693 matches
-
organizare, oricât de excelentă ar fi fost, n-ar fi rezistat, că oamenii ar fi ajuns să moară grămadă și să putrezească pe străzi, în ciuda prefecturii, și că orașul ar fi avut parte, în piețele publice, de scene în care muribunzi s-ar fi agățat de cei vii cu un amestec de ură și de speranță stupidă. Acesta era, în orice caz, genul de evidență sau temeri care mențineau în cetățenii noștri sentimentul exilului și al despărțirii. În această privință, naratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fratele meu, un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro, cu patroana de pe strada Tăbăcarilor! Fratele meu, fiul unui fost președinte al Tribunalului din Zaragoza, din Za-ra-go-za, cu o madam Sinfo!“ Era îngrozit. Iar văduva sinucigașului și proaspăta soție a muribundului își spunea: „O să vedeți, cum vă văd și cum mă vedeți, sub cuvânt că suntem cumnați, o să plece fără să-mi plătească pensiunea, când eu din asta trăiesc!“ Se pare totuși că i-au plătit nota, da, i-a plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spate al sălii, lângă geam, era o formă amorfă albă bolnăvicioasă care plutea pe la jumătate de metru înălțime. Sub ea se ghicea un corp de om, culoarea cenușie a mantiilor din Leverif și o mască de gaz care acoperea fața muribundului. Încă respira... Era atât de sumbră scena! Încă respira nefericitul. Ceața îl măcina și îi rodea carnea de pe el cu nesfârșită răbdare, iar el stătea neputincios, pe jumătate inconștient, pe jumătate înnebunit de durere, dar incapabil să și-o exprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ușor și a presărat sulfamidă pisată peste carnea vie și direct pe osul alb care se vedea bine, era singurul medicament care nu lipsea din casă, apoi cu fâșii de finet rupte dintr-o cămașă de noapte a pansat capul muribundului așa cum a știut ea mai bine. Victor nu pierdea nici el timpul. A mutat În viteză toate oalele arse și pregătite pentru a fi duse la târg reușind să realizeze un spațiu lat de un metru și ceva Între peretele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
acum de gestul lui repezit când ți-a dat Înapoi mica sculptură din lemn ce-o Înfățișa pe Pomona, zeița fertilității. Ghetele vechi, În care picioarele păreau că Înoată se umflaseră de ploaie și când ți-a spus că un muribund nu cumpără obiecte de artă, i-ai răspuns că anticarii nu mor ei sunt brontozaurii obiectelor, iar el ți-a răspuns că singurul lucru pe care-l mai cumpără este flacăra unei lumânări. După ce ai mers printre pubele duhnind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stropește fața cu apă, deasupra ligheanului hârbuit. Se gândește la Kawabata, la mașina care a purtat trupul inert prin tot orașul, spre locul În care oasele lui bătrâne vor odihni pentru totdeauna. N-a apucat azi noapte să-i termine muribundului povestea, acum o scrie și, cu siguranță, demonul ficțiunii nu va ține cont numai de adevăr, și se va juca, adăugând de la sine noi pulsiuni literare. Se așează din nou pe pat și continuă să scrie: Bărbatul a spus nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Să-l fi iubit oare În tinerețe? Știa bătrânul de splendidul portret În ulei? Întrebări pe care bărbatul și le-a pus de sute de ori și cărora nu le-a găsit răspuns. Probabil presimțea că el moare, și, cum muribunzii nu sunt interesați de obiecte de artă, i-a Încredințat lui, cel mai netalentat elev pe care l-a avut vreodată, fiul prietenilor ei, această... comoară blestemată. E adevărat, băiatul nu avea talent la muzică, dar perseverența profesoarei și insistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
afectați de holeră și unde orice activitate a tribunalelor încetase, iar prăvăliile rămâneau închise 230. Cu două zile mai înainte, diplomatul britanic vizitase, împreună cu compatriotul său Williamson, spitalul evreiesc din oraș, unde numărul victimelor era ridicat, bolnavii zăcând laolaltă cu muribunzii sau morții, într-o promiscuitate jalnică, abandonați mai degrabă asistenței publice. Anexând raportului său o statistică oficială a evoluției epidemiei, Gardner declara că, până la 5/17 iunie, se înregistraseră 22 de bolnavi, din care șase se vindecaseră, opt erau spitalizați
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
