că vă simpatizez”. Bănuisem totdeauna că un om care iubea câinii atât nu putea fi în întregime rău. „Dacă m-ai simpatiza într-adevăr, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spus-o, vom rămâne tu și eu, și curenții subterani. Acum iată, intri, semeață ca o vestală, plăpândă și zgribulită ca muma pădurii - o, vedenie de iad care-mi dai fiori prin șalele mele centenare și-mi Înfiori pieptul cu mușcătura dorinței, o, mulatră superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist fin ce-mi Împodobește pieptul și cu unghiile mi-l brăzdez cu dungi sângeroase, În timp ce o arsură atroce Îmi incendiază buzele reci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care, neștiuți de nimeni, trăiesc În interiorul marilor clădiri, parazitînd structurile rezistente la timp, la adăpost de relațiile inter-umane. Femeile discută despre domnul Petrovici, pe care Jackie Îl cunoaște bine. Cu siguranță, este un tip foarte special, tatăl tău. Ia o mușcătură uriașă din cheeseburgerul zemos. Cred că ceva din personalitatea lui Telescu l-a stîrnit, Într-un fel. Iartă-mă o secundă. Își șterge muștarul de pe bărbie cu fața de masă. Tatăl tău a fost crescut În credința marxistă. Așa că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și scoate pantofii și șosetele. Cel puțin sînt curate. Reverendul trage un taburet și Îi prinde În palme piciorul drept; Îl uimește atingerea ei ușoară, caldă. Piciorul are bătături; a urcat munți, a bătut caldarîmul orașelor, a supraviețuit spinilor și mușcăturilor și scîrnei tropicale și iată-l acum ținut În mîinile moi și negre ale unui Înger, ca un instrument plin de simțire. — Ești un călător, spune Reverendul, trasînd o linie pe talpă de la pernuța de sub degete pînă la călcîi. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
apără. Sunt în acvariu, dar, dacă bagi mâna la ei, te mușcă. Mai ales când au pui. Și, ca să fac curat, îmi ia 10 minute ca să spăl după ei. Și bag mâna cu frică, că mă mușcă. Am avut atâtea mușcături p-aicea. Nu mușcă așa tare, dar teama aia, senzația... Țuica, după Gavrilă Din cauză de lipsă de ajutor, m-am descurcat și eu. Era profitabilă ca preț. Cu materialele la îndemână, am făcut un cazan și un sistem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Și, cu toate astea, ar fi trebuit să-i sorb cuvintele: am venit să mor ca om, cu spaima și fricoșenia săpate-n carne, căci precum Dumnezeu n-aș fi putut s-o fac; și tot ca om am cunoscut mușcătura durerii, fără să-mi fac iluzii de a o răpune sau de a o ocoli. În noaptea aceea însă n-am fost în stare decât să mă las doborât de oboseală, și am dormit ca și cum nimic nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Speriați, au rupt hățurile cu care erau legați și au luat-o la fugă. A doua zi dimineața am găsit scheletul lupului. Probabil că el ne salvase de ceilalți lupi, potolindu-le foamea. A doua zi Gumbert avea febră, locul mușcăturii din roșu devenind albăstrui, și se văita de durere. Pe tot parcursul zilei l-am cărat cu rândul în spate. Seara respira greu, se mișca și mai greu și avea dureri în tot corpul. În timpul nopții l-am vegheat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În timpul nopții l-am vegheat în lumina lunii și am văzut cum nervii îi încremeneau, murind unul câte unul. Cu un ceas înainte de revărsatul zorilor a murit în brațele Gailei, sufocat de o moarte îngrozitoare; poate că nu doar de la mușcături, ci și din pricina unei răni infectate pe care o avea pe spinare, probabil mai veche, și despre care nu ne zisese nimic. Locul unde ne aflam, la câteva palme adâncime, era pietros. Am săpat totuși o groapă cu mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întrebat pe Rachti. - Credeam că știi până și asta, mi-a zis. După care mi-a povestit legenda unui războinic rănit de o suliță în coapsă; fapt e că prin rană i se scurgea sângele, dar a fost salvat de mușcătura unei vipere. M-a lămurit că, atunci când nu se reușește să fie oprită o hemoragie cauzată de o rană, se cade a fi folosit puțin venin de viperă: se întinge în venin un ac de os, care ac este strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de pudoare cu care crede În visele lui mincinoase. Nimic altceva. Voia să se ridice, să-l oprească pe trogloditul acela de Buonocore, să o facă fericită pe Camilla - voia, Într-adevăr voia. Dar În clipa aceea o durere - ca mușcătura unui câine - Îi contractă pereții uterului. De trei luni Încoace, era prima dată când Îi conștientiza prezența. Primul semn de viață al oaspetelui. Și atunci rămase așezată și lăsă totul, ca Întotdeauna, În seama lui Elio. El avea să Îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
