620 matches
-
automat că eu am ucis-o? Bineînțeles că nu, am concluzionat În cele din urmă - doar toată lumea, cel puțin cei de la Runway, ar fi avut motive Întemeiate să o facă. Dar dispun eu de tăria sufletească de a o vedea murind de cea mai lungă, lentă și agonizant de dureroasă moarte? Ei bine, da, de asta eram sigură - dar care o fi cea mai agreabilă modalitate de a o scăpa de mizerabila ei existență? Am pus Încet receptorul la loc. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
reînvață să meargă. Doar că nu știu dacă poate cineva să-l ajute, nu știu să existe vreun manual al aducerilor aminte. — Singurul mod în care puteai să te aperi era să te sinucizi. Îți puteai lua viața înapoi doar murind. În felul ăsta, sinuciderea era o izbândă. Însemna că ți- ai păstrat, încă, posibilitatea de a alege. Nu doar noi știam că asta e singura portiță de scăpare, ci și ei. Nicăieri lacătele nu erau mai încuiate și locul cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
păstrate caste și neștiutoare în 1914 învățaseră repede, în cei patru ani de conflict, cum stau lucrurile cu viața. Îngrijind răniții, descoperiseră realitatea crudă a cărnii, a sexului masculin, a sângelui, a trupului. Asemenea Clarei Malraux, văzuseră oameni suferind și murind și se confruntaseră ele însele cu pericolul și cu frica. Într-un cuvânt, aceste domnișoare erau acum orice, numai niște gâsculițe neprihănite nu. Un nou mit feminin: personajul băiețoasei Într-adevăr, tânăra femeie de după război are, în imaginarul colectiv, chipul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dă ocazia lui Elias să ia parte la acțiuni eroice aproape supraomenești, distribuindu-i o moarte înălțătoare după ce Barnes încercase el însuși sa-l asasineze, Elias este ucis cu rafale de mitralieră de către vietnamezi. Scena este prezentată în ralanti, eroul murind cu mîinile înălțate către cer. Astfel, din pricina accentului pus pe luptă și pe conflict moral, nu cred că există cu adevărat, în acest film, o analiză politică a implicării Statelor Unite în conflictul din Vietnam, pelicula nereușind să răspundă întrebării " ce
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
muncă în urma căruia acesta își pierde viața devine o "emblemă a sângelui", un pattern misterios ce se va repeta, cu stăruința blestemului sau a erorii tragice ce se cere răscumpărată până departe în neam. Tabita îi vede pe ai săi murind "de sânge", nefericiți și însingurați, și, în ciuda cenzurii rațiunii, asociază soarta cumplită a acestor morți capacității destructive nelimitate a blestemelor mamei sale, cea mai nefericită și mai însingurată dintre toți. Psihanalitic, romanul resuscitează câteva nuclee de tensiune ce nu fac
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
la loc ceea ce fusese pierdut"512. Strădania lor a biruit împotriviri fără de număr, dar, cu trecerea timpului, succesul a fost deplin și durabil. Pe scurt, orice noutate, ca și orice doctrină, iar cea a lui Moise nu face excepție, începe "murind", asemenea unui bob de grîu băgat sub brazdă. Aruncată și pe jumătate uitată, ea încolțește și iese la suprafață sub formă de tradiție, se trezește iar la viață sub formă de credință. Ceea ce fusese refuzat la început de rațiune și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
au murit masiv în război, apoi din cauza alcoolului și a accidentelor -, fie că în nișa socială accesibilă, numărul potențialilor soți este redus. Astfel, în cartierele sărace din SUA, femeile afro-americane pot găsi cu greu un partener, bărbații de aceeași rasă murind de tineri în număr semnificativ sau fiind în închisoare. D. Lichter și colaboratorii (1992) au descoperit că la 100 de afro-americance între 21 și 28 de ani ar reveni mai puțin de 80 de bărbați de aceeași rasă. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Însuți, să ai În așa măsură format sentimentul demnității proprii, Încât, atunci când acesta este amenințat de spectrul trăirii unei vieți În rușine, În umilință sau dezonoare, să fii gata să lupți până la sacrificiu pentru apărarea demnității tale: „Decât să trăiești murind, mai bine să mori trăind”.) „O disciplină de sclavi formează caractere de sclavi.” (J. Locke) „Viața pare a câștiga un sens numai În sacrificiu... Sacrificiul este o supremă afirmare printr-o supremă renunțare. A te sacrifica pentru ceva Înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să reziste... Nu știu cum de-am rezistat noi! Gh. P. unu: Noi am rezistat cu bancurile... Spuneam bancuri și credeam că sîntem liberi... Gh. P. doi:...Și așa..., a venit istoria peste noi și ne-a găsit spunînd bancuri... și muream murind de rîs... Hai că am plecat...! Gh. P. unu: Bine faci... Și cu noi cum rămîne? Gh. P. doi: Păi nu știi?! Rămîne cum am vorbit... Gh. P. unu: Da ce-am vorbit...?! Gh. P. doi: Da cîte n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
