677 matches
-
Sorin nu mai avea puterea să privească, era În pat, ceilalți erau Încredințați că doarme, oricum ținea ochii Închiși. Cineva din familie a spus În șoaptă că piesa nu-i pare grozavă, mirându-se că este totuși opera lui Eminescu. Muribundul n-a suportat, a spus, mirându-i că asculta și că poate vorbi, oarecum iritat: «Nu e ceva terminat... și era foarte tânăr». Nu suporta vagul, aproximația. Acest fel de a-l prezenta pe Eminescu i se părea a fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dialogului precedent, nici tăcerii de peste douăzeci de ani dintre noi. Amintirea „pozitivă” a primei noastre cafele de taifas trebuia lăsată așa și atât cât fusese. Nu bănuiam că avea să fie și ultima. Amintirea a revenit când am citit versurile muribundului, scrise, se pare, pe patul de spital. Tragica tânguire se elibera, candidă, de pământ și de iluzii. Regăseam ceva din sensul scurtei noastre Întâlniri În poemul Prometeu, publicat postum. „Ca orice lepră, Prometeu/ S-a pus În colți cu Dumnezeu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
luni Înainte de moarte, Aderca Îl văzuse la sanatoriul St. Vincent de Paul, ca pe o „fantomă crispată și deteriorată a unui svelt și frânt adolescent”. În preziua sfârșitului, cum povestește Sașa Pană, Blecher Își chemase mama la patul său de muribund. S-a despărțit de ea cu aceste cuvinte: „Am trăit În 29 de ani mai mult decât alții În 100. Am călătorit, am văzut, am scris. Spune surorilor mele să-și trăiască fără excese, dar să-și trăiască viața. Să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
regăsesc trepiedul și năframa neagră a vechiului aparat fotografic, abandonate neantului care Închisese, brusc, ochii lui Aschenbach, Încă plini de lumina juvenilă a clipei Întrupate de Tadzio. Am avut surpriza de a descoperi, nu departe de impozantul hotel În care muribundul fusese turmentat de ultima fluturare morbidă a frumuseții, un vechi cimitir evreiesc În care aș fi putut vorbi, probabil, mamei mele despre ce se Întâmplase În ultimii mei ani americani și despre secvența care mă aștepta, peste câteva zile, la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lupi și elan (cerbul nordic) este reconstituită doar prin urmele pe zăpadă ale etapelor Înfruntării. Povestitorul se separă de poveste, În finalul acesteia, prin moarte. După comoția care, brusc, Îl năruie, popasul său oniric, În biserică, nu este decât delirul muribundului care Își revede, În ultimele clipe, traiectoria vieții, Înainte de a plonja În moarte și, cum spune autorul, „poate, dincolo de ea”. În cazul unui scriitor de statura „cărturărească” a lui Magris distincția Între viață și literatură rămâne mereu fluidă. Spre beneficiul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cancerul care avea să-l răpună nu era cel diagnosticat inițial, ci o formă mult mai năprasnică. Am fost de câteva ori, În ultimele sale zile pământești, În apartamentul de pe 103 East 75th Street. Nu am urcat scările spre camera muribundului. Era suficient, cred, să afle că am trecut pe acolo și că știu ce se Întâmplă. „Prietenia trebuie declarată”, obișnuia să spună după ce ne Împrietenisem. Frapantă formulare, la un om atât de discret și reticent. Prefera declarațiile ferme, dar discrete
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
regia momentelor fierbinți, pigmentate cu „sudalme de se sperie norii”, autorul pune nu numai culoare regională, dar și o retorică fără greș. Despărțirea de lume a protagonistului (Înmormântarea lui Urcan) e prilej de revelație pătrunzătoare. Agonia omului „beteag”, dialogurile în jurul muribundului din „căsulia de bârne”, în care el se culcase „toată viața jos, pe bundă”, indiferența feroce a celor din jur, pregătirile de „comândare”, toate se înscriu într-o excelentă pânză cu resort etic-psihologic, comparabilă, ca acuitate, cu unele dintre cele
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
care vorbea cu îndreptățire I. Negoițescu, se pliază pe expresia unor experiențe ritualice, într-o structură aparent (și formal) riguros articulată, dar minată din interior de nebulozitatea imagistică specifică dezagregărilor vizionare expresioniste. Premoniția sfârșitului răsună obsesiv: „Cu ultimul răsuflet al muribundului mi-am amestecat respirația,/ Din sursele de pe urmă ale ființei își trage seva poemul meu” (De mai puțină crezare). Chiar și în relația erotică expierea copleșește trăirea sentimentului („Sunt locuit de tine ca de moarte” - Nespusul), totuși pasul apropierii de
DAMASCHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
de noapte, cu pielea întinsă pe osatura de vergele metalice, ele nu evocă Paradisul, ci răspândesc umbra regiunilor sinistre"17. Treptat, apanajul zborului în întuneric devine obligatoriu pentru reprezentarea demonilor. Aripile de liliac hărțuie oamenii, se agită fără zgomot în jurul muribunzilor, răspândesc pretutindeni întunericul"18, conchide cercetătorul deformărilor. Dacă la început doar aripile liliacului sunt împrumutate de făpturile necuratului, ulterior și proprietarul lor de drept își va face apariția, ca legatar și misionar al Diavolului. Deși în Antichitate imaginea sa nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
