887 matches
-
era tipic pentru Belbo să Încerce revanșe al căror unic martor să fie el. Nu din pudoare, ci din neîncredere În mărturia altcuiva. Ademenit să alunece În Plan, Agliè ar fi fost anulat, s-ar fi topit În fum ca mucul unei lumânări. Ireal ca și Templierii din Provins, ca Rozacruceenii și ca Belbo Însuși. Trebuie că nu-i greu, se gândea Belbo: i-am redus la unitatea noastră de măsură pe Bacon și pe Napoleon, de ce nu și pe Agliè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să mă pregătesc pentru diseară. Habar nu am despre ce o să vorbesc. Puloverul lui negru cu guler pe gît este oricînd de ajutor În situații „artistice“. — Ai putea vorbi de ucigași plătiți cu pulovere negre pe gît, glumește Susan, aruncînd mucul țigării pe fereastră. Glumeam. Da, sigur. Dacă există vreun lucru pe care Wakefield știe că poate conta oricînd, acesta este talentul tău de a veni cu tot felul de găselnițe fericite și absolut Întîmplătoare. Aceasta dă Întotdeauna roade. Se gîndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
revistei Urmuz (ianuarie-iulie 1928) și 50 ale revistei unu (1928-1932), fără a mai vorbi de numerele unice ale revistelor 75 HP (1925) și Viața imediată (1933), de cele șase numere (1931-1932) ale revistei adolescente Alge, cu „suplimentele” sale provocator-obscene: Țîțe, Muci, Pulă, de eclectica Pinguinul (1937, 4 numere), de cele două numere din revista Liceu (1932) sau din militant-stîngista Tînăra generație (ianuarie 1935, dir.: Gelu Naum). Alte reviste din anii ’30: Ulise (1932-1933, dir.: Lucian Boz), Radical (Craiova, 1929-1931, intermitent; dir.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
putea imputa este minimalizarea componentei „scandaloase”, blasfemice (prezente în textele lui Geo Bogza din revistele Urmuz și unu, din Jurnal de sex și, mai ales, din Poemul invectivă, dar și în micile reviste „obscene” ale mai tinerilor săi admiratori: Pulă, Muci, Țîțe, în Drumețul incendiar, în primele volume ale lui Gellu Naum, în anumite texte ale lui Gherasim Luca și Stephan Roll ș.a.m.d.), minimalizare parțial explicabilă prin „rigorile” pudibond-academizantului regim comunist. Desprins dintr-un simbolism/impresionism agonic și coagulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
celui dintîi. „Al doilea val” - a cărui bornă o reprezintă ruptura față de futurism, constructivism și gruparea de la Contimporanul (deplasată pe o poziție tot mai puțin „revoluționară”) - este ilustrat în special prin suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de frondă antiburgheză, onirism superficial și delir imagist. Noilor lideri ai grupării - Sașa Pană și Geo Bogza - li se alătură foștii integraliști M.H. Maxy, Stephan Roll (Gheorghe Dinu) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la parter. Avea haina pe mână și țigara îi atârna între buze. Stătea în așa fel încât n-avea cum să-l vadă pe Gaston, care se uita la el prin geamul murdar al ușii. După ce se fumă țigara, azvârli mucul pe jos și-l călcă cu pantofii lui de vară de culoare crem. Gaston a rămas cu privirile fixate pe umerii semeți, ceafa subțire, fața albă și nasul drept. Endō s-a șters la gură cu batista. L-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pare să fie Într-adevăr o persoană care deține arme În casă. Vecinul a confirmat că după țipete și Împușcături nu a ieșit nimeni. În concluzie, cei de la centrală le spun să acționeze. Magistratul a dat aprobarea. Agentul principal strivește mucul de țigară cu pantoful și apoi se sprijină de ușă. Una, două, trei. La a treia izbitură ușa cedează brusc, dar el simte o durere puternică În picior și speră să nu și-l fi rupt. Luminile sunt stinse. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai așteaptă cinșpe ture de stadion în plus, dar eu i-am spus că nu-i vina noastră, din cauza soldaților am întârziat, și atunci nea Gică a întrebat care soldați, să nu mint, că-mi trage una de patinez pe muci până la poartă, dar eu i-am zis că nu mint, o să vadă și el, dacă nu mă crede, că soldații sunt aici, precis au venit să vadă antrenamentul, să vadă la ce se pot aștepta, cât de bine suntem pregătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Îi spunea cît fusese de lașă. Își Întoarse ochii și la rîndul ei părăsi Încăperea. * * * Lumina lividă a neoanelor accentua cearcănele polițistului. Diverse dosare stăteau deschise, pahare de carton pentru cafea umpleau coșul de gunoi, scrumiera dădea pe dinafară de mucuri de țigară. În zadar se străduia să-și disciplineze gîndurile, acestea Își urmau cursul și se Întorceau invariabil spre port. Spre cafenea. Spre ea. Se Întrebă dacă Își pusese rochia albă pe care o purtase În seara aceea la Brest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
