637 matches
-
precum crede comunismul -, atunci conflictele internaționale s-ar diminua într-o măsură neașteptată. Lupta pentru hegemonie s-ar termina în favoarea aceleia care a avut prioritatea sistemului. În speță, Rusia. Comunismul continuă visul rusesc al dominației universale. Mesianismul slav are aspecte multiforme, pe care naivii nu vor să le recunoască, dar care se descoperă, implacabile,acelor ce înțeleg lupta exasperată pentru hegemonie. Orice idee mesianică exprimă direct sau camuflat o pornire spre putere, așa încît nu există mesianism fără implicații politice. Elanurile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a securiștilor care văd în orice vizitator un spion trimis cu treabă. „Conflictele“ de o natură pur epică și numai în subsidiar psihologică (în cuplul Traian-Christa) își vădesc, astfel, finețea. Acumulate, îmbogățite, acestea nasc verosimilitate, umplându-se de o substanță multiformă. Scenele se lărgesc, detaliile, „filmate“ îndelung, iluminează semnificațiile. Dialogurile devin mai clare, dar sunt dialoguri ale surzilor: românul occidentalizat, tânjind după Ithaca lui, nu înțelege teama de „acasă“ a nemțoaicei care a lăsat deja două vieți în urmă și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
nici național, nici politic și nici cultural. Se vor îmbrăca tot mai frecvent ca niște nomazi, revelând prin ținuta lor călătoriile făcute, protezele pe care le vor purta și rețelele la care vor fi conectați. Vor fi mecenații unor artiști multiformi ce vor amesteca formele de artă virtuală în care emoțiile vor fi suscitate, măsurate, captate și modificate de produse de autosupraveghere. Vor trăi în orașe private, îndărătul unor ziduri groase, păzite de mercenari. Greenwich îConnecticut) este deja un prim exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
decât dacă popoarele implicate îl consideră just și necesar și dacă poate fi întreținută loialitatea cetățenilor și credința în valorile acestora, principalele arme ale viitorului vor fi instrumentele de propagandă, de comunicație și de intimidare. înarmarea, alianțele în fața acestor amenințări multiforme ce vor avea, de altfel, ca primă țintă democrațiile de piață, stăpânii ordinii policentrice își vor da seama că nu mai pot reacționa în mod dispersat și că bugetele lor de apărare ar putea fi utilizate mai eficient dacă echipamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
acestea, media facilitează relaționarea oamenilor 41. Mass-media înseamnă un "suport de informaare care cunoaște o difuzare masivă. Inițial, acest cuvânt, forma de plural din latinescul medium, s-a impus că forma de singular desemnând unul dintre mijloace. În acest ansamblu multiform de mijloace, publicitatea ia caracteristică de a desemna prin termenul de marile medii următoarele cinci vehicule mediatice: presă, cinematografia, radio, televiziunea, afișajul. Acestea sunt, de altfel, clasificate într-o tipologie realizată de sociologul canadian Marshal McLuhan care le diferențiază în
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
al istoriei; apocalipticii operează o întoarcere cu 180 de grade: cosmosul e reintegrat planului divinității. Descrierile așa-zise „meteorologice” se întind pe zeci de pagini; fără ele, călătoriile vizionarilor ar fi treceri absurde „prin vid”. În intertestamentare, cosmosul devine peisaj multiform și policrom, sălaș al epifaniilor. E vorba însă despre un cosmos nemundan, mai precis, supramundan, spațiu transfigurat al eternității. * Propunând un determinism à outrance, scrierile apocaliptice elimină, în opinia unor exegeți, libertatea individuală, liberul arbitru, o valoare ce va deveni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca și cum revelația l-ar fi renăscut spre viața de dincolo cu blândețea apelor sale oglinditoare răsfrânte fără s-o știm înăuntru nostru. Toate narațiile lui Unamuno, romane, rimane sau nuvele, fac parte din necuprinsa oglindă nemișcată în ubicvitatea ei, oglindă multiformă, regăsibilă în ochii semenului, în ochii devotați ai lui Rosario sau în cei perfizi ai lui Mauricio în care Augusto se vede cutremurat și deznădăjduit. Imaginea oglinzii îl obsedează pe Unamuno, și ea își găsește cea de pe urmă și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fu călcat gălăgios în picioare de lăstarii viguroși ai progeniturilor inspirației, inspirația se vizualiză în virtual, tridimensional, arătându-și opulența. Macedoneanul își spintecase secolul cu spada și, pe când limbile ceasului solar al lui Iulius Cezar se-nnodaseră însângerate, se născu, multiformă, croiala. Victorie! Thailandezele muriseră la naștere. Bubuieli de dopuri, șampanie, valuri de bucurie ducese, de satisfacție contese, de extaz împărătesc. Se pare că Mama, pe partea cealaltă, făcea același lucru cu alți maeștri, al căror nume îmi scapă acum, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