muncă, și să-l ducă în Buftea, când Giulia ieșea de la cursuri. Dar între timp Bobo dăduse cu mâna peste cele două orificii de pe gâtul lui și înlemnise. Le-a privit într-o oglindă și s-a cutremurat: erau două mușcături mici, ca ale pacientei dinainte. Era speriat și intrigat, locul ăsta e un focar în care colcăie toate bolile, n-ar fi trebuit să se angajeze aici nici în ruptul capului. - Elena, dragă, urc până la laborator că mi-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
moment dat, dar am pierdut intenția pe parcurs, spusese Andrei, privind ca un câine care cere să fie iertat. - Dă-mi voie să ți-l prezint pe Bobo... - Aha, dumneata ești Andrei Ionescu! Mi-a spus Giulia că ai două mușcături pe gât, chiar te-am cuprins și într-un material, îmi dai voie, da, uite-le, asemenea celorlalte, simetrice, ai făcut cumva analize? Zogru privea ca la spectacol, aproape că nu mai avea chef să intre în Bobo, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-le, asemenea celorlalte, simetrice, ai făcut cumva analize? Zogru privea ca la spectacol, aproape că nu mai avea chef să intre în Bobo, care se descurca destul de bine. Andrei Ionescu era umilit, nici o clipă nu se gândise să-și examineze mușcăturile de pe gât, iar atitudinea de familiaritate a lui Bobo îl șifonase vizibil. Și cum nu putea să întrerupă în nici un fel pledoaria bărbatului înalt și autoritar, spusese repede: - O cunoașteți, desigur, pe actrița și poeta Florentina Bârză. Lui Zogru i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
port, iar ochii ei, de obicei atît de limpezi, erau Înroșiți de durerea de a-l fi pierdut pe cel pe care-l iubise dintotdeauna. Încerca să alunge oribila imagine a trupului iubitului ei, umflat de apa mării, mutilat de mușcăturile peștilor și crustaceelor, dar știa că acele imagini aveau s-o hărțuiască pînă la capătul zilelor ei. Fără tihnă, Își rememora firul evenimentelor care se succedaseră de la ultimul apel telefonic al lui Loïc, sălbatica lui dorință de a-i spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zero... Ei și faptele lor... ARTUR: Nu înțeleg. GUFI: E foarte simplu. Ați. fost dus în eroare de niște oameni care nu există. Ori dacă ei nu există, atunci nici plângerea asta (O scoate.) nu există... Nu? Pentru că asta e mușcătura lor, e lucrătura lor și ca atare... nu are nici o valoare. E un zero! CĂLĂUL: Hi-hi! (Sare, țopăie.) Aici a vrut să ajungă! (Către ARTUR.) V-a plăcut? COLONELUL (Enervat.): Aici ați vrut să ajungeți? GARDIANUL (Furios.): Noi aici am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
stârniți de cine știe ce joacă a vântului. Rămăsese cu câteva pietricele în pumnul strâns. Când se așezaseră pe banca din fața fostei căpitănii, încă le mai ținea în mână. Le frământa, le strângea între degete, înfiorată de înțepături, un fel de mici mușcături ale unei dușmănoase vietăți zbătându-se să-i intre în carne, să se cuibărească în ea, găsindu-și culcuș în căușul palmei. Urmărea și el cățelandrii, absent, amuzat de hârjoana lor cu apa. Din când în când privea, la fel de amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aibă nevoie de călăuză. Și căpetenia sau vraciul le vorbea despre zei și spirite; despre Taré și Intié, silindu-i să învețe pe dinafară nesfârșitele Kum-taré sau psalmi de origine divină care alungau orice fel de rău. Existau Kum-taré împotriva mușcăturii de șarpe veninos, a durerii de stomac sau de cap, a indiferenței femeii iubite, a foamei, a ploii, a oboselii și chiar împotriva hemoroizilor... Dar fiecare dintre acești Kum-taré era însoțit, în majoritatea cazurilor, de utilizarea unor anumite ierburi, rădăcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai referise la acel incident de atunci, dar el știa că putea Întotdeauna găsi ceva de mâncare În pupitrul ei. — Mulțumesc, Anita, zise el și luă o pară. Îi smulse coada și