schimb de idei..., spuse catolica Întorcând capul spre el, cu un surâs grațios. E drept, se descurcase binișor. „Să discuți cu bășinoasele astea, se gândea Bruno traversând din nou campingul, e ca și cum te-ai pișa Într-un pisoar plin cu mucuri de țigări; sau ca și cum te-ai căca Într-un closet plin cu tampoane: totul se Înfundă și Începe să pută.” Spațiul separă corpurile. Cuvântul traversează elastic spațiul, spațiul dintre corpuri. Nepercepute, lipsite de ecou, parcă suspendate ridicol În aer, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din aur masiv, ceasul de mână În valoare de 20.000 de dolari, cuțitașul de aur cu care Își reteza havanele obținute prin contrabandă din Cuba, cutia uriașă de țigări plină cu Marlboro, brichetele Dunhill, scrumierele pătrate din cristal greu, - mucurile lungi ale țigărilor din care pufăise nervos unul sau două fumuri și apoi le rupsese. Mormane de scrum. Lângă perete, pe un raft Înclinat, un elaborat set de aparate telefonice cu multe butoane - centrala telefonică particulară a lui Abe, operată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pleacă.) GRUBI: Ce putoare! BRUNO: Bună! GRUBI: Da-i cam bleagă... BRUNO: E-e! GRUBI: Zău. O dată am rugat-o și eu să-mi înfețe și mie ceva și s-a uitat la mine, a holbat ochii... BRUNO (Aruncându-și mucul țigării în groapă.): Hai! GRUBI (Aruncându-și și el mucul țigării în groapă.): Hai! (Cei doi încep să lucreze din nou aplecați peste groapă; își schimbă des instrumentele, se ajută unul pe altul; icnete de efort, izbituri; amândoi învârt HYPERLINK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bleagă... BRUNO: E-e! GRUBI: Zău. O dată am rugat-o și eu să-mi înfețe și mie ceva și s-a uitat la mine, a holbat ochii... BRUNO (Aruncându-și mucul țigării în groapă.): Hai! GRUBI (Aruncându-și și el mucul țigării în groapă.): Hai! (Cei doi încep să lucreze din nou aplecați peste groapă; își schimbă des instrumentele, se ajută unul pe altul; icnete de efort, izbituri; amândoi învârt HYPERLINK "file:///cite"câte ceva, înșurubează piese invizibile.) BRUNO: Parcă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am spus că n-o să iasă” și ne așezăm amândoi pe marginea gropii și ne aprindem ( Își scoate pachetul.) câte o țigară. (Și-o aprinde.) Dup-aia aruncăm chibriturile arse în groapă (Aruncă.) și când terminăm de fumat țigara aruncăm mucul de țigară în groapă... (Aruncă țigara abia aprinsă în groapă; BRUNO a repetat și el gesturile lui GRUBI dând aprobator din cap.) BRUNO: Da, da... Chiar așa! Hi-hi! (Cei doi, chiar și MAJORDOMUL în anumite momente, sunt cuprinși de excese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gândindu-se cum o să iasă ea de după ușă făcând bau, a scuturat praful din bibliotecă, s-a uitat pe fereastră. Și după ce s-a uitat pe fereastră la zidul gri al imobilului vecin și la colțul de stradă presărat cu mucuri de țigară și dincolo de privirea clară un basorelief într-o curte sub un felinar, și-a dat limpede seama că era momentul să plece. În copilărie, cât nu căuta și scotocea în fiecare dulap și debara din casă, convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Cu vedete, cu artiste, cu apropouri de tot felul. Le-a păpat banii, da’ știi cu ce talent părinte, de era să-l bage la pârnaie. A mai speriat și vedetele. Că era și puchinos, amărâtul. Lung, urduros, îi curgeau mucii ca la pompa asta americană. Și mai avea și o barbă... Niște floace roșii, de ziceai că-i unul din ăia din Baltă. Cine știe cu cine l-o fi făcut mă-sa, că neamul nostru arată altfel... Mai spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prins vreun fir? Știe ei ce e aia permutare? Predare, cu inventarul complet? A înțeles careva ce mare taină e acolo, la chestia aia, Replace all? N-a înțeles, dar se bagă toți la fantezie și frecare de talente, cu muci și clăbuci, adică vezi bine, noi facem dreptate și căutăm adevărul până-n pânzele albe!