717 matches
-
că nu este al meu. Uite-l acolo, copilul lui Eti, este imposibil să nu îl recunoști, îi seamănă atât de mult, un pitic negru și furios, mâinile îi tremură, nu doar ele, întreg corpul său înfășurat ca al unei mumii tremură, o asistentă oftează în spatele meu, este în criză, sărmanul micuț, s-a născut dependent, acum îl dezintoxicăm. Va fi bine, piticule, îi șoptesc eu, îi mângâi obrajii scofâlciți, te vom elibera de acest destin, te vom planta într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă servește, hai să ne mișcăm puțin, o ajut să meargă până la locul pentru fumat, iar în momentul în care trecem pe lângă salonul nou-născuților, nu aruncă în direcția aceea nici măcar o privire, trece prin fața bebelușilor frumos aranjați, înfășurați ca niște mumii, fără pic de curiozitate, fără nici un sentiment de vinovăție, ca și când nu puiul ei micuț ar fi acela care se zbate acolo, dornic să sugă laptele ei, dragostea ei, iar în momentul în care ne așezăm, nu mă mai pot abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult cu cifrele. Ei, dar am vorbit destul despre mine. Se pare că ne-ai venit în stare destul de bună. ― Sper că nu sunt atât de înspăimântătoare cât mi se pare mie. Am impresia că mă aflu în corpul unei mumii egiptene. Spuneai de "hipersomn îndelungat". Cât timp am rătăcit prin spațiu? întrebă arătând spre meditehniciana care asista la scenă: Nu vor să-mi spună. Tonul lui Burke deveni alinător și părintesc. ― Ei bine, poate că este încă prea dreveme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
călduroasă și înmiresmată, cu cerul albastru și senin. Birourile firmei de relații cu publicul la care lucra Baby erau pe o alee mică de pe strada Bond. Am trecut peste piața Grosvenor și în josul străzii Park Lane, simțindu-mă ca o mumie, cu mâinile pe volan, picioarele pe pedale, de parcă aș fi fost pe pilot automat. Îmi trecu un fior rece pe spatele gâtului și, în ciuda soarelui care îmi atingea pielea, se simțea rece, ca ceva ce fusese resuscitat la morgă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bată în ușă. Deschide ușa, i-am spus lui Suki. Haide, du-te! S-a uitat la mine pentru o secundă și s-a conformat. După pustietatea din ochii ei puteam vedea că intrase în stare de șoc, ca o mumie; s-ar fi supus oricui i-ar fi dat primul ordinul. A dispărut pe coridor și apoi am auzit o voce ridicată pe care am recunoscut-o, cineva care încerca să treacă rapid de Suki și care alerga prin casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sunt păstrate secret, deocamdată știindu-se doar data la care va apărea pe marile ecrane: 25 iulie 2008. Lista filmelor pentru copiii din noi continuă cu Ștrumfii (renderizați, computerizați și animați 3D) și Wolverine - despre celebrul personaj din XMen și Mumia (se re-re-întoarce). Programat inițial tot pentru acest an, dar amânat pentru 2009, este și noul film Star Trek, bazat pe aventurile personajelor din serialul original, difuzat în anii ’60 - James T. Kirk, căpitanul navei Enterprise, și Spock, care ne-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
că se va relansa la Premiile MTV, pe 10 septembrie, criticii și-au ridicat penițele în aer așteptând un dezastru. Nimeni nu a fost dezamăgit, iar penițele au mușcat instant în carne vie. S-a mișcat mai bleg decât o mumie; a făcut playback decalat; s-a dezechilibrat pe tocuri; avea o privire dezorientată total lipsită de chef; oare era beată/drogată?; s-a îngrășat (însemnând că avea un pic peste limita anorexiei); avea rădăcinile părului nevopsite (și aici presa, foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
pe care o purtai când erai însărcinată... Leagănul din lemn găsit în podul bunicilor în care o culcam pe Dorina..." Dorina încearcă să se facă utilă masând tălpile reci care se ivesc de sub cerșaful-lințoliu. Nu își recunoaște mama în această mumie nemișcată branșată la o aparatură pe care nu o cunoaște. Și totuși... Pe ecranul unui ordinator se afișează, în afara unor curbe zigzagate a căror interpretare îi scapă, cifre care îi sunt accesibile. Tensiunea sistolică : normală. Diastolică : normală. Pulsul : normal... Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
târziu să... Să ce? Să-ți schimbe felul de a fi? Păi, eu, domnul meu, sunt o femeie care mă implic în viața asta, fir-ar să fie, până peste cap, uitați-vă la mine, sunt terminată arăt ca o mumie. Și asta pentru că nu-mi pot oferi și eu un moment de respiro. Mă port fără nici o milă față de mine. Și doar văd în jurul meu atâtea femei care se iubesc, au grijă de sufletul lor. Pe când eu, eu? Cum rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