lupta și a-l căuta pe dușmanul dispărând fără încetare înaintea ta, ci doar de a scăpa de prăpăd"399. Coloana generalului Espinasse, care înaintase până la Kargalîk, a fost lovită de aceeași soartă ca aceea a lui Yussuf: morți și muribunzi erau îngrămădiți în corturi. Martorii mai arată că "inamicul nu apăruse, dar cadavre zăceau la pământ în toate părțile; se săpau gropi, pământul răscolit răspândea la nesfârșit emanații pestilențiale; adeseori, mâinile ce săpau pământul se opreau din lucru și cel
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
apostolului Pavel, am fost transportat în taxiul lui Karl Lidén la școala din Norsjövallen. Litera ucide, iar duhul dă viață! Tata hotărâse că școala din Avabäck nu era potrivită pentru mine. Acolo se aflau copii mai mult sau mai puțin muribunzi din cauza ofticei. La Norsjövallen epidemia fusese eradicată. Din sus, pe drumul dinspre Mină, venea Konrad Lindgren cu calul și căruța lui de mărfuri. La râul Mellan stătea și pescuia Arnold Landin, aplecat peste parmalâcul podului. Era 24 august. Atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
îngrijit ca o mamă și în ultima clipă i-aș fi spus că n-a contat, că l-am iubit mereu și că i-am iertat totul. Întotdeauna m-a nedumerit patima femeilor de a se comporta exemplar la căpătâiul muribundului pe care l-au iubit. Mi se pare că ele se supără pe longevitatea care le amână șansa de a juca o scenă de mare efect. — Dar acum... acum s-a sfârșit. Nu-mi mai pasă de el, cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Tu ești, Yojiro? Unde-i Seniorul Mitsuhide? — În jurul dealului. — Mai e aici? Locul a devenit periculos pentru el. Trebuie să plece imediat. Gyobu urcă până la Mitsuhide și se prosternă în fața lui, aproape căzând cu fața la pământ. — Toată armata a fost nimicită. Muribunzii cădeau peste morți; atât de mulți au murit cu glorie în luptă, încât nici nu le mai țin minte numele. Ridicând privirea, văzu fața albă a lui Mitsuhide. Părea să plutească între formele întunecate ale brazilor. Mitsuhide nu spuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
locurile coliziunilor grave, privind cum pompierii și tehnicienii poliției lucrau cu lămpi cu acetilenă și instrumente de ridicare pentru a elibera soțiile inconștiente blocate lângă soții morți, sau așteptam cât timp un doctor aflat prin preajmă se ocupa de-un muribund pironit sub un camion răsturnat. Uneori, Vaughan era tras în spate de alți spectatori și se lupta pentru aparatele sale foto cu infirmierii de ambulanță. Mai presus de orice, Vaughan aștepta coliziunile frontale cu pilonii de ciment ai pasajelor superioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unei critici virulente utopia revoluționară a socialismului: „Ce ar fi lumea fără birul durerii? Un conglomerat amorf, nesusceptibil de progres. Societatea perfectă, în care nu mai e nimic de realizat, este faza de agonie. De aceea, socialismul netezește terenul pentru muribunzii și imbecilii viitorului”. Într-un text intitulat „Supoziții“, Ernest Poldi relativizează percepția „realității” imediate din perspectiva unui vizitator venit dintr-o altă dimensiune: „Locuită de mii de taine, firea pare un basm nesfîrșit și straniu pe care îl poți opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vânzare oricâte „beneficii” ar rezulta din „vânzarea” aceasta! O seamă dintre cei cocoțați pe un podium cred că sunt buricul pământului, socotind că podiumul este al lor și numai al lor, uitând de multe... Celui așteptând pe patul de moarte, muribundului, mai dă-i un strop de lumină; bogatului dă-i bani să-i ajungă; iar flămândului un blid de mâncare. Critica ar fi o armă de îndreptare pentru unele metehne omenești. În practică se mai întâmplă și altfel: ori „arma
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cel just, interveni Bruno, iar cel de al Treilea Cer ar fi fost evocat nu de meșter, ci de asasinul său, și s-ar referi, ca atare, la o cu totul altă Împrejurare, sub care cer trebuie să situăm agonia muribundului? Ce părere aveți, prieteni? conchise teologul, fără a se adresa, Însă, nimănui În mod deosebit. De această stâncă se zdrobește corăbioara Înțelegerii noastre, murmură Augustino. Înainte să vorbească, Dante așteptă, adâncit În gândurile sale. Planul trasat de interlocutorii săi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În două compartimente. Cel dinspre râu, dincolo de peretele de cărămidă din fața lor, la care se ajungea trecând printr-o ușă joasă, era folosit ca Închisoare a Comunei. Celălalt, pe care cei doi tocmai Îl parcurgeau, era destinat strângerii morților și muribunzilor, mai mult pentru a-i ascunde vederii decât pentru a le respecta agonia. Infernul. Subterana cea joasă, iluminată slab de