501,047 matches
-
de răchie. De sub buza groasă, funcționând ca o mustață de serviciu, sticla de rachiu ieșea zgribulită, clănțănind cu toate cele 50 de grade ale ei. Din grad în grad, pădurea se apropia. Piatra ponce a palmelor aștepta saliva aspră a muncii. De pe umerii oamenilor, topoarele își expediau reciproc luciri războinice, ca pe niște bezele. Rânjetul fierăstraielor tânjea după sângele copacilor, ca după pastă de dinți.” (În țara noastră, porcul și bradul sunt frați, din vol. Bar de stepă) Cătălin Mihuleac, Bar
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
să-l prezint de două ori în fața studenților și-am simțit cu câtă emoție aflau ascultătorii despre celebrul „experiment de la Păltiniș“. Tinerii constatau că și în lumea de azi este loc pentru o reflecție serioasă asupra surselor culturii noastre, asupra muncii individuale, a fiecărei persoane dornice să se autodezvolte și să se autorealizeze, asupra rolului capital al relației personale între maestru și discipol. Constatau, totodată, că filosofia poate fi nu numai o disciplină oarecare academică, un pur exercițiu intelectual, ci - poate
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
peisajului României, bogăția tradițiilor ei folclorice, frumusețea copiilor și a limbii. Eram, atunci, un student de 23 de ani, care abia începea să cunoască toate acestea și să le guste. Azi, după exact 40 de ani de cunoaștere și de muncă, ca traducător și exeget al operelor scriitorilor români, vreau să folosesc acest prilej pentru a-mi exprima profunda recunoștință pentru tot ce mi-a dat cultura românească. Ca și pentru tot ce îmi va da în continuare. Căci aventura mea
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
cu o hepatită cronică de la substanțele toxice cu care Partidul îl ajuta să “prevină” boala vitelor (“decît să o vindec cînd e prea tîrziu!” -p. 18); Naslău Nicolae, văr cu Naslău Pavel și topitor de bitum, pare angajat la cooperativa “Munca în Zadar”, specializată în peticirea perpetuă și inutilă a drumurilor: “Asfaltăm unele șosele naționale... Iar uneori, după ce le asfaltăm, le mai și reparăm.” (p. 43) Nimic din spiritul tradiției nu mai dăinuie în această comună colectivizată de comuniști și barbiturizată
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
sistem burghez (desigur, nefast pentru hoți și puturoși), iar portul țărănesc e un semn al înapoierii, al lipsei de civilizație (în variantă comunistă) și al trecutului rușinos. În plus, activitatea de cercetare științifică s-a desființat, transformată într-o eternă “muncă pe teren”, parcă scoasă din “îndemnurile” cacofonice la policalificare lansate de Nicolae Ceaușescu: “Să schimbăm mentalitatea boierească care se mai manifestă. Cercetătorul nu este un observator, nu dă doar sfaturi muncitorului. El însuși trebuie să îngrijească culturile, să pună mîna
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
pus în mișcare) o țară “nouă”, de mari cartiere muncitorești, ce ar fi descărcat din ușa blocului direct în sala de cantină toate categoriile sociale, adunate la una și aceeași mare masă a alimentației “raționale” comuniste. Același Plătică face elogiul muncii patriotice/voluntare (în realitate, o muncă impusă prin coerciție politică, menită să ocupe cît mai mult timpul liber al individului): “Era o mare satisfacție să dai la lopată, să cari cu roabele, să contribui și tu cu ceva.” (p. 85
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
de mari cartiere muncitorești, ce ar fi descărcat din ușa blocului direct în sala de cantină toate categoriile sociale, adunate la una și aceeași mare masă a alimentației “raționale” comuniste. Același Plătică face elogiul muncii patriotice/voluntare (în realitate, o muncă impusă prin coerciție politică, menită să ocupe cît mai mult timpul liber al individului): “Era o mare satisfacție să dai la lopată, să cari cu roabele, să contribui și tu cu ceva.” (p. 85) Atașamenul cvasi-erotic al automatizatorului față de travaliul
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
le scrie pentru gazeta de perete Rapsodul a cenaclului “Ștefan Petică”: “CÎND AJUNGI LA FORȚĂ LA BĂTAIE, NU MAI EȘTI OM, CI DEVII O BESTIE STĂPÎNITĂ DE CELE MAI JOSNICE INSTINCTE ANIMALICE!” (p. 129) “Bestialitatea” limbajului dogmatic, împănat cu clișeele muncii și ale moralei socialiste, e adeseori stimulată și de “reporter”, care își face un titlu de glorie din a mima asimilarea aceluiași nivel de îndoctrinare politică și apartenența la aceleași standarde sociale cu interlocutorii săi, pentru a le cîștiga încrederea
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