1. Moartea Mioarei Alimentară a fost violentă. 2. Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin submersie în apa Siretului și în condițiile stabilite de anchetă. 3. La autopsie nu s-au constatat semne vizibile de violență. 4. LEGIUNI DE VOCI, MULTIFORME ȘI AU FOST EXTRASE DIN ALVEOLE, ȘI DISTRUSE. 5. Sângele recoltat de la cadavru nu conține alcool. 6. CADAVRUL NU ERA GOL PE DINĂUNTRU. ÎN DREPTUL PLEXULUI SOLAR, UNDE SE AFLĂ CHAKRA MANIPURA NUMITĂ ESOTERIC DE APOSTOLUL IOAN (APOCALIPSA 2/12) BISERICA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
artificiale prin deformările lor neverosimile, lipsite de credibilitate în plan obiectiv, grotescul baroc valorifică deformările deja existente în natură sau pe cele potențial reale. Artiștii ale căror lucrări se înscriu în specia grotescului baroc evită să deformeze nejustificat, subiectiv, ci “multiform”, în sensul potențării ideii de mimesis, adică al reproducerii acelor distorsiuni ale trăsăturilor ori mișcărilor pe care le are sau le poate avea un eventual model natural. Cu alte cuvinte, normalitatea spre care coboară barocul grotesc de la enormul renascentist și
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
latină prețioasă și poetică. Adeptul spunea: Regina caeli, sive tu Ceres... seu Tu caelestis Venus... seu Phoebi soror... quouo nomine, quoquo rito, quaqua facie Te fas est invocare. Iar zeița răspundea: En adsum, deorum dearumque facies uniformis. Cuius numen unicum multiformi specie, ritu vario, nomine multijugo totus veneratur orbis. Acum însă tânărul Împărat asculta cuvintele poetului și se întreba: „Ce sunt de fapt religiile? Niște încercări de a ne apropia de ceea ce nu vom înțelege niciodată?“ Cine era, unde se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
inteligibil și nici măcar posibil dacă nu privește un individ empiric, dacă nu este el însuși produsul acestei duble obiectivări care face din istorie istoria indivizilor vii, adică aceea a puterilor prin care ei se raportează la o lume potrivit pluralității multiforme a proiectelor lor, însă întâi de toate la ei înșiși în devenirea primitivă a foamei, a frigului, a dorinței în care își are originea acțiunea lor. Tocmai în interiorul acestei deveniri primitive se recunoaște și se joacă propria sa esență, adică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
teama că am putea-o epuiza. Oricât de sever, de riguros ar fi efortul de ordonare, dandysmului Îi rămâne mereu un rest de nedefinit. Ca În cazul atâtor concepte, pe care Roland Barthes la numea cuvinte-mană, el are un Înțeles multiform, dispers, fremătător, „rest și supliment În același timp”, „imobil, dar și În derivă”. Dincolo de timptc "Dincolo de timp" Deși, când trebuie definit „la nuanță”, dandysmul scapă mereu oricărei constrângeri, stârnind dispute savante, el produce totuși consens atunci când se lasă descris „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că dandy-ul nu este un mit. „Hercule, Orfeu, Siegfried, Don Juan, oricât de diverse ar fi reprezentările lor, prezintă o sumă de constante intangibile, prin care se identifică rapid. Nu același lucru se Întâmplă cu figura dandy-ului: debordantă, multiformă, ea rămâne de neperceput. Și aceasta cu atât mai mult cu cât caracterul singular și proteiform al dandy-ului e amplificat prin dubla necesitate de a suprinde și de a fi original. Necontenita varietate a măștilor exaltă și Înfrumusețează radicala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fluturi și fluturi de noapte. Acel tip de specie victoriană și staudingeriană, ermetică și omogenă, cu „varietăți“ diverse (alpine, polare, insulare) atașate ei din afară, ca un fel de anexe incidentale, a fost Înlocuită cu un nou tip de specie, multiformă și fluidă, constând organic din rase și subspecii geografice. Aspectele evoluționiste ale cazului respectiv erau astfel puse mai clar În evidență prin metode de clasificare mai flexibile și investigațiile biologice au scos la iveală noi raporturi Între fluturi și problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ca rătăcirea frunzelor, poate. Fără timp, fără duh, fără corp. Tristețe a coborârii, poate, dacă ai simți-o. Dar nu simți cum cobori. Simți doar cum hălci de text se tot adună, se ordonează și se reordonează continuu, într-un multiform și policrom, încă diform, alt text. Gioarse de text se împreună, spre a se răzleți iarăși, dintr-odată revene. 30tc "30" M-am despărțit de Vichi din frică. Acel soi de teamă difuză care intrase în mine - nu numai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar din el derivă și cvasiantonimele prezentărilor de modă ale sfârșitului de mileniu II, ca acomodabil (înțelegător), modest, a modera, modicitate, meditație și multe altele. Prin urmare, care din aceste aspecte se cuvine a fi privilegiat dintre sensurile acestui concept multiform: maniera, curentul sau vestimentația? (D. Waquet și M. Laporte, 1999/2003, 6) De-a lungul timpului, ideea de modă în istorie, literatură și filozofie a cuprins, în principal, două sensuri. Primul, generic, de fenomen cultural care reflectă modernitatea sau aculturația