modernismul. De fapt, a-ți face tatuaje În jurul buricului e una din cele mai vechi practici din istoria lumii. Dați-mi voie să vă reamintesc că pe la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea un grup de arheologi din Vest a descoperit o mumie. Aparținea unei prințese egiptene. Numele ei era Amunet. Și ia ghiciți? Avea un tatuaj. Ghiciți unde? Acum Asya s-a Întors spre scenarist și l-a privit drept În ochi. — Pe buric! Scenaristul a clipit, uimit să vadă cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să n-o faci praf și pulbere, și că Musante și Zarlenga să se sărute În fața tutulor, ca clenții să știe că se iubeau. De l-ați fi văzut matale pă Zarlenga! Auzind sfatu ăla așa beton, a rămas ca mumia și nu știa ce să facă; da Musante, care are capu bine-nfipt În gât, nu Înghite așa florituri. S-a ridicat dă parcă i-ar fi refuzat o carbonada. De m-ar fi bunghit, doar ce-ar fi ginit doctoru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ie tranzitabilă. Ierarhia, destincția născută, rangu, frumusețea, dacă vreți, Îndulcește pilula și ne face să Înghițim orce lături. Io aș zice mai bine să cetească junile Cárdenas, care fincă n-are simpatie contagioasă va accepta, În schimbu să rămânem ca mumiile, o judecată amativă. — O ciucolată pentru așa vorbă coaptă - a ciripit doamna. Iera să spui că să știe d-acu că io cetesc mișto. Persky a opinat liniștit: — Să lectureze Cárdenas. La cititoru prost, scenariu și mai prost. Cuibu ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cîteva probe sigure, de exemplu, dacă se uită la unghii cînd vorbește cu tine, dacă își găsește de lucru, tot mută scrumiera, ori paharul, răsucește între degete lingurița, cheile, trebuia doar să fii atent. Atent și precaut. Deci Basarab Cantacuzino, "Mumia de la Baldovinești", cum i se mai zicea, se hotărâse. Deocamdată își dezmorțea încheieturile, punea țara la cale. Trebuia deci să organizeze o acțiune de infiltrare între militari, să stabilească pînă unde se vîrîse Cantacuzino și de unde începea bonapartismul lor. Li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vigilența lui Francisc, cerberul care păzea coridorul ce da spre sala cu oglinzi; se temeau, poate, că, forțîndu-i taina, Bătrânul s-ar fi putut risipi ca un norișor de pulbere, de aceea preferau să și-l închipuie stând ca o mumie în sarcofagul lui cu oglinzi; nu vroiau să riște o descoperire care i-ar fi lăsat singuri. Și trăgeam concluzia că sala cu oglinzi reprezenta pentru bătrâni un fel de mister fără vârstă ce putea fi profanat și pierdut; o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
piatra! Astfel, la răspântia dintre discursul teatral și cel antropologic, problema fantomei își dezvăluie relația secretă cu statuile. Acele statui despre care vorbește Michel Serres 1 și care înseamnă nu numai sculpturile în piatră, ci și fetișul, săculețul de piele, mumia, vasul de pământ ars, urciorul, ca și tumulii, menhirele, piramidele și toate celelalte „cutii” în care sunt închiși morții. Înlăuntrul lor zac, „aidoma unor statui, corpuri țepene de oameni morți, dure precum obiectele, corpuri conservate sau transformate în stafii”. Veritabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sculpturii cu moartea, asupra legăturilor dintre spectre și pietre, dintre statuie și apariția fantomei. Ca meditație asupra imobilității și a morții, statuarul trimite el însuși la primele obiecte, la acele prime „statui”, dure precum obiectele, care sunt cadavrul și apoi mumia; același statuar implică însă și animarea formei, ba chiar sugestia că trupul inert vorbește. Serres amintește, într-adevăr, de misterioasele ceremonii egiptene ale deschiderii gurii, evocate în Textele Piramidelor, ritual săvârșit înainte ca statuia zeului să iasă din atelierul sculptorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
