612 matches
-
și a confesiunii sale, acea breșă, sincopă deschisă prin succesiunea timpului cotidianității de zi cu zi. Astfel, apariția mărturisirii deplin-revelatorie te iubesc nu poate fi dictată de considerente exterioare tensiunii din care izvorăște, nu trebuie condiționată de o anumită dată mundană din viitor. Ea survine de la sine, adică fiind adusă la suprafață de vibrațiile lăuntricului, ca exponent rostitor al acestora. Momentul ei deține un temporal inedit în sensul neinserării în fluxul temporal al mundaneității. Dimpotrivă, ea îl punctează pe acesta perforator
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în afara apogeului propriei iubiri asemeni unui orator ce nu înțelege deplin ponderea, însemnătatea cuvintelor sale. Astfel, dacă mărturisirea te iubesc nu este piscul unui aisberg reprezentat de trăirea interioară și șoapta lăuntrică te iubesc atunci sensul ei este captiv efemerului mundan, nu deține temporalul iubirii, vine și pleacă fulgurant din exterioritate, nereflectând culminația unei iubiri lăuntrice, explozia de prea-plin a acesteia. Prin urmare, chiar atunci când iubești autentic pe cineva nu este totul să-i spui te iubesc, ci să fi suficient
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
detestabil al suferințelor mele, iar solitudinea în doi se re-schimbă în solitudinea mea, dar o solitudine ce acum nu se împacă cu orizonturile lumii, ci dorește anihilarea acestora. Cucerit de revolta neputințelor mele doresc, deși mă aflu în continuare în afara mundanului, sub spectrul extra-cotidian al îndrăgostirii devenită acum dramatică, ca odată cu amurgul iubirii mele să cadă implacabil cortina de neant peste acest mundan detestabil. Acum nu cer ca semenii să-mi înțeleagă delirul, să-mi fie consubstanțiali în actul îndurării de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
orizonturile lumii, ci dorește anihilarea acestora. Cucerit de revolta neputințelor mele doresc, deși mă aflu în continuare în afara mundanului, sub spectrul extra-cotidian al îndrăgostirii devenită acum dramatică, ca odată cu amurgul iubirii mele să cadă implacabil cortina de neant peste acest mundan detestabil. Acum nu cer ca semenii să-mi înțeleagă delirul, să-mi fie consubstanțiali în actul îndurării de martir a sfredelirii sufletului de către sadismele erosului, ci vreau să îmi ancorez stingerea de un vid ce exclude superficialitățile lumescului și ale
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sau asemeni alpinistului ce și-a investit certitudinea vieții și ocolișul morții în împletiri din fire trainice precum curajul său de om al stâncii sfidând, din suspensie, genunea. Îndrăgostirea este un vis în mijlocul vieții. Timpul special survine punctând timpul cotidianității mundane. Când sunt îndrăgostit și mărturisirea te iubesc pleacă din lăuntricul meu spre ființa adorată, iubirea ce-mi aparține poate fi acceptată sublimându-se sau poate fi refuzată, preschimbându-se în ura cu sevele extrase din solurile erosului. În ambele situaționări
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îndrăgostirii iubind sau urând pe fondul aceluiași amor dominant. Însă, precum orice experiență onirică, și acest vis, unul dintre cele mai nobile pentru destinul adamic, se va spulbera într-un final neîndurător. Va fi re-conectarea conștiinței mele la fluxul temporalității mundane de zi cu zi, la pasul materialității spre disoluția și absorbția întru moarte. Pierdut printre aștrii amorului mi-am uitat trupul ce-mi atârna precum o povară anatemică. Dar el nu mi-a uitat conștiința și atunci o va cheama
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
lacrimar din trăsăturile sale precum ceara unor caste lumânări așezate în temple de mâni sanctificate. Când voi coborâ, din nou, printre fluviile ce duc într-un final spre morminte, aceste temple îmi vor apărea ca fiind pustii. Sub norii timpului mundan, voi observa cum vor fi înlocuite iubirea de altădată cu respectul reciproc, ura neputinței întru eros cu sentimentul resemnării, iar armonia fizionomiei de primăvară cu seceta aridelor trăsături ale îmbătrânirii. Atunci, voi privi, din mijlocul efemerității ce preschimbă totul în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
la mâna a doua, ratat, un profet bețiv al timpurilor noastre, acel tâlhar arghezian, dar nu revoltat, ci nouăzecist, abulic, un profet indiferent și iresponsabil - totuși nu mai puțin profet. Demitizarea temei religioase (mai degrabă în sensul unei coborâri în mundan, în cotidian) este paralelă cu mitizarea propriului limbaj. G. încearcă să atingă, în această înlănțuire de scurte proze poetice, simplitatea plină de ambiguitate și claritatea plurisemantică a limbajului din Biblie, acea concretețe subțiată până la simbol pe care doar spusele profeților
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
