1,493 matches
-
de vină. Firește, nimic de zis, era frumoasă teoria lui Dinu că, într-o lume care murdărește, dragostea e ca o oază de puritate. Dar un corectiv trebuia adus la teoria lui. Uneori cei care locuiesc în aceste oaze aduc murdăria pe picioare, pe mâini și, treptat, murdăria îi îmbolnăvește fără să-și dea seama cum s-a întîmplat. Pe cine să învinuiască atunci? Moașa simțise bine că n-avea nevoie să-mi interzică s-o văd pe Laura. Putea conta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
frumoasă teoria lui Dinu că, într-o lume care murdărește, dragostea e ca o oază de puritate. Dar un corectiv trebuia adus la teoria lui. Uneori cei care locuiesc în aceste oaze aduc murdăria pe picioare, pe mâini și, treptat, murdăria îi îmbolnăvește fără să-și dea seama cum s-a întîmplat. Pe cine să învinuiască atunci? Moașa simțise bine că n-avea nevoie să-mi interzică s-o văd pe Laura. Putea conta pe azil și pe slăbiciunile noastre, pentru ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la un spectacol și apoi să nu-ți cumperi locul etc." Dar imediat după aceste digresiuni de limbaj sau de gândire, carnetele pornesc o descriere amănunțită a tramvaielor orașului nostru, a formei lor de luntre, a culorii lor nedefinite, a murdăriei lor obișnuite și termină aceste considerații printr-un "e remarcabil" care nu explică nimic. Iată în orice caz indicațiile date de Tarrou asupra istoriei cu șobolanii: "Astăzi bătrânelul de vizavi este descumpănit. Nu mai sunt pisici. Au dispărut, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oțel, vopsită în roșu, care se dovedea a fi un fluier canin la scară mare. Pe aleea principală existau indicatoare ce ghidau vizitatorii către galerii, către magazinul de suvenire sau către restaurant. Maggie înțelese de ce Nour, sătul de praful și murdăria din Ramallah, visa la un asemenea loc pentru Palestina. Acum treceau de enorma structură albă, așezată într-o piscină pătrată, cu apă puțin adâncă. Avea o formă extraordinară, cea a unui sân senzual, cu sfârcul chiar în centru, îndreptat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
așa cum spuneai, poate ar fi fost bine să te-nsori cu ea. Ați fi putut să v-aranjați undeva și s-aveți un copilaș sau așa ceva. Nu pot crede că de pe buzele propriei mele mame iese o asemenea obscenitate și murdărie! urlă Ignatius. Acum fugi și fă-mi ceva de mâncare. Trebuie să ajung la timp la cinematograf. Este o comedie muzicală din viața circului, care a făcut mare vâlvă și pe care aștept de mult timp s-o văd. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cinstiți unul cu altul, Ignatius. Nu cred nici un cuvânt din ce mi-ai scris. Dar sunt îngrijorată, pentru tine. Fantezia despre arestare are toate caracteristicile clasice ale paranoiei. Cunoști desigur faptul că Freud a legat paranoia de tendințele homosexuale. — Ce murdărie! strigă Ignatius. Dar să nu intrăm în acest aspect al fanteziilor tale, deoarece știu cu câtă pasiune te opui sexului de orice fel. Totuși, problema ta emoțională este foarte evidentă. De când ai ratat întrevederea aceea pentru postul de profesor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Jones se lăsă în genunchi și-și scoase ochelarii pentru prima dată de când era la Bucuria Nopții. La început ochii lui trebuiră să se obișnuiască cu lumina ceva mai puternică, dar tot slabă care dădea la iveală o crustă de murdărie pe dușumeaua din spatele barului. Privi în interiorul casetei si văzu, puse unul peste altul, vreo zece pachete învelite în hârtie simplă. Îngrămădite într-un colț erau un glob, o cutie cu cretă și o carte mare, care părea să fie scumpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încerca să o seducă. Zbură cu ea în Bermude într-un mare jet particular și o instala într-un apartament. În prima noapte petrecută acolo îi apăru o erupție pe piele tocmai când bătrânul libidinos deschidea ușa dormitorului ei. — Ce murdărie, strigă Ignatius, scuipând floricele de porumb peste mai multe rânduri de scaune. Cum îndrăznește să pretindă că este virgină? Privește ce față degenerată are! Violeaz-o, omule! Ce trăsniți mai vin aici la matinee, spuse o doamnă cu o sacoșă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și apoi începu să plutească în piscina hotelului în care locuiau. — Dumnezeule mare! Porcăria asta poate