adevăr e Începutul unei dictaturi și nici măcar adevărul individual nu stă În picioare În fața Întâmplării. Echenoz este, dacă putem spune, un fatalist pentru care tot răul e spre bine, un aristocrat care-și privește din șezlong personjele simpatice iubind, suferind, murind, Înviind, călătorind din India la Polul Nord În timp ce-și face cafeaua și ascultă buletinul meteo. Adresările către cititor sunt elocvente În acest sens. Iată ce ni se amintește, spre finalul romanului recompensat cu premiul Goncourt (Je m’en vais
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mărturisește un efect, ca să nu zic, o revelație. După „cîte a încercat” , Iisus îl „ridică din erori”, îi calmează anxietatea. Un poem de Paști, „Imn” are și o parte a doua, obscură: „Să dorm.../ Să dorm, din ce în ce murind/ Deși oriunde e o reînviere.../ Iată, sunt goale/ Dumbrăvile sacre -/ Poetul a plecat./ Și dacă tu mai cauți,/ Pășind prin tăinuitul izvor,/ Pe mine nu mă vezi -/ Poetul a plecat.../ Să dorm.../ Să dorm, din ce în ce murind/ Deși
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ce murind/ Deși oriunde e o reînviere.../ Iată, sunt goale/ Dumbrăvile sacre -/ Poetul a plecat./ Și dacă tu mai cauți,/ Pășind prin tăinuitul izvor,/ Pe mine nu mă vezi -/ Poetul a plecat.../ Să dorm.../ Să dorm, din ce în ce murind/ Deși, oriunde, e o reînviere...” 11) „Dumbrăvile sacre” (foarte potrivit spus, în felul lui Dosoftei și al unora dintre traducătorii Bibliei) sînt „sfintele lunci” din „Numai poetul” de Eminescu, iar oboseala și dorința de a „dormi” amintesc de mai multe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cred că avea, mai ales spre bătrînețe, putere în degete și rezistență la efort. Freca, din veche obișnuință, dacă pot să zic așa, un arcuș pe strune, monoton; se îngîna, în singurătate, gîndindu-se aiurea ori la sine, ca-n „Toamna murind”, în care penultimul vers e „îmi cade vioara și cad ostenit”. (Opere, 1978, p. 307) E drept, sînt cîteva povești și un poem (de Petre Pascu) 334 Constantin Călin despre el și vioara sa, ba și o fotografie cu ea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
află, fără îndoială că versurile din acea perioadă au o mare valoare autobiografică și de ce nu și o valoare literară?, deși după cum s-a observat ele se dovedesc debitoare, mai ales lui Alecsandri și Bolintineanu, cu multe flori, fluturi, regine murinde, stele și lacrimi, într-o nebuloasă stilistică și o ortografie heliadistă, ca la toți poeții din acea vreme 37. Însă procesul său de afirmare proprie și de eliberare de sub aceste influențe a început mai devreme de cum s-a spus. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Cum lebăda știe că glasul ce iese din luciul adînc Sunt inimi de lebede stinse, ce-n valuri eterne se plîng." (Și tot acolo, chiar la începutul poemei:) "Cum lebăda viața ei toată visează un cîntec divin, Nu cîntecul undei murinde, pe luciul mărei senin, ............................................................................... Ci lebăda cîntecul morții, al morții cu chipul ei drag, Iar lunca visează de doina voinicului celui pribeag..." Lebăda din Cîntecul Casandrei și din Cîntecul lăutarului trebuie să spargă cu ciocul gheața de pe lac. Cu riscul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lucide relatări despre acest vizionar al literaturii orientale a secolului XX. De asemenea, ni se demonstrează că principalul rol al morții și reîncarnării în propria ei operă nu se diminuase după Piatra filozofală: s-a intensificat în timp ce își urmărea partenerul murind pe Mount Desert. Cartea despre Mishima a intensificat interesul ei mistuitor pentru Orient, în special pentru Japonia. A început să se gândească ce altceva ar mai putea scrie despre Mishima și și-a extins explorările traducând cinci dintre piesele lui
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
direct. Totul stă, dimpotrivă, sub semnul decisiv al misterului greu, al evenimențialului simbolic. Aproape fără excepție, textele relatează ceremonialuri bizare, pe jumătate sacre, pe jumătate demonice, în care umilința consună cu furia luciferică, iar bucuria de a trăi cu voluptatea murindului: o funestă Cină de toamnă, cuminecare cu viața, dar și cu moartea, vegheată de o ambiguă Ea și întreruptă de Marele Câine de Veghe; o Apariție în timpul unui ritual executat de micul soldat cu "somnul plin de spasme", asaltat de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de unul singur / te vede cum înfuleci pâine fructe raci țigări vitamine / te vede ieșind din somn cu părul plin de pene / te vede strănutând cu patos / te vede cum te scarpini în nas / te vede căscând melancolic / te vede murind / obiectul acela din vitrină / ființa aceea de ceramică ieftină / scârba aceea / te vede” (Obiectul din vitrină). În al treilea rând, ironia: poetul își asumă euforic „masca” și își joacă până la capăt partitura de „bufon”. În fond, el e cel care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