mușcă din fructul pârguit și perfect. Din cinci mușcături iuți, acesta dispăru, iar el se Întinse după a doua pară. Puțin mai necoaptă, aceasta era totuși dulce și moale. Jonglând cu cele două cotoare umede În mâna stângă, luă a treia pară, Îi mulțumi din nou Anitei și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dulceața dându-i năvală În gură. Migdale măcinate, zahăr, cel mai bun aluat pentru fursecuri și Încă o porție de zahăr. Următorul avea fistic măcinat. Al treilea era cu ciocolată, iar al patrule explodă de cremă pentru fursecuri. Luă o mușcătură din al cincilea și puse jumătate din el Înapoi În farfurie. — Mănâncă. Ești prea slab, dottore. Mănâncă. Zahărul dă energie. Și-ți face bine la sânge. Substantivele Îi transmiseră mesajul. — Sunt minunate, signora Concetta. Dar tocmai am prânzit și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe masă și desfăcu hârtia albă. Mormanul de foietaje strălucea de zahăr topit și câteva fire de zahăr pudră plutiră În aer și se așezară pe lemnul Întunecat al mesei. Apucă o bucată de ștrudel cu mere și luă o mușcătură. — De unde le-ai luat? Întrebă Paola, turnând cafea. — Cofetăria aia de lângă Carampane. — Te-ai dus până acolo? — E-o zi frumoasă, Paola. După ce mâncăm, hai să mergem la plimbare. Am putea merge să luăm prânzul În Burano. Hai să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
iubire nici vorbă; trei trupuri așteptau, tremurînde, plăcerea. Aproape că s-au repezit, după ce ezitaseră, unul spre altul, fără alegere, nu mai vedeau bine, aproape totul era atingere. Orice reținere se spulberase; Thomas a simțit pe unul din brațe o mușcătură; și-a Înfipt și el dinții Într-o carne, un sîn sau o fesă, nu mai judeca limpede. Transpirațiile, amestecate, făceau pielea alunecoasă, alte secreții sporeau neaderența palmelor, Își scăpau din mîini, se prindeau iar, dar nu de tot, abia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ce culminează cu omorârea semenilor din jur, acesta fiind și cazul celebrilor șobolani „ucigași” (Karli, 1971). În condiții normale, incitatorii naturali sunt iritarea (răni, durere) și frustrarea. Reacțiile corespondente sunt atacul și lupta, care implică, mai ales în cazul animalelor, mușcături. Unele stimulări ale cortexului (olfactive la șobolan, cu siguranță vizuale la om) modulează și inhibă reacțiile paroxistice de turbare pentru a produce mânia sau ceea ce numim agresivitate. Concluzie Cortexul, sediu al deprinderilor sociale și morale, este dezinhibat de anumite substanțe
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
jandarm al spaniolilor, ies din letargie, se uită-mprejur, ascultă vântul și oftează: "Oricât ar fi ei de mari, în spatele norilor există soarele". "Mușcă, mușcă mereu, dar când ajungi la os, vine rândul osului să te facă să simți o mușcătură ca de cal". Sunt oameni care moștenesc înțelepciunea și inima celor din vechime, dar sunt cu totul descumpăniți. E prea mare sărăcia, prea mare duritatea șleahtelor spaniole care prădează și seamănă spaimă când întâmplător străbat acele ținuturi uitate. Băieții suferă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în rolul său ierarhic. Fapt e că, pentru a descoperi unde se ascunsese acel răsculat, înștiințase în scris Inchiziția și pe spanioli. În primele zile de temniță, Tommaso își amintea mereu de acele femei torturate de tarantule. Simțea el însuși mușcăturile acelor animăluțe. Când i se îngăduia, citea cartea lui Iov și rătăcea cu mintea când prin satul lui, Stilo, când asupra unor detalii ce i se întipăriseră de-a lungul fugii de la Altomonte și, mai cu seamă, în timpul acelei călătorii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi râs pur și simplu ca de niște zvonuri, mereu altele, și tot mai garnisite cu amănunte înspăimântătoare. În continuarea călătoriei, revăzuse acele semne verzui în două sau trei locuri, toate sub înrâurirea legendelor Sf. Nicolae; în afară de asta, aflase că mușcăturile tarantulelor provocaseră stări de rău aproape întregii populații, iar acele suferințe puteau să-și găsească leacul doar în dansul lui San Vito, executat în ritmul unei muzici sincopate și fără oprire. Da, știa asta, erau vorbe de târg, superstiții, născociri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]