fi numită comedie? întrebă Ignatius întunericul. Nu mi-a venit să râd nici măcar o dată. Nu-mi cred ochilor că se poate vedea o asemenea murdărie fadă. Femeia ar trebui biciuită până la sânge. Ne subminează civilizația. Este un agent comunist chinez trimis să ne distrugă. Vă rog! Nu e nimeni aici cu un pic de decență, ca să meargă la panoul cu siguranțe? Sute de oameni sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să treacă mai repede prin ușa capitonată. Ignatius intră atât de impetuos, încât halatul i se roti în jurul gleznelor. Chiar și în întuneric observă că localul părea ceva mai murdar decât fusese la vizita lui anterioară. Se adunase precis destulă murdărie pe podele ca să permită o cultură mai restrânsă de bumbac. Dar nu văzu nici un fel de bumbac. Fusese probabil doar o scorneală pentru atragerea clienților. Îl căută din ochi pe chelnerul șef, și nevăzând pe nimeni, trecu printre cei câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de pe Constantinopole Street? Dă-i drumu’, citește tare s-aud și eu, băiete. O încăierare crâncenă afară, pe stradă, fotografii porno, femei de noapte. E scris totu’ aici. Citește, băiete! — Mai bine nu citesc. E înțesat probabil cu calomnii și murdării. Mincinoșii aceia de jurnaliști au făcut, fără îndoială, tot felul de aluzii picante. Totuși, Ignatius onoră articolul cu o lectură fragmentară. — Cum adică? Ei pretind că autobuzul acela nu m-a lovit? întrebă el furios. Chiar și prima lor afirmație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe la magazia grădinarului administatorului. Nu-i așa? Porfiri observă cu uimire cum băiatul fu cuprins de o emoție puternică. Uitase că avea de a face cu un copil. șiroaie de lacrimi bruște curgeau din ochii lui Dmitri, lăsând urme în murdăria de pe fața sa. Băiatul își plângea nefericirea. ă Nu este corect. V-am răspuns la toate întrebările și mă întrebați altele. Nu am făcut nimic rău. Mi-ați promis o medalie. Dați-mi o medalie. Porfiri aruncă o privire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Încăperea, care cu greu putea fi numită cameră, era un spațiu ciudat rămas după construirea restului hotelului, o celulă înghesuită într-un cotlon sub scări. Ușa avea un colț tăiat pentru a se potrivi tavanului înclinat. Lumânarea lui Dmitri dezvălui murdăria de peste tot. Tapetul gălbui își datora culoare mai degrabă vechimii decât unui design inițial și părea că odată avusese un anumit model. Patul singur acoperea aproape tot spațiul. Lâgă el, un taburet funcționa pe post de noptieră. Câteva lumânări, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să așteptăm concluziile numai pentru că ne-am oprit în mijlocul drumului care duce la ele. Cipriano Algor traversă rapid Centura Verde, n-aruncă nici o privire câmpiei, întotdeauna îl deprimase spectacolul monoton al întinderilor de plastic, cenușii de la natură și întunecate de murdărie, în starea sufletească de acum e ușor de ghicit ce efect ar avea asupra lui contemplarea deșertului. La fel ca cel care odată a ridicat tunica binecuvântată a unei sfinte de pe altar ca să vadă dacă se sprijinea pe picioare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
unul, mă feresc să-mi ascund păcatele ca animalele care își ascund excrementele și mă lipsesc, nu dezinteresat, de orice scuză; în fapt, mărinimoșii te pot umili mai rău decât cei mai cârcotași acuzatori, acoperindu-ți eșecul, ca pe o murdărie, cu mila lor. Uneori, înclin să cred că, dacă ar fi rugați să spună ce știu, pescarii din cătun ar ridica din umeri, tăcând, apoi s-ar uita țintă în ceștile lor de cafea pentru a-i da de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în loc geamurile erau înlocuite cu bășici de porc. Între timp trecuse de amiază fără ca tăria căldurii să scadă deloc; mă făcea să transpir abundent, să țin batista în mână și să mă șterg încontinuu pe față, cu acea senzație de murdărie iremediabilă pe care ți-o dau uneori zilele de vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de tensiune în care mă găseam, mergeam tăcut, fără să pun întrebări, uitându-mă în trecere la salcâmii prăfuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-a văzut, s-a ridicat în picioare și tremura: „Ce doriți, domnule sculptor? Doriți ceva?” repeta el înfricoșat și servil. „Nu doresc nimic”, am zis descumpănit și