confruntării cu durerile și dezastrele maladiei de care suferă, vor dezvolta o configurație specifică a statusului lor psihologic. Majoritatea acestor caracteristici sunt comune tuturor pacienților, indiferent de maladia care i-a mutat în marginea vieții, fiind inerente însăși condiției de muribund. Deoarece integritatea unei asemenea persoane se află într-un pericol major și iminent, suferința domină suveran tabloul său psihologic. Este o suferință imensă, care invadează fără milă întreaga lui ființă, iar suferința celor din anturajul apropiat (mai ales a familiei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mai frumoasă și mai împlinită zi din viața mea” așadar, sunt nemuritor, e adevărat!”(apud Grof, 2007, pp. 379-380). Gândurile de mai sus, și multe altele de același tip pledează, fără echivoc, pentru asocierea psihoterapiei psihedelice în asistența complexă a muribunzilor, domeniu în care portofoliul de intervenție este lamentabil de modest. Aserțiunea se justifică având în vedere că trebuie salvgardat dreptul elementar al oricărei ființe umane de a-i alunga penumbrele de gheață ale agoniei, pentru a muri în deplină seninătate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a repurtat deja câteva succese notabile, la care au contribuit personalități de prim rang ale avangardei științifice actuale: S. Grof, J. Fadiman, R. Metzner, F. Echenhofer, J. Halpner, W. Richards, T. Roberts, F. Vollenweider ș.a. Referitor la asistența psihologică a muribunzilor, ea beneficiază de o gamă mai extinsă de strategii, indiferent dacă se urmărește doar consilierea sau psihoterapia propriu-zisă. O asemenea stare de lucruri este pe deplin justificată, având în vedere că această zonă problematică nu a fost niciodată prohibită în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cele cinci etape, identificate de E. Kübler-Ross (2008), adică de „marea preoteasă a morții”, cum a fost ea supranumită de Yalom (2009, p. 30). Este vorba despre succesiunea unor faze posibile (nu și obligatorii) pe care le poate traversa un muribund până când își asumă propria moarte: negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea. Instituirea unei relații terapeutice cu un bolnav terminal, indiferent sub pavilionul cărei școli defilează specialistul, reclamă nu numai dobândirea din partea acestuia a unei expertize specifice, dar și un anume
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu un bolnav terminal, indiferent sub pavilionul cărei școli defilează specialistul, reclamă nu numai dobândirea din partea acestuia a unei expertize specifice, dar și un anume nivel de maturizare psihică. Printre obiectivele psihoterapeutice esențiale menționăm: explorarea și prelucrarea trăirilor afective ale muribundului față de boală, retușarea imaginii de sine, dobândirea unui sentiment de control, măcar minimal al situației, scăderea tendinței de însingurare. Condiția peremptorie pentru a atinge toate aceste deziderate este ca terapeutul să se comporte ca un veritabil container (containment), care preia
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nu este ușor de tranșat, întrucât, așa cum observam și cu altă ocazie (Munteanu, 2004), frontiera între încrâncenarea terapeutică și abuz este extrem de laxă. Mai apoi, prin cotropirea morții de către tehnologia medicală ultraperformantă, se poate degenera într-o „moarte furată”, când muribundul, aflat într-o stare pur vegetativă a decăzut deja din condiția de om. „Fiecare persoană”, meditează Yalom (1995, p. 93), „are dreptul la propria moarte. Și fiecare trebuie să dispună de ea în felul său. Probabil, doar probabil, că există
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și fortificare interioară. Sunt aproximativ aceleași atuuri pentru care grupurile respective și-au dovedit eficacitatea și în cazul terminalilor înșiși. Ajungând în acest tronson al analizei, vom remarca un aspect de domeniul evidenței și anume acela că, a lucra cu muribunzii implică o statură specială de personalitate, care evocă nu doar umanism, generozitate, curaj, ci și o autentică altitudine spirituală. Spunem aceasta deoarece proximitatea unui muribund îți devoalează, ca într-o oglindă fidelă și neiertătoare propriile tale spaime și contorsiuni în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
analizei, vom remarca un aspect de domeniul evidenței și anume acela că, a lucra cu muribunzii implică o statură specială de personalitate, care evocă nu doar umanism, generozitate, curaj, ci și o autentică altitudine spirituală. Spunem aceasta deoarece proximitatea unui muribund îți devoalează, ca într-o oglindă fidelă și neiertătoare propriile tale spaime și contorsiuni în relația cu moartea. E. Kübler-Ross (1997), nume tutelar în asistența bolnavilor terminali, consideră că atitudinea medicului față de moarte condiționează decisiv abilitatea lui de a lucra