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
fi conținutul lor particular. Va demasca, cel puțin parțial, realitatea legăturii care unește conducătorul de mulțime, legătură căreia îi consacră mai multe texte, începînd cu Psihologia maselor și analiza eului. În general malefic, conducătorul este o forță în același timp multiformă și în întregime nudă și care se profilează în spatele prototipului lui, hipnotizatorul. Hipnoza este o seducție violentă care vine în întîmpinarea individului. Regresiunea în mulțime e prețul de răscumpărare. Dacă ar fi să ne luăm după Freud, marii seducători nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vor fi gândit exclusiv, profund și superior, Într-o epocă În care lumea gândește și meditează din ce În ce mai puțin, În care civilizația pare, pe zi ce trece, să se reducă la amintirea și la vestigiile pe care le păstrăm din bogăția multiformă și din producția ei intelectuală liberă și supraabundentă, În vreme ce mizeria, angoasele, constrângerile de tot felul Înfrâng sau descurajează inițiativele spiritului, Bergson pare deja să aparțină unei vârste revolute, iar numele său să reprezinte ultimul mare nume din istoria inteligenței europene
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
etern Ianus bifrons ("O, dragoste,/ zeu cu două fețe,/ una mușcând-o pe cealaltă,/ însângerând-o,/ insomnie a clipei,/ levitație tristă,/ lentoare..."), mai ales în șirul de invocații având ca pretext drama celor uniți printr-o iubire vinovată. Același zeu multiform, veritabil Hermes contopit cu Hades, pare a-și lumina, succesiv, câte una dintre fețele mai întotdeauna demonizate, în Poemul iubirii, Mărturisirea lui Hipolit, Consternați, el și ea, Nunta patetică ș.a. Motivele subsecvente sunt cele specifice eroticii agonice: îndepărtarea/ prezența-absență a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Pendefunda atestă iluminări și instaurează viziuni fulgurante. Saturate de simboluri alchimice (pasărea lui Hermes, "focul din volucru", sămânța metalelor, oglinda din fântână, Graalul), inervate de citate din maeștrii misticii (Paracelsus, Artephius, Lapidus), ele ar trebui așezate sub semnul tutelar al multiformului Hermes. La Hermes Arcadianul, supranumit uneori și Psyhopompos, mesagerul zeilor, călătorul, călăuzitorul către Hades și paznicul sacru al drumurilor și căilor de acces, trimite în special tensiunea dintre jos și sus, dintre terestru și transcendent, dintre materie și spirit. În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
observații necesare, fără îndoială, pe care istoricul trebuie să le abordeze cu atenție. Sînt observații cărora însă trebuie să li se acorde o valoare interpretativă strict limitată. Că în planul secund al infinitelor forme de discurs pe tema Complotului discurs multiform, care renaște mereu, care este mereu în actualitate se pot discerne anumite speculații manipulatorii, e un lucru care nu poate fi neglijat. Dar, evident, ar fi extrem de riscant să concluzionăm că discursul în întregime trebuie abordat, analizat și înțeles pornind
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de epavele recuperate ale unui trecut încă surprinzător de apropiat: instrumente, utilaje, mașini datînd de la începutul revoluției industriale, unele de mult ieșite din uz, devin obiecte de cercetare și de admirație pioasă, își află locul în acest muzeu imens și multiform pe care un fel de religiozitate îl menține și azi, opunîndu-1 la ceea ce este imediat și efemer. În paralel, istoricul mentalităților ar trebui, poate, să acorde o atenție mai mare decît obișnuiește s-o facă acestor reveniri periodice (fenomen devenit
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
reveni mereu acei Zei pe care îi plîngi Timpul va aduce din nou zilele de atunci. Versiunea politică a mitologiei Vîfstei de aur ajunge a se întîlni -pentru a se dilua și a se pierde, însă cu această mare temă, multiformă, mereu renăscută, înscrisă, fără îndoială, mai profund în istoria religioasă a umanității, aceea a marii reîntoarceri. La urma urmelor, nimic nu ne oprește să ne imaginăm existența unei memorii colective, care ar fi aceea a speței și care ar păstra
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lipsită doar de frontiere reale. Îi lipsește de asemenea unitatea geografică internă. Din acest punct de vedere, originalitatea sa constă, ca să spunem așa, în lipsa sa de unitate: interiorul peninsulei oferă o diversitate extremă de peisaje, datorată deopotrivă fărîmițării reliefului, întrepătrunderilor multiforme dintre uscat și mare, varietății climatelor. Așadar, Europa nu părea sortită să devină entitate istorică. Și totuși, a devenit una. Din ce punct de vedere? Cînd? În ce fel? 2 Europa medievală Epoca barbară a Europei este și epoca creștinării
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]