animarea formei, ba chiar sugestia că trupul inert vorbește. Serres amintește, într-adevăr, de misterioasele ceremonii egiptene ale deschiderii gurii, evocate în Textele Piramidelor, ritual săvârșit înainte ca statuia zeului să iasă din atelierul sculptorului și practicat și în cazul mumiilor. Regăsim astfel, în analizele lui Serres, ca și în acelea ale lui Augé sau Eschlimann, legătura strânsă dintre corpul mort și statuie. Îmbrăcat, costumat, machiat sau mascat, cadavrul este el însuși o veritabilă statuie. Veșmintele care îl acoperă, podoabele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Ca și spectrul bătrânului rege Hamlet, ea va apărea de trei ori, rămânând până la capăt o prezență tăcută, dovadă a crimei tăinuite, despre care nu spune nici un cuvânt. Cea care va vorbi, va acuza, va denunța nelegiuirile lui Hummel este Mumia, soția Colonelului, o femeie din cale-afară de bizară: nu iese niciodată din casă, refuză cu încăpățânare să-și părăsească locuința. Amestec de rătăcire a minții și de fascinație a morții, Mumia a ales, ca să zicem așa, să se claustreze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
vorbi, va acuza, va denunța nelegiuirile lui Hummel este Mumia, soția Colonelului, o femeie din cale-afară de bizară: nu iese niciodată din casă, refuză cu încăpățânare să-și părăsească locuința. Amestec de rătăcire a minții și de fascinație a morții, Mumia a ales, ca să zicem așa, să se claustreze în singurătate, să se îngroape de vie în întunericul morții, închizându-se într-un dulap-cavou unde nu pătrunde nici un fir de lumină. În nebunia ei, se crede papagal. Indiciu simptomatic: papagalul, pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a graiului omenesc, evocă în chip straniu dublul, întruchipat uneori de un ecou auditiv care este și nu este vorbă rostită de om1. Femeia are, de altfel, pasiunea dublurilor. Autorul ne spune că s-a închis în casă „ca o mumie ce-și admiră neîncetat propria statuie”. O statuie reală, care o reprezintă, se află într-adevăr în camera ei, o statuie de marmură albă, legată, prin contrast, de imaginea cutiei negre a dulapului. Statuia o înfățișează la vârsta tinereții - dublul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și pe fiică și care, chiar dacă nu se însuflețește, se înscrie totuși printre numeroasele variațiuni ale dublului. Să nu uităm că, în Sonata spectrelor, adulterul din pricina căruia soția Colonelului s-a transformat într-o moartă vie se produsese cu adevărat. Mumia e, așadar, părtașă la săvârșirea păcatului: „Ne unesc fărădelegile și greșelile noastre ascunse...”. De aici și neputința personajelor de a-și despărți destinele, ceea ce le face să devină niște veritabile arătări, niște morți vii pândiți de nebunie. Tot astfel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
succesiv imaginea, fiecare reflectare fiind și mai reală decât precedenta; în cele din urmă, „ultima imagine le înlătură pe toate celelalte” și suprimă toate oglinzile, lăsându-ne să vedem cum cele șase personaje cu chipuri spectrale și aliniate ca niște mumii dispar cu ajutorul unui ascensor în înaltul scenei, unde vor rămâne până la următoarea reprezentație”. Intuiția lui Artaud se dovedește încă o dată exactă: punând spectatorul să asiste la dispariția personajelor, la acel moment final când, aidoma unor vedenii, ele par a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
închise de unde încep să apară deodată o sumedenie de pânze albe și mai ales saci - ne trimit inevitabil cu gândul la sculptură, ca la „cea mai veche dintre artele ce ne pun față în față cu tragicul, cu moartea, cu mumiile și cu zeii”, cum spunea Michel Serres, meritând să fie numite, fără ezitare, statui. Statui uneori enorme, blocuri masive, imobile, care „neliniștesc privirea”, cum ar zice Georges Didi-Huberman1, ele ni se înfățișează totodată ca niște „volume dormitânde”, întunecate, enigmatice, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
țintuit, am zărit un craniu cenușiu, cu fața pământie și urechile topite. Așa, cu ochii aceia scurși, sub dârele albe ale sprâncenelor arse, adânc arcuite și cu buzele prăjite ce se străduiau parcă să spună cum s-a întâmplat nenorocirea, mumia hidoasă nu mai semăna deloc cu Ilie Cârpaciul, care mi-a dres sandalele cu două zile înainte de plecarea lui la Moreni, unde fusese tocmit ca muncitor la sondă. Unul din însoțitorii mortului spunea că Ilie, atunci când a simțit uruitul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vrut să-mi arate În cele zece zile tot ce merita văzut În Suedia, tot ce ar fi putut să mă intereseze „ca femeie“. N-a lipsit nici faimoasa corabie Vasa, scoasă din mîl după secole, conservată acum ca o mumie faraonică. Într-o seară, după spectacolul cu Sonata duhurilor de la Teatrul Național, gazda mea m-a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într-un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]