1952-1958 (2002). Editura Vremea anunță și un al șaptelea volum: Turnul de ivoriu. În anexele volumului Călugărul alb sunt incluse și două documente care atestă acuzațiile, perioadele de detenție (1948-1952 și 1958-1964) și reproduc sentința de condamnare la 15 ani muncă silnică pronunțată de un tribunal militar la 15 iunie 1959. Prima detenție este legată de grupul Lucrețiu Pătrășcanu, întrucât Petre Pandrea era cumnatul omului politic intrat în fatala dizgrație. Avocatul și scriitorul Petre Pandrea, cum îi plăcea să se considere
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
cunoscut ca dușman al regimului comunist, numit ca atare în actul de acuzare: „Toate scrierile sale conțin de la început până la sfârșit numai calomnii grosolane și dușmănoase în legătură cu viața și activitatea conducătorilor de stat și de partid, a unor persoane cu munci de răspundere” (p. 269). Devine deci evident că a doua condamnare se bazează în formularea acuzelor pe manuscrisele confiscate, redactate în perioada de libertate 1953-1958. Petre Pandrea are o febrilitate a creației asemănătoare cu Vasile Voiculescu, în aceleași condiții vitrege
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
tuturor paginilor: „Eu sunt călugăr alb, fără instituție, fără pitoresc, în zdrențele lamentabile ale libertății de conștiință și luptând pentru libertatea civică, toleranță confesională și rasială. Eu rămân în viforniță și lapoviță, în fluviul vieții păgâne antice și contemporane, în muncă oarecum ordonată și în dezordonată suferință atroce morală, în preajma oamenilor, în mijlocul lor și al nedreptăților, pentru a-i ajuta cu iubire milostivă și a-mi trăi veleatul meu de vitejie” (p. 264). E un autoportret cu valoare simbolică de efigie
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
lui K.P. Kavafis (1886-2000), realizată de Dimitris Daskalopoulos și apărută în 2003 prin grija Centrului Limbii Grecești din Salonic, reprezintă fără îndoială unul dintre evenimentele cardinale ale anului editorial 2003 din Grecia. Ediție monumentală (1 270 pagini), rod al unei munci de peste un sfert de veac, lucrarea alcătuită cu migală admirabilă de Dimitris Daskalopoulos (bibliograf cu „state vechi”, Daskalopoulos a alcătuit lucrări similare consacrate unor mari scriitori precum Yorgos Seferis, Anghelos Sikelianos, Odysseas Elytis ș.a.) este un proiect ambițios, care dă
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
produse ale organului civil al Securității. Marian Popa părea a fi mai degrabă un spectactor fascinat al Gropii lui Ouatu, decât protagonistul ei. Ulterior, avea să iasă la iveală că autorul Comicologiei și-al Formei ca deformare desfășura și alte munci decât cele pentru care era cunoscut în mediile literare. După 1990, s-a vorbit de colaborarea intensă cu Securitatea, instituție pe care-o consilia, se spune, cu mult aplomb. După o absență de mai mulți ani, numele i-a revenit
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
Școala Normală din Năsăud. Dar, în deceniile postbelice, traseul i s-a frînt. De la Năsăud, Brașov și București (unde și-a făcut studiile universitare) a ajuns în detenție politică pentru patru ani (ca fost membru al PNȚ e trimis la muncă silnică, pe șantierul-penitenciar Onești Baraj), apoi e proiectat în comuna Poieni din județul Cluj, la Timișoara, Bacău, Darabani, Suceava, Botoșani, pentru a reveni la Bistrița (Ithaca sa) abia în 1986, oraș unde și-a încheiat periplul pămîntesc în 1992. A
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
zicerea ei cu românii puturoși. Și-o fac de două parale cu vorbe alese. Cu ce e românul puturos dacă joacă la loto? S-a făcut vreun plan de redresare economică și lumea în loc să se ducă să-și caute de muncă, duminica, stă la coadă la loto? Amărîții ăștia vin și ei la spartul tîrgului să aibă la ce spera pînă deseară! Și o întoarce, rece, dumneaei, să mă amuțească: „Îi prefer pe cei care se duc la coadă în Ghencea
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
Fundația României literare, de administrație. La un moment dat, l-am regăsit brusc slăbit, subțiat. Auzisem că fusese bolnav, însă nu dădusem atenție veștii. Deși ceva îl măcina serios pe dinăuntru, nu se plîngea. Rămăsese la fel de discret și de devotat muncii lui de plan secund, complet anonime, dacă s-ar fi putut. Pînă la urmă, boala l-a răpus. Rămîne imaginea unuia dintre oamenii de presă care au marcat istoria gazetăriei culturale românești de după 1965. Și amintirea zîmbetului blînd, de bunic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
investiția”, dar și continuarea „afacerii” în viitor. Înțeleg și dorința „antenelor locale” de-a stârni reacții publice în România, pentru a le dovedi superiorilor că au un impact grozav. Cam așa se procedează în întreaga lume oneghistică, indiferent de „obiectul muncii”, așa că sunt întru totul înțelegător cu aceste mărunte tertipuri de funcționar ce trăiește mereu sub furcile caudine ale „fund-raising”-ului. Lucrurile încep să scârțâie, însă, atunci când cei plătiți să reflecte realitatea așa cum este au halucinații. Ba, mai rău, când dau
