632 matches
-
prezintă omul ca pe una dintre „ființele raționale finite posibile”, desigur corporală, pentru a exclude îngerii. E, de fapt, singura ființă de acest gen la care avem acces pentru a o analiza, dar Kant insistă în mod repetat asupra posibilității multiplicității lumilor și a ființelor raționale posibile. Conceptele prin care el caracterizează omul - în afară de „intelect” și „rațiune” - sunt cele de „eu” și „conștiință”. Ideile de bază ale lui Kant sunt: autonomia omului, ca individ, eu, conștiință, raționalitate, nevoia imperioasă de demnitate
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
opinii, convingeri, credințe care deseori sunt influențate de afilierile sale la diverse microgrupuri. În raport cu diverse situații și persoane subiectul se poate manifesta variat dar se consideră că în mod normal, pe măsura maturizării, crește și consistența sinelui „nuclear”, care integrează multiplicitatea sine-urilor circumstanțiale. Teoria „individuației” a lui JUNG susține că la vârsta adultă persoana poate progresa spre o adâncire a caracteristicilor sale proprii, a unicității sale, spre o crescută cunoaștere și conștiință de sine, spre câștigarea unui crescut echilibru interior
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
exprimă acest dezechilibru permanent sunt cele ale sinonimiei, paronimiei și polisemiei pe care Herder le explică prin intervenția factorului afectiv. Sinonimele apar în momentul în care ființa umană își transcrie senzațiile, numărul cuvintelor care se referă la același lucru, ilustrând multiplicitatea pozițiilor și atitudinilor ființei în fața lumii: există mai multe cuvinte pentru un singur obiect sau fenomen pentru că sunt mai multe maniere de a-l percepe și de a-i experimenta prezența. Polisemia se datorează emotivității umane care asimilează sub același
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
se pot manifesta în orice ocazie și în orice domeniu vorbește despre prea plinul unei societăți care se simte dintr-o dată capabilă pe toate planurile. E un fenomen de saturație care constă tocmai în mulțimea celor care se afirmă. Oportunismul, multiplicitatea domeniilor vizate, prezența ubicuă, participarea neselectivă sunt teme ale debordării, nu ale absenței. Heliade Rădulescu nu vede formele care s-au importat și rămân goale, ci o materie umană care excede cadrele de manifestare ale spațiului public. Ceea ce denunță sarsailismul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cede"42. În vreme ce "poporul" reprezintă soluția de ruptură, Heliade Rădulescu alege o soluție de continuitate, care prelungește condiția multitudinii pe un alt palier de acțiune socială. Ceea ce își imaginează e o societate românească ideală bazată pe număr, ca expresie a multiplicității ireductibile: "unirea, spune el, este ca orice număr nemărginit. Când zicem unire între două, trei, patru, cinci... milioane de români înțelegem o legătură strânsă între atâția români, iar nu un singur român"43. Efortul lui de gândire politică se va
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Cel care se dedică timbrelor, descoperă brusc infinitatea bucățelelor de hârtie imprimată, vertijul incomensurabilului, varietatea non-comprehensibilă de nuanțe și de valori. Tot așa, romanticii care proiectează o resursă productivă în universul posesiei și al colecționării se confruntă nu numai cu multiplicitatea obiectelor pe care le dețin (vestigii, opere, fragmente, ziceri populare), dar și cu dezordinea sau insignifianța lor. Șansa de a deține dintr-o dată un patrimoniu de mare valoare se plătește prin neliniștea trăită în fața puzderiei de obiecte. Și dacă sentimentele
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
istoriei presei ține de diversitatea formelor sale. Încă din secolul al XVII-lea, noțiunea de presă acoperea o masă puternic disparată de publicații. În secolele următoare, tipurile și categoriile lor s-au diversificat într-o asemenea măsură, încât varietatea și multiplicitatea titlurilor ascundea cel mai adesea unitatea ansamblului (Idem, Istoria presei..., p. 8). 27 Camil Mureșan, Etape și probleme din istoria presei în Epoca Modernă, Cluj-Napoca, 1994, p. 3. 28 Pierre Albert, Istoria presei..., p. 9. 29 Camil Mureșan, op. cit., p.