“ Dădu iar acuzator din mână spre Burtăncureanu. Acesta ridică încurcat, vinovat din umeri. Dădu să bâiguie ceva. „Da’ tu știi cum e pânzele albe ale adevărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zile flasce, rele și triste. Tristețea zilei mi se părea evidentă și în culoarea barelor de susținere și a curelelor de piele legate de bare. Prima amintire dintr-un autobuz care avea curele de piele a fost cea a unui muc așezat discret pe interiorul curelei, aveam zece ani sau cam așa ceva. Afișajul de deasupra șoferului se aprindea și se stingea, și acum am văzut - altă premieră - că nu e cu beculețe, așa cum credeam, ci alcătuit dintr-o serie de fante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cârciumă, dar acum, când scenele erau atât de reduse și totuși atât de întinse, trebuiau să fie în alertă tot timpul, lucru pe care îl urau. Am trecut pe lângă o găleată de stins incendiile - jumătate plină cu nisip, jumătate cu mucuri de țigară. Lângă ea era un coș imens, în care ar încăpea foarte bine trei oameni, ba ar mai fi rămas și loc. Louise, asistenta directorului de scenă, era în elementul ei. Un fel de omolog din spatele scenei al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mașina în fața casei numite Piele. Deși, în ultima vreme, își aducea aminte destul de rar, și-a verificat aspectul în oglindă. Și-a fost mulțumit c-a făcut asta. Avea nevoie de niște retușuri. Pe umăr avea o dâră prelungă de muci, iar la modelul cravatei se adăugaseră câțiva stropi întăriți din terciul de ovăz al lui Theo. Cearcănele de sub ochi erau mari și purpurii și serveau drept mărturie elocventă a unei nopți petrecute în infernul paternității. Hugo și-a șters petele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el își dorea unul - el a zis că-și dorește și c-o să ne dedice tot restul vieții. Dar s-a dovedit că, de fapt, avea alte priorități. Alice și-a luat capul în palme și a început să fixeze mucul arzând al lumânării. —Exact ca Amanda, a subliniat Hugo. Amândoi au treburi mult mai importante. Nu există nici un motiv pentru care vreunul dintre ei să-și dorească să ne păstreze pe noi sau pe copii. Vocea bărbatului era plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înșfacă vulturul prada. Apoi l-a strivit de pieptul ei pentru ca în secunda următoare să-l dezlipească de ea și să i-l arunce grăbită lui Hugo. —Of, e dezgustător! Tocmai și-a șters nasul ăla jegos și plin de muci pe mâneca mea. Ia-l! Repede! Amanda a fugit la chiuvetă și a început, agitată, să frece murdăria cu unul din bureții copilului. — Nu-și dă seama că asta e făcută din crêpe de Chine? a mârâit ea. Când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu întunericul, desluși mai bine conturul lucrurilor din jur. Toate erau așa cum le știa de în urmă cu un an... Laițe pe două laturi, pe măsuță un ștergar lat alb cu flori roșii și frunze verzi, și un opaiț cu mucul ars aproape tot. Pe brâul sobei, de jur împrejur, erau înșirate câteva mere... iar pe peretele dinspre răsărit, în colț... iconița Sf. Gheorghe și un smoc de busuioc, de la ”Ziua Crucii”, pe policioara candelei. E curat, e liniște, e răcoare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acela, băiatul de la recepție, care stătuse până atunci cu nasul În calculator, se ridică și veni la noi. Aș dori să vă atrag atenția că acesta este un hotel În care nu se fumează. Îmi cer scuze, spuse ivan culegând mucul de pe jos și punându-l În buzunar, nu mi-am dat seama. Dacă tot ați venit, se poate să vă rog să ridicați puțin temperatura ? — Toate camerele au termostat. Fiecare oaspete Își poate fixa singur temperatura pe care o dorește
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
acela, băiatul de la recepție, care stătuse până atunci cu nasul în calculator, se ridică și veni la noi. Aș dori să vă atrag atenția că acesta este un hotel în care nu se fumează. — îmi cer scuze, spuse Ivan culegând mucul de pe jos și punându-l în buzunar, nu mi-am dat seama. Dacă tot ați venit, se poate să vă rog să ridicați puțin temperatura ? — Toate camerele au termostat. Fiecare oaspete își poate fixa singur temperatura pe care o dorește
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]