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
Săndulescu Nu s-ar putea zice că rafturile bibliotecilor noastre sunt pline de instrumente de lucru, dicționare, enciclopedii, cataloage, bibliografii. Acestea se elaborează, în genere, cu dificultate, cerând uneori decenii de documentare și de sistematizare a materiei. Ele presupun o muncă uriașă, care poate fi efectuată în mod ideal numai de către echipe de specialiști, și ei îndelung exersați. operele individuale, destul de rare, constituie o excepție. De aceea ne bucură când apare câte o lucrare, fie și cu un caracter mai modest
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
faptului desemnat: “o struțocămilă cultural-ideologică” (observatorcultural.ro), „«struțocămila» economico-muzicală” (cotidianul.ro/2000), “Struțocămila autorității rațional-charismatice” (universitatea media. ro /cercetare). Poate deveni chiar epitet peiorativ, apt să intre în construcții specifice de tipul „prostul de Ion”: „struțocămila de contract colectiv de muncă” (groups.yahoo.com). Oricum, termenul nu s-a clișeizat total, fiind încă simțit ca o metaforă, pe care dezvoltări imagistice o pot supralicita. Apar astfel struțocămila șchioapă (ființă de două ori imperfectă): „Deci, pe minunatele noastre meleaguri mioritice s-a
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
am văzut o emisiune-exemplu în care am descoperit cu plăcere și bucurie inteligența și înțelepciunea omului de la țară, a țăranului cu palme bătucite de coada sapei, de coarnele plugului, de „trasul” coasei, de mânerul secerei și, după o zi-lumină de muncă în stare să spună vorbe și gânduri la care ai noștri demnitari ar trebui să ia aminte... Am văzut oameni vorbind degajat și coerent despre chestiuni importante, judecând mersul lucrurilor în țară cu logică și respect, dar și cu durere
Învârtita maramureșeană by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13331_a_14656]
-
câștigă vreo 8 salarii de-ale mele pe lună, se arată îngrijorat pe mail și îmi vrea binele: „Păi, bă, tu cu ce bagi vrajă la femei cu 100 de paraî pă lună? Vii aici, muncești câteva luni la negru, munca de jos, mă-nțelegi!, dar te-ntorci acasă și om te-ai făcut! Ce atâta învățat, că cu facultatea mănânci numai zacuscă și ciorbă de praz trimisă de-acasă cu sufertașu’!”. Primesc prin poștă tot felul de oferte de job
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
18, Frământări (2002) ordinea enumerării se modifică. Prioritatea este acordată lui Victor Iova, cel a cărui cunoaștere îndeaproape a operei și a epocii, a bibliografiei, a bucuriei de a fi lucrat pe un manuscris, în a fi făcut din asemenea muncă o artă și nu o simplă incursiune materială într-un domeniu atât de sensibil personal, este recunoscută fără exces de modestie de Mariana Iova. La rândul ei, studiul rezultat din analiza limbajului și nuanțarea semnificației lui în text, prin analizele
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
niște ceai de mentă și niște prăjiturele. Ni le-a strecurat pe deasupra ușii de la cabina de probă, era o femeie discretă și foarte șic, îmi spuneam că mi-ar fi plăcut să am o slujbă ca a ei. Până la urmă, munca mea la parfumerie n-a fost tocmai diferită. Exista un salon de probă pentru fiecare parfum, marele lanț de magazine care mă angajase vindea parfumuri de toate felurile, pe care trebuia să le încerci pe diverse părți ale corpului, după
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
un aer așa de fermecător ca al tău, mi-a zis atunci Honoré, vei avea toate magazinele cochete pe care le vei dori. Nu s-a înșelat, până la urmă. El, însă, nu ținea deloc ca eu să muncesc. Spunea că munca le strică pe femei. Totuși, am fost decepționată să văd că, în ciuda profesiei sale nobile, salariul nu-i permitea să închirieze decât un amărât de apartament cu două camere, la marginea orașului. Mi-am spus imediat că va trebui, ca
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
Stănescu, perechea care a încercat s-o traducă într-un mod original, m-a căutat din nou în legătură cu publicarea Rădăcinilor... Între timp s-au stabilit aici și Gabriel și-a înființat propria editură, Criterion Publishing. Am fost de acord și munca de traducere a început din nou. Acest lucru continuă încă și rezultatele încep să apară. Aici am întîmpinat greutăți: unele capitole „s-au pierdut” după ce le-am corectat și a trebuit s-o iau de la capăt. Acum însă lucrurile merg
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]