am plecat să mă spăl în mare de trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia pe valuri, lansându-și spre mine, în bătaie de joc, chemarea lugubră și ironică. Și era limbută blestemata. M-am decis s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în miezul însuși, strălucitor, al minciunii; aveam dintr-odată totul, fără să fac nici un efort și fără să merit nimic. Eram tocmai omul pe care Francisc trebuia să-l dezinfecteze de fiecare dată de urmele vieții reale, ca de o murdărie. Nimic nu-mi lipsea în defecte și în experiența de viață ca să fiu musafirul ideal într-o astfel de sală; poate doar curajul de a mă așeza pe fotoliul Bătrânului, mai înalt cu câțiva centimetri decât celălalt. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Am râs: „Dacă Dumnezeu ne-a creat astfel încât să ne atragă noroiul, de ce l-aș feri eu de obligația de a-și privi creaturile așa cum arată? Adevărul e, dragă Dinule, că și noroiul e de origine divină, ca florile; că murdăria și caracterele infecte au aceeași origine ca puritatea. Sau crezi cumva că există două lumi, una creată de Dumnezeu și alta complotată de diavoli?” Tirada asta arată, singură, că pe culmile vanității devenisem opac. Lumea azilului avea logica ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de ridicol, domnule Daniel. Laura semăna într-un fel cu tata. Vroia să mă vâre din nou în cușca mediocrității mele, să mătur de-acolo toate cojile viselor mele, să renunț la tot, să-mi vâr nasul ca într-o murdărie în adevărul meu jalnic, să nu-mi pierd timpul în sălile cu oglinzi, și de ce? Cum de ce? Ca să respectăm adevărul, domnule Daniel. E neplăcut, dar îți ajunge și o singură oglindă ca să vezi cine ești, de fapt: un ins oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de vină. Firește, nimic de zis, era frumoasă teoria lui Dinu că, într-o lume care murdărește, dragostea e ca o oază de puritate. Dar un corectiv trebuia adus la teoria lui. Uneori cei care locuiesc în aceste oaze aduc murdăria pe picioare, pe mâini și, treptat, murdăria îi îmbolnăvește fără să-și dea seama cum s-a întâmplat. Pe cine să învinuiască atunci? Moașa simțise bine că n-avea nevoie să-mi interzică s-o văd pe Laura. Putea conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frumoasă teoria lui Dinu că, într-o lume care murdărește, dragostea e ca o oază de puritate. Dar un corectiv trebuia adus la teoria lui. Uneori cei care locuiesc în aceste oaze aduc murdăria pe picioare, pe mâini și, treptat, murdăria îi îmbolnăvește fără să-și dea seama cum s-a întâmplat. Pe cine să învinuiască atunci? Moașa simțise bine că n-avea nevoie să-mi interzică s-o văd pe Laura. Putea conta pe azil și pe slăbiciunile noastre, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În sus către nord-est și mă găsesc În colțul lui rue de Montmorency. La numărul 51, casa lui Nicolas Flamel. Între Bafomet și Templu. Agerul spagirist știa bine cu cine trebuia să aibă de-a face. Pubele pline de o murdărie infectă, În fața unei case de epocă incertă, Taverne Nicolas Flamet. Casa-i veche, au restaurat-o În scopuri turistice, pentru diabolici de rangul cel mai prizărit, Hylicii. Alături e un bar american cu un anunț publicitar de la Apple Computers: „Secouez-vous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mână și i-o întinse unei vânzătoare cu o înfățișare impecabilă, care n-ar fi putut fi mai șocată nici dacă i s-ar fi dat SIDA. Apoi o conduse pe Fran până la mica toaletă pentru femei, să-și spele murdăria de pe mâini. În sfârșit, rochia i se puse dinainte. Retrag tot ce-am spus, șopti Henrietta. Nu semeni deloc cu o călugăriță din ordinul Carmelitelor. Nici măcar cu Maria din Sunetul muzicii. Arăți minunat. Laurence e un bărbat norocos. Drept răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sculase. Tomoe și Gaston au luat autobuzul spre cartierul M., unde presupunea Higurashitei că-l dusese hingherul pe Napoleon. Era o zi foarte călduroasă, ca în toiul verii. După ce au coborât din tren, au dat peste un râuleț negru de murdărie. Pe ambele maluri se întindeau case care arătau ca niște cutii de chibrituri, cu acoperișuri care stăteau să se prăvălească. S-au oprit la o secție de poliție să întrebe unde este ecarisajul. A ieșit un polițist, ștergându-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]