luminile provenite din puținele ferestruici aflate la nivelul străzii, era Înțesată de miasme insuportabile, devenite și mai cumplite din pricina căldurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cadavrul? Întrebă. Celălalt Îi arătă spre una din băncile aflate lângă perete. Trupul lui Ambrogio zăcea complet despuiat, În parte ascuns vederii de cineva care stătea lângă el, aplecat să observe. Pentru o clipă, Dante se gândise că unul dintre muribunzi Încerca să iscodească pe chipul mortului propriul său viitor cumplit. Dar veșmintele sale deschise la culoare nu păreau să fie zdrențele sfâșiate sau lințoliile În care erau Înfășurați ceilalți. Acesta purta uniforma Artei medicilor. Era cineva din lumea celor vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fie ei adepți sau suflete de rând. Mai întâi, omul își pierde orice contact senzorial cu lumea fizică și se scufundă într-o ceață lăptoasă care-i adoarme complet conștiința. Apoi, apare o roșeață strălucitoare care copleșește și ea conștiința muribundului. În a treia etapă, totul se face negru ca smoala, mai întunecat decât noaptea, atât de negru, încât până și cel mai avansat adept își pierde cunoștința temporar. În acest moment, sufletul de rând se pierde complet și crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
acesta ținea de domeniul evidenței, sensul său rămânea parțial ascuns inteligenței lui Întrutotul obișnuită. Ca și al Întrebării: Și ce limbi se mai vorbesc În oraș, domnule profesor? Se Însera. Lucrurile din preajmă se surpau lent precum lumina În ochii muribunzilor. Dacă ar fi trebuit să plece chiar atunci, n-ar avea cui să spună „cu bine, sau pe curând”. Se simțea cuprins de tristețe. Trăise mereu de unul singur micile sau marile evenimente din viața sa, oricum una oarecare. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Moașa ținea un scurt discurs funebru în care asistența era asigurată totdeauna de aceleași lucruri: că administrația făcuse tot ce depindea de ea pentru a-l ajuta pe răposat și că la fel va proceda în viitor, veghind lângă fiecare muribund până în ultima clipă, întrucât nu cunoștea o datorie mai sfântă decât aceea de a ușura viața și moartea bătrânilor de care se ocupa. Și întotdeauna exista o aluzie respectuoasă la mâhnirea cu care Bătrânul urmărea din singurătatea lui suferințele celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tranșee și au atacat, au fost secerați de rafale de mitralieră și focuri de pușcă. Era omor curat. Nu s-a apropiat nimeni la mai puțin de o sută de metri de liniile germane - erau Împrăștiați peste tot locul, morți, muribunzi sau Încercând să se apere cum puteau În cratere și după copaci. Pe urmă, artileria germană a Început să ne piseze. Postul de prim-ajutor a fost lovit În plin. Zgomotul era Înfiorător. Tremuram de frică, nu mi-e rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de pungi golite din plastic face să vibreze senzual aerul patriarhal al ulicioarei. Sânt ultimele mișcări, comprimări și decomprimări de armonică, ale unor plămâni foarte uscați. N-apucă bine Genel să sucească de volan pentru a se îndepărta de un muribund devenit nefolositor, că, dintre gurile scălâmbe ale tomberoanelor, pe Ulpiu îl va salva domnul Ninel. Domnul Ninel este un personaj distins, pozitiv și apare ca descins din paginile lui Charles Dickens. Este subtil și bogat, are aproape cincizeci și patru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Trebuie să te ridici mai presus de bandiții ăștia și de mojicia lumii lor. Nesiguranța te forțează să prețuiești orice tărie morală de care dispui, exact ca prizonierii politici care Învață pe de rost Casa morților a lui Dostoievski, ca muribunzii care interpretează Bach și-și regăsesc credința sau ca părinții care se apucă de muncă voluntară pe la cămine de orfani după ce le moare copilul. Ne dăm seama că timpul e finit și nu ni se mai pare de la sine Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Stați la un loc, ocările dracului!" strigam la ele, dar ce, mai m-ascultau? Praf mi-au făcut costumul de ginere. Ce vremuri, ce vremuri, nene Mitică, m-asculți? Împrejur nu se auzea decât contrabasul lui Anghel, horcăind ca un muribund, și clinchetul crengilor înghețate, pe care abia le mișca vântul. Ziua aluneca deasupra câmpiei, pe neștiute, scurgmdu-și orele 342 Încete. Aci se încenușa, aci cerul se albăstrea, și totul înflorea în lumina abia ghicită a soarelui. Dumitru nu mai termina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]