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
limba maternă i-ar asigura o identitate, o coerență, o stabilitate individului, iar schimbarea de limba ar termina prin a mătura toate acestea. La limba americană, trebuie adăugate și noile limbaje urbane (jurnalism, publicitate, sistem imens de semne cu o multiplicitate de coduri și o supraabundență de semne care generează o ilizibilitate fundamentală și o iremediabilă absență de comunicare). Acestei degradări a numelor proprii corespunde o degradare a personalității care se golește. America este modelul însuși al acestei mișcări migratoare. Melting-pot-ul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fine, în al cincilea rând, omul este angajat în transcenderea de la o existență inautentică la o existență autentică. Astăzi, cel mai adesea, omul se află în rătăcire, decăzut de la fondul său, străin de Ființă. în plus, el este încurcat în multiplicitatea fiindului, nu mai este atent la Ființă, o 114 uită și, în final, o neagă. în relația omului cu lumea, intervine atenția îngrijorată față de lucruri și față de ceilalți. Omul riscă astfel să se piardă printre oameni și lucruri, să-și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
momentul când Ființa este lărgită până la punctul de a cuprinde și ceea ce părea să i se opună, ea încetează să mai poată fi definită. îmbrățișînd propriile opoziții, devenirea, aparența, gândirea și ceea ce ar trebui să fie, Ființa se dispersează în multiplicitatea fiindurilor și ne scapă. Nouă nu ne mai rămân decât fiindurile, care, la rândul lor, devin ceva vag și vid. Ființa este fundamentul fiindului. Al doilea înțeles al ontologiei fundamentale rezidă în luminarea Ființei ca fundament al fiindului. Fondând fiindul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
științifică actuală sugerează ca model de legitimare cel al diferenței înțeleasă ca paralogie și cere ca accentul să fie pus de acum înainte pe dezacord, nu pe consens. Lyotard critică aici paradigma cunoașterii moderne, care, o dată cu generalizarea, cu abstragerea din multiplicitate, devalorizează eterogenitatea. Postmodernismul refuză orice formă de metanarațiune legitimatoare: "principiul unui metalimbaj universal este înlocuit de un principiu al pluralității sistemelor formale și axiomatice". Ceea ce critică el nu este rațiunea în general, ci numai acea formă a ei care se
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
i-a acordat un după, ci numai un alături, nici noutate, ci numai diferență. Totuși efortul lui de a depăși metafizica este la fel de evident postmodernist pe cât este de poststructuralist pentru că soluția este pluralitatea. O astfel de pluralitate principială, nu o multiplicitate superficială, caută Derrida atunci când pretinde o nouă scriitură care să vorbească în același timp mai multe limbi și să articuleze concomitent mai multe texte. în plus, el este de recunoscut ca atare și pentru că face ca totul să fie, dacă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Căci nu numai gândirea, dar și scrierea și chiar construcția arhitecturală sunt moduri ale deschiderii drumurilor prin lume, o "scriere" a lumii. Peste tot aici, prin metafizică, metalimbaj și arhitectură, modernitatea și-a exercitat tendința spre o dominație absolută a multiplicității vieții, limbilor și populațiilor. Postmodernul este probabil constatarea sau experiența sfârșitului acestui plan de dominare. Semiologia clasică era încă legată de o metafizică a prezenței. Dar semnul reprezintă prezența în absența ei; îi ține locul. Derrida opune semiologiei clasice poziția
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
imploziei tuturor sensurilor, ea s-au transpus în universala indiferență. Constituirea diferențelor este, de la un anumit punct, mai puțin dialectică, cât contraproductivă. Este ceea ce se întîmplă în zilele noastre, desigur în Occident, când formarea diferențelor este liberă. Creșterea nelimitată a multiplicității produce în același timp, prin posibilitățile pe care le deschide, o validare prin comparare a acestor diferențe, care se neutralizează reciproc și intră în consonanță, ajungând la indiferență. Cultura noastră a devenit o astfel de uriașă mașinărie a validării prin
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
fel încât totul să convină bisericii. Rebeliunea avea același scop, să dărâme acea biserică. Acuma, ce se întâmplă? Postmodernismul, pentru că structurile nu mai sunt fixe, îți impune să dărâmi șapte biserici. Deci, postmodernismul este o adaptare a artei la această multiplicitate a receptorilor. Sunt mulți, multe culturi, multe idei. Astăzi pot fi filme cu subiect religios, cum a făcut Tarkovski filme indirect religioase, nu a făcut filme cu temă strict religioasă, dar "Andrei Rubliov", de exemplu, în spatele a ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
își asumă forme schimbătoare și care se ramifică spre exterior în toate direcțiile, cuprinzând toate formele de manifestare ale societății, individuale sau colective, anulându-le caracteristicile particulare și conectân-du-le prin ramificațiile lor tentaculare la "bulbii" ce le sustrag energia vitală. "Multiplicitățile sunt rizomatice și expun în locul lor pseudomultiplicitățile arborescente"319. Multiplicități rizo-matice ar fi și figurile dictatorilor din romanele analizate, iar pseudomultiplicitățile pe care le expun în societate, în media, la congrese sau deplasări în străinătate, ar fi sosiile lor, adică
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