după Rilke (1993; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), recurgând la intertextualitate pentru a construi în propriile texte „satelit” o viziune poetică personală. Ca și la ilustrul precursor, misiunea poetului este de a se dedica unei existențe solitare, departe de zgomotul mundan, cu scopul de a-și clarifica, în liniștea confruntării directe cu sinele, crezul artistic. Într-o vreme în care intertextualitatea ia de obicei forma parodiei superficiale, D. este original prin sinceritatea devoțiunii cu rol purificator în propriul discurs. El știe
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
ceea ce face Heidegger În Originea operei de artă). Or, dacă opera de artă este solul În care sălășluiește acest adevăr, atunci e normal ca cel care-l caută să exalte opera de artă și pe creatorul ei dincolo de statutul lor mundan. Momentul avangardei - cea rusă - este cel În care autarhismul artei este dus la ultimele consecințe: de la suprematistul Malevici la poetul Hlebnikov, artiștii primei avangarde consideră că scopul artei este tocmai gratuitatea și, Într-un fel, omul vizat de ea este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
loufoque, umorală, adînc scripturală, intertextuală: poetică) a cărei existență este demonstrată În teze de doctorat. Ajungem la capitolul 5 al cărții, cel mai interesant, Un métier d’ignorance, un eseu el Însuși de 60 de pagini care vorbește despre condiția mundană a poeziei Înțeleasă ca literatură. Echivalență implicită, superbă (din latinescu superbia = orgoliu), mărește miza eseului. Revue de littérature générale, la care Gleize nu face de altfel nici o aluzie, este Revue de poesie générale, poezia este oaia neagră - miorița - literaturii, ea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Început să semene cu noi - cu europenii trecuți, În război, printr-o mult mai reală primejdie a exterminării fizice. Nu știu dacă o experiență o explică pe cealaltă. Cert e că, după ce Beckett a Încercat să rupă personajul de coordonatele mundane, unii dintre romancierii anilor ’80 au convenit că, totuși, acestuia i s-ar cuveni o locuință și, În cele din urmă, un rest de istorie. În consecință, o interpretare a apartamentului ca ultim refugiu al experienței umane (transcriptibile estetic) se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
21) Pentru un admirator al limbii ruse (pe care a predat-o ca profesor la Orléans Între 1973 1987) nu se putea ca limbajul să nu sufere sciziunea originară pe care conștiința o poartă pînă la moarte, Între celest și mundan, proiectată În incomesurabilitatea dintre limbajul transcendent și cel contingent, agonizant, simplu zgomot În vid. Pentru că se scrie În și despre exil, literatura lui Volodine este una a neîncrederii. Personajele ficțiunilor sale nu-și acordă nici un credit, iar autorul Își Îndeamnă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1981, cu poezii în „Tribuna”, iar în 1985 participă la volumul colectiv Alfa cu grupajul de poezii Amiaza mare. Colaborează la „Tribuna”, „Echinox”, „Steaua”, „Pro Didactica”, „Pro Europa” ș.a. În 1989, C. publică microromanul Călătorie prin oglinzi, în care realitatea mundană este văzută, precum la Platon, ca o umbră a lumii ideilor, o răsfrângere a esențelor și evenimentelor plănuite într-o altă lume, demonică și paralelă, cele două lumi care se oglindesc perfect fiind intermediate de îngeri căzuți. Autoarea dezvoltă o
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
este pentru că din ea se observă că, odată cu încheierea Evului Mediu, cuplul alcătuit din inorog și fecioară își pierde puterea de concretizare imagistică a unei taine a Bisericii, iese din sfera simbolică și pătrunde în cea decorativă, cu implicații adesea mundane. Sau, mai pe șleau spus, lascive. De aceea, probabil, Conciliul de la Trente, din 1545-1563, interzice reprezentarea lui Iisus sub formă de inorog. Ca să conchid, Evul Mediu preferă interpretarea în cheie spirituală a imaginii, asociind inorogul cu ideea de castitate, de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nedreptățit și de teama celui veșnic hăituit. Împotriva sa se declanșează o vânătoare care pare a căpăta dimensiuni cosmice. Dar este într-adevăr Inorogul lui Cantemir o ființă pură, imagine a perfecțiunii, un idealist, neatins de nici o dâră de ambiție mundană? Trăiește el în lumea ideilor pure, a idealurilor necorupte, a pincipiilor morale? Caută el dreptatea absolută, își investește energia exclusiv în restabilirea unui echilibru al lumii sau resimte și anumite ambiții strict politice? Răspunde el agresiunii celorlalți cu nevinovăție hristică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trupului nostru și a planetei Pământ) diferă în funcție de ideile și emoțiile care se exercită asupra lor, indiferent de maniera în care emițătorul le exprimă (mentală, verbală sau în scris). Relaxarea e „un mod de a șterge tabla de toate grijile mundane”(Siegel, 2004, p. 155) și a plonja într-o stare ușor modificată de conștiință, care este starea alfa, plasată între 8-12 Hz, așa cum se poate detecta encefalografic. Tehnicile de relaxare provoacă o încărcare energetică, întrucât se nutresc din resursele noastre