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
rezonează bidimensional: asupra individului și a societății, deopotrivă. în registru individual, deoarece frica de moarte este cauzatoare de multiple tulburări și chiar maladii, iar în registru social, întrucât reclamă diversificarea și extinderea acțiunilor educative explicite, precum și îmbogățirea asistenței complexe destinate muribunzilor, familiilor aparținătoare și specialiștilor care deservesc această cauză. Diluarea impactului traumatizant al morții este condiționat de cunoașterea identității ei, în profunzimea și subtilitatea ei de ființare. Aceasta este premisa majoră de la care pornim și reperul călăuzitor al analizelor ce urmează
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
treptat coagularea unei viziuni realiste despre moarte, ceea ce îl ajută pe om să-și poată asuma senin și demn toate asfințiturile. Ideea supraviețuirii conștiinței după moartea corpului se întemeiază și pe alte argumente, achiziționate în timpul travaliului pilduitor de asistență a muribunzilor. Este vorba de mărturiile copiilor care mor la vârstă fragedă, pe de o parte, și respectiv de comportamentul muribunzilor în zilele premergătoare exitus ului propriu-zis, pe de altă parte. întrucât considerăm că primele dovezi, prezentate deja sunt pe deplin acoperitoare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
toate asfințiturile. Ideea supraviețuirii conștiinței după moartea corpului se întemeiază și pe alte argumente, achiziționate în timpul travaliului pilduitor de asistență a muribunzilor. Este vorba de mărturiile copiilor care mor la vârstă fragedă, pe de o parte, și respectiv de comportamentul muribunzilor în zilele premergătoare exitus ului propriu-zis, pe de altă parte. întrucât considerăm că primele dovezi, prezentate deja sunt pe deplin acoperitoare, nu vom mai zăbovi și asupra acestor probe din urmă. Sumarizând, putem spune că frica terifiantă de moarte, sursă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
baiul: că Lichtung n-ar prea proveni, în idiolectul (știi ce-i aia) heideggerian, din Licht „lumină“. Altminteri, Goethe ar fi spus, pe patul morții, „Mehr Lichtung!“, dar a spus „Mehr Licht!“. (Unii pretind că doar „Mehr Luft“, — ca orice muribund ce se sufocă.) Nu întru totul, așadar, din Licht, ci, mai curând, din lichten „a rări, a face rariști în desișuri de pădure“. Iată de ce-l menținem, în traducere, pe Lichtung ca atare. — Și, pentru că n-avem altă rimă, zise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
doar șîn cazulț unui condamnat la moarte. În curtea Chesturii un spectacol groaznic s-a Înfățișat În fața ochilor: sute de evrei dintre care mulți oameni cunoscuți, cu o reputație bine stabilită, zăceau Într-un lac de sânge și gemetele, horhăitul muribunzilor ne-au Înebunit de groază prin vacarmul lor sinistru prevestitor de moarte”. Aceasta era situația În jurul orei 6 seara. În curte se cereau aranjamente minimale pentru a se putea continua Înghesuirea altor oameni În „abatorul improvizat” (cum a numit locul
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
se fereau să fie văzuți de către prof. Petroniu, punându-și mâinile la cap”. Dar Petrescu XE "Petrescu, Petroniu" i-a văzut și a chemat un soldat german, „iar după o secundă am auzit gloanțele șuierând pe lângă mine iar cei doi muribunzi au fost omorâți”. Iată de ce Petrescu XE "Petrescu, Petroniu" era convins că nu au mai rămas martori. Evreii rămași În viață, șapte sau opt, i-au ținut bine minte pe maior și pe profesor, pe ceferiști, pe șoferii garajului, româncele
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
ridicat fiind Înăbușiți de mulțimea și de căldura groaznică a arșiței din Iunie. În zori de zi au Început strigătele jalnice ale călătorilor care cereau apă și aer. Nu voi putea uita nici o dată și până la mormânt intonația lugubră a muribunzilor care cereau apă și aer... dar fără folos... Vagoanele au fost oprite prin smucituri anormale din care cauză cădeau unul peste altul lovindu-ne și În astfel de condiții parcurgea trenul mortuar câteva stații ca după un timp oarecare să
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
scoteau țipete Îngrozitoare, plângeau, rosteau „Șema Israel” („Ascultă Israel” - primele două cuvinte din rugăciunea care se spune pe patul de moarte și care exprimă crezul fundamental al iudaismului: „Ascultă Israel, Domnul Dumnezeul nostru este unic”) sau scoteau sunete neclare de muribunzi. Cine mai avea putere, bătea În scândurile vagonului și cerea aer, apă și să fie eliberați. Toate aceste evenimente, cum am spus, se petreceau În paralel - dar nu exista nici o legătură Între ele, fiecare văzându-și de treaba lui. Un
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]