inclus în simbolismul central al mitului creștin al "vieții și morții sufletului". Moartea esențială, "moartea sufletului", este contrariul perfect al vieții esențiale: moartea este lipsa capacității de perfecționare, incapacitatea de a realiza satisfacerea dorinței esențiale supraconștient imanentă fiecărui om, dar "murind" în măsura în care energia motivantă sustrasă supraconștiinței se concentrează tot mai mult în intențiile fals motivante ale subconștientului (demonii). Înțelese astfel, viața și moartea sufletului nu constituie evenimente momentane și miraculoase. Ele simbolizează istoria esențială a unei întregi vieți care și-a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dorința îi este îndeplinită și reușește să se salvează. Dar dracii îl prind de mai multe ori, din chinurile cărora Dumuzi se salvează și cînd se refugiază la stîna surorii sale, aceștia îi aruncă în față cuie și ace, eroul murind, turma lui fiind amenințată cu răzlețirea. Este uimitoare asemănarea acestui mit cu poezia noastră populară Miorița, dovedind unitatea spirituală a celor două culturi, chiar dacă lepre de pe la noi au scris despre baladă cu o ură fără margini, că ar fi o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Ființei înaintea lui Heidegger, pentru că poetul român a trăit raportul cu Ființa prin anticiparea propriei morți și prin repetarea acesteia în spirit. Și prin Nietzsche e explicată, de asemenea, poezia lui Eminescu: gânditorul german, care iubea pe cei care trăiau murind, e temeiul discursului despre poetul aflat sub semnul conștiinței morții încă din prima tinerețe, când dispare „iubita din Ipotești”, eveniment ce catalizează experiențele concrete ale existenței eminesciene. Instrumentele hermeneutice folosite de autoare în drumurile concentrice către „adevărul care se deschide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
care în opinia lui Paulescu „esfe scrisă de un om cu imaginația încălzită de alcool în care furia atinge extremele nebuniei”. Avea să-și încheie viața printr-o afirmație adresată Papei găsită în scrierile sale: „Trăind ți-am fost ciumă, murind voi fi moartea ta Papă” ceea ce spune destul despre atitudinea sa tiranică și scopul urmărit cu reforma sa. Nici ceilalți reformatori nu s-au dezis de acest viciu care nu rareori atingea paroxismul. Jean Calvin de pildă, considerând cuvântul său
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
drept un om virtuos. Face așadar, în fața unui călugăr, chemat să-i ofere o ultimă asistență spirituală, o spovedanie falsă, apropriind-și toate calitățile posibile și arătând o nesinceră evlavie și o modestie exagerată. Urmarea nu este greu de anticipat: murind, Ciapelletto este considerat sfânt, venerat ca atare, ba mai mult, aduce și vindecări asupra celor care i s-au închinat cu smerenie. Povestirea aceasta dezvăluie inocența unui univers în care aparențele trec deseori drept esență, în care credulitatea guvernează, căci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce urmează a se cumpăra pe numele lui Mihai, chiar lângă locuința doctorului Isac. 17 ianuarie: „...Casa este foarte bună, strada retrasă și aerul curat. Casa a fost a unei cucoane care, rămâind văduvă, s-a călugărit la mănăstirea Agafton. Murind, a lăsat-o să se vândă numaidecât, până la Sf. Gheorghe 1888, aprilie 23, pentru datorii. Executoarele testamentare sunt trei călugărițe: actuala maică stareță Olimbiada Iurașcu, Agapia Gherghel econoamă și Eupraxia Herescu. Un raport al defunctei cere 6000 franci, însă pe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Aflăm mai multe lucruri din scrisoarea Hariettei din 17 ianuarie 1888 către Cornelia Emilian: „17 ianuarie: „... Casa este foarte bună, strada retrasă și aerul curat. Casa a fost a unei cucoane care, rămâind văduvă, s-a călugărit la mănăstirea Agafton. Murind, a lăsat-o să se vândă numaidecât, până la Sf. Gheorghe 1888, aprilie 23, pentru datorii. Executoarele testamentare sunt trei călugărițe: actuala maică stareță Olimbiada Iurașcu, Agapia Gherghel econoamă și Eupraxia Herescu. Un raport al defunctei cere 6000 franci, însă pe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]