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
său. Important este să nu uite nicicând că lumina așteaptă mereu în toate suferințele și bolile sale. 2.3.7. Moartea, o traumă anunțată „Moartea nu stinge lumina, stinge doar lampa, căci au venit zorii.” Rabindranath Tagore în zgomotosul spectacol mundan actual, populat cu atâtea perisabilități, moartea constituie pentru om o certitudine supremă, cea mai ineluctabilă a vieții. Și cu toate acestea, până în anii '60, în lumea industrială, problema morții, ca și pornografia, au fost tabuizate sistematic. Pe fondul desprimăvărării generalizate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
arheologie filologică Figura îl pune la baza unei interpretări creștine a conceptului de figurare: toate evenimentele și acțiunile evocate în Vechiul Testament sunt "prefigurări" ale mântuirii - și, în acest sens, au o funcționare alegorică: Profeția figurativă conține interpretarea unui eveniment intra-mundan printr-un altul; primul este un semn care îl anunță pe cel de al doilea, care îl și împlinește. Fără îndoială, și unul, și celălalt, rămân fapte intra-istorice; dar amândouă, din această perspectivă, au totuși ceva tranzitoriu și incomplet
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
rezultă ele din poziția în viață a individului și care tocmai astfel devine Beruf (profesia sa)"4. Weber insistă asupra unui anume context din Noul Testament, care i-a permis lui Luther să opereze acest transfer al apelului divin asupra activităților mundane. Este fragmentul care evocă profesiile pe care le exercită indivizii în intervalul în care așteaptă mântuirea, ceea ce oamenii fac atunci când sunt "chemați", munca și starea lor socială în acel punct de întâlnire cu timpul mesianic 5: 17. Încolo, fiecare să
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
problemele lor erau mai importante decât zvâcul ratingului și blițul breaking news-ului. A devenit apoi secretar de stat la Externe, cu sprijinul și la recomandarea lui Andrei Pleșu, după absolvirea pepinierei de polihistori suprarealiști, având în vedere distanța dintre tranziția mundană și elevația preocupărilor învățăceilor din strada Plantelor. Ungureanu n-a fost niciodată însă un fost provincial forțat să se maturizeze la locul de muncă numit Ministerul de Externe. Înainte de a descăleca la București din dulcele-amar târg al Ieșilor, Ungureanu fusese
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
la explozie. Absurdul, arăta Breton, poate oferi o ieșire ideală a spiritului în confruntarea sa cu orice dificultate. Punînd accentul pe zbaterea ființei între zăbrelele unei lumi ostile lui, poetul strecoară implicit idealul unei împăcări cu lumea, a unei transcendențe mundane am putea spune, dacă transcendența n-ar presupune o depășire a mundanului: "Împărțeam frățește/ frigul acelei piețe -/ mai mult o celulă de pușcărie/ expusă în aer liber// vorbeam în galopuri/ moderat/ sentimental/ banale/ treceam pe lîngă ziduri/ ce le credeam
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
în confruntarea sa cu orice dificultate. Punînd accentul pe zbaterea ființei între zăbrelele unei lumi ostile lui, poetul strecoară implicit idealul unei împăcări cu lumea, a unei transcendențe mundane am putea spune, dacă transcendența n-ar presupune o depășire a mundanului: "Împărțeam frățește/ frigul acelei piețe -/ mai mult o celulă de pușcărie/ expusă în aer liber// vorbeam în galopuri/ moderat/ sentimental/ banale/ treceam pe lîngă ziduri/ ce le credeam cunoscute/ nevăzut dar brutal/ ele ne-mpingeau/ cu degete de-oțel/ spre
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
însăși, constituie o atracție a poetului, de unde predilecția sa pentru iarnă. Sub condeiul d-sale, peisajele hivernale abundă. Zăpada și lumina printr-însa filtrată capătă un aspect funebral, dar cu aceeași sugestie a perpetuării vieții sublimate, a „veșniciei” dincolo de pragul mundan al vremii „căzute pe brînci în nămeți”: „îngropați în zăpadă - de afară nu se mai aude acum/ nici un sunet - în odăi lumina e albă și moartă./ și vremea, căzută pe brînci în nămeți, nu mai are putere/ să treacă, prin
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
Picioarele în gheare. Pielea în pene. Buzele în ciocul de la un vultur./ Vultur, care și sfîșia și rupea cărnurile cele mai dureroase de pe trecători". Treceri de la formulări de genul N-am la cine să îl dăruiesc pe organism" și povești mundane despre sanatoriul și vindecarea Brunhildei la formulări amintind de bestiariile medievale reflectă în alt plan trecerile de la obiectele și gesturile lumii moderne, apăsat despiritualizată (repere reale: parcul Cișmigiu, teatrul Bulandra, scene de amor în care tandrețea se împletește cu dezgustul
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]