4,695 matches
-
din dormitorul comun. Pe drum se gîndea că, dacă șeful ar fi fost treaz, asta i-ar fi dat, în termeni planetari vorbind, bucuria cea mai mare din lume. Și a mea ar fi gloria de a fi descoperit satul, murmura. Pentru că n-avea rost să-și facă iluzii. Pînă dimineață, vor trebui și alții să-și facă nevoile și singurul loc discret era printre copacii de pe culme, dar, presupunînd că așa ceva nu se va întîmpla, atunci n-avem decît să
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
că nu era o pribeagă neajutorată. Asta m-a făcut să mă opresc, amețit și fără suflu. A trecut o clipă, apoi m-a observat și-a zis: - La cine crezi că te holbezi așa? - La o fătucă frumoasă, am murmurat eu. - N-aș putea zice ceva de genu' ăsta și despre tine. - Bineînțeles că nu. Sunt un om bătrân. - Un bătrânel gras și urât. - Dar inofensiv, am subliniat. - Și ce-i cu asta? I-am spus că mi se pare
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
se uita la televizor. La un moment dat, aceasta sare de pe fotoliu râzând: "Dragule, uite ce anunț în ziar: un tip vrea să-și dea nevasta la schimb cu un abonament pe întreg sezonul la meciurile echipei de fotbal". "Hmmm", murmură soțul neclintindu-se din fața televizorului. Soția, vrând să îl șicaneze : "Tu m-ai schimba pe mine?" Soțul: "Absolut nu!" Soția: "Ce drăguț. Spune-mi, de ce nu?" Soțul: "A trecut deja jumătate din sezon..."
Bancul Zilei: Soția, la schimb cu un abonament la meciurile de fotbal by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64000_a_65325]
-
ea, depănîndu-și în taină gîndurile ascunse. Deodată, sună telefonul. Acum apelurile telefonice îi descumpăneau, așa cum se întîmplă cu telegramele nocturne, vestitoare de nefericiri. - A, știu cine e. Mi s-a promis c-o să mă caute în legătură cu angajarea la o cooperativă, murmură Liudmila Nikolaevna. Ea ridică receptorul, își înălță sprîncenele, apoi spuse: - Vine îndată. Și, întorcîndu-se spre Strum, zise: - Pe tine te caută. El întrebă din ochi: „Cine e?". Acoperind cu palma receptorul, Liudmila Nikolaevna răspunse: - O voce necunoscută. Nu mio amintesc
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
când pierdut, când regăsit, temele privilegiate vor fi, firește, cele ale copilăriei și ale «eternei reîntoarceri». Copilăria e, deopotrivă, un timp și un spațiu, dar mai ales o narcoză fatală, un drog insidios și persistent ce întoarce în elegiac și murmur toată poezia. Neliniștile existențiale, dar și madrigalele din partitura erotică, sunt contaminate de acest limbaj evlavios ce se desfășoară ca o monodie melancolică”. În acest fel, versurile lui Eugeniu Nistor posedă înfiorarea nostalgică a unui eu liric care percepe spațiul
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
loc unui Bildungsroman vertiginos. În termenii seducției, ecuația e cât se poate de simplă: reflectorul inamic concentrează alteritatea radicală din privirea Meduzei - trebuie ucisă ca să nu ucidă. Spre norocul lui, chiar în clipa când Apostol își întinde lacom amândouă mâinile murmurând cu gâtul uscat „Lumina !... Lumina !...”, razele se sting de „parcă le-ar fi retezat un paloș de călău”, iar în mintea locotenentului încolțește „gândul că aceasta e ora dezertorilor...” De vreme ce posibilitatea trădării jurământului militar - și, implicit, a pactului conjugal - nu
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
lat în umeri, cu un păr negru, des și fibros, își scoase ceasul din buzunar și văzu că era ora patru. În fundul sălii Yakov Blotnik, îngrijitorul în vîrstă de șaptezeci și unu de ani, lustruia agale fereastra de mari dimensiuni, murmurînd în barbă și neavînd habar dacă era ora patru sau șase, luni sau miercuri. Pentru majoritatea elevilor mormăitul lui Yakov Blotnik, împreună cu barba lui cafenie și cîrlionțată, nasul încovoiat și cele două pisici negre care i se țineau pe urme
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
lucru de mirare, un străin, o relicvă, față de care se arătau cînd cuprinși de teamă, cînd lipsiți de respect. Lui Ozzie mormăitul acela îi păruse mereu o rugăciune monotonă și ciudată. Ciudățenia i se trăgea de la faptul că bătrînul Blotnik murmura egal și fără încetare de atîția ani, încît Ozzie îl bănuia că reținuse pe dinafară rugăciunile și uitase totul despre Dumnezeu. - A sosit momentul discuțiilor libere, le spuse rabinul Binder. Sînteți liberi să vorbiți despre absolut orice chestiune evreiască - religie
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
de noapte, în luna lui iunie, stau drept sub luna mistică...” Drept, în picioare, în iarba asta care înmiresmează și prin care am umblat pe urmele lui, acolo îl regăsesc, printre toate aceste coloane, printre toți acești copaci înalți care murmură în noaptea americană; în locul acesta îl caut. Nathaniel Hawthorne Când a scris Musafirul ambițios, avea treizeci și trei de ani. Nuvela face parte dintr-o culegere pe care a dato publicității cu sfiala de neînvins a anumitor suflete mândre și tăcute care
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
văzu o femeie, părăsi viața neprihănită, își dezbrăcă rasa albă, se însură și i se născu, așa-i trebuie! Magdalena; pe drept pedepsi Dumnezeu pe cel lepădat de El! - Acolo voi merge, acolo înăuntru mă voi vârî, sub aripile Lui... murmură fiul Mariei și iuți pasul. Ce bucurie era aceasta, de cât timp dorea cu ardoare, de când era de doisprezece ani, să lase casă și părinți, să arunce piatră în urma lui, să scape de amărăciunile mamei, de mugetele tatălui și umilințele
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
pe neașteptate suflarea i se tăie; auzi în clipa aceea clar în urma lui alergând cele două tălpi; micșoră pasul, trase cu urechea; ambele tălpi își stăpâniră alergarea. Genunchii i se tăiară; se opri, se opriră și ele. - Știu cine ești, murmură și tremura; știu... Dar inima i se întări, se întoarse brusc, să apuce să vadă: nimeni! De mult soare cerul se făcuse roșuviș iniu, vânt nu sufla, spicele coapte își plecau capul și așteptau secera. Nimeni, nici animal, nici om
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
și fluierele picioarelor. Văzură de departe pe fiul Mariei alergând, izbucniră în râsete: - Pe cine vânezi, bre, îi strigară, cine te hăituiește? Dar când se apropie și-l văzură deaproape, îl cunoscură, tăcură toate, se înghesuiră una în alta: - Călăul! murmurară ele; călăul, blestemat fie el! L-am văzut ieri cum răstignește... - Privește baticul pe care-l poartă; numai sânge! - Este partea lui din hainele celui răstignit; sângele nevinovatului pe capul lui! Luară drumul; dar gâtlejul lor se-astupase acum; nu
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
clipa în care deschidea gura să strige, ochi un fluture care se căznea să-și desfacă aripile; se aplecă, îl ridică încet și îl puse sus pe o frunză de smochin, pe care începuse s-o bată soarele. - Fratele meu, murmură el, fratele meu... și-l privea cu milă. Lăsă în urma lui fluturele să se încălzească și se așternu iarăși la drum; și îndată se auziră în surdină, pe pământurile umede, câțiva pași în urma lui, tălpile. La început, când porniră din