în toate direcțiile, cuprinzând toate formele de manifestare ale societății, individuale sau colective, anulându-le caracteristicile particulare și conectân-du-le prin ramificațiile lor tentaculare la "bulbii" ce le sustrag energia vitală. "Multiplicitățile sunt rizomatice și expun în locul lor pseudomultiplicitățile arborescente"319. Multiplicități rizo-matice ar fi și figurile dictatorilor din romanele analizate, iar pseudomultiplicitățile pe care le expun în societate, în media, la congrese sau deplasări în străinătate, ar fi sosiile lor, adică, altfel spus, măștile lor înșelătoare. La fel ca rizomii definiți
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
d'Orléans se numea singur "școlar al melancoliei", un fel de poet din lipsă de plăcere, cum l-a numit Starobinski. Scrisul transformă imposibilitatea de a trăi în posibilitatea de a o spune, scrisul pune în schimbul lipsei de viitor o multiplicitate de vocabule distincte, cum s-ar zice. - Cum e posibil aceasta, domnule Diavol? Nu avem aici un paradox? - Hi! Hi! Paradoxurile sunt adjudecate în întregime de Iad! chicoti diavolul legănându-și satisfăcut coada. Un misterios surplus de putere intervine mereu
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
de obicei, pentru că era încă foarte eficace, dar unde în realitate interesele, orientările și obiectivele erau de altă natură, pragmatică: acelea de constituire a unor teritorii unitare. Începea ideea geografică, politica teritorială. Cu pacea westfalică începe Europa modernă, recunoscută în multiplicitatea ei internă, intra-europeană, în obligația de a da o soluție dificilă diversității nu atît etnice, căci nu se ajunsese la constituirea națiunilor, ci a diversității referitoare la suveranitate și la religie, care definea identitatea pentru că era cea mai perceptibilă
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
nivelul aristocrației, marea amprentă era franceză - nu în sensul șovinist, ci în sensul de cod. Dedesubt se petrecea nașterea și așezarea unei burghezii de tip nou, mai ales germanică. În Franța le tiers état nu era încă dezvoltată. În Germania, multiplicitatea statelor ieșite din pacea westfalică puseseră în practică ceva ce se caută acum: un fel de personalitate regională (nu de autonomie regională). Ele dăduseră inevitabil cîmp deschis întreprinderilor clasei citadine, burgului, burghezului. De aceasta au profitat cu timpul și clasele
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
A fost o autoritate intelectuală, indiferent în ce posturi sau postări s-ar fi aflat: ca profesor la universități străine, ca romanist, ca traducător, ca gazetar literar, ca editor, ca demnitar și, în vremea din urmă, ca diplomat cultural. Această multiplicitate a omului, a personalității îi verifica, în același timp, vocația europeană și vocația de a fi contemporan." * Vasile Igna stăruie pe alta vocație, cea de întemeietor și rigoarea prietenului sau, ale cărui entuziasme nu se stingeau de la vorbă la faptă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17634_a_18959]
-
operat suficiente deșchideri spre Max Blecher, H. Bonciu, Aurel Baranga, acesta din urmă pentru accentele fanteziste suprarealiste din perioada 1930-1932, trecute pînă azi cu vederea. Interesul deosebit al prezenței mele intervenții sper să rezide și în alinierea precocității artistice la multiplicitatea de posturi între care oscilam necontenit. Asta că nu cumva să ne deturnam de la omenescul celor două forme de cunoaștere, cunoașterea paradisiacă, mizând pe legătură între instanțe spirituale fertile, și cunoașterea luciferica, corespunzătoare presiunii misterului asupra ordinii rațiunii. Firește, citarea
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
un fel de Șam Spade feminin, singura observa, ceea ce o protejează cumva de ridicol și de parodic, chiar dacă ea însăși declanșează parodicul, prin intermediul sesiunilor de amor pe Internet. Cealaltă eroina a cărții, Andrea, trăiește și ea într-o paradigmă a multiplicității tumultoase, bîntuita de conflicte surde și resentimente greu suprimate. La Ierusalim aflîndu-se, ea trăiește de fapt între zidurile unei mănăstiri catolice unde se întîlnesc cei mai mari înțelepți ai lumii, ca într-un fel de stațiune de vacanță, unde aceștia
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
este deconstruit de către cultură de masă. Într-adevăr, întâlnirile dintre formele culturale "înalte" de care am vorbit până acum (separate de distanțe în timp și spațiu pe care cultură postmodernă încearcă să le depășească) funcționează în cadrul ordinii carnavalești proclamate de multiplicitatea și hibriditatea culturii postmoderne prin intermediul tipului de cunoaștere aferent- ceea ce J.F. Lyotard a numit cunoaștere narativa. Cunoașterea narativa, spre deosebire de cunoașterea științifică, acceptă relativizarea că o condiție principala a lumii pe care încearcă să o decodifice, văzând procesul narativ nu numai
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
sunt analizați de la caz la caz. Factorii legați de procedură sunt în principal următorii: 1. tipul manipulării; 2. natura durerii, a suferinței, a stresului sau a vătămărilor de durată cauzate de (toate elementele) procedură (procedurii), intensitatea, durata, frecvența acestora și multiplicitatea tehnicilor utilizate; 3. suferința cumulată în cadrul unei proceduri; 4. imposibilitatea exprimării comportamentului natural, inclusiv restricții în ceea ce privește standardele de adăpostire, creștere și îngrijire. În secțiunea a III-a se prezintă exemple de proceduri pentru fiecare categorie de severitate pe baza factorilor
LEGE nr. 43 din 11 aprilie 2014 (*actualizată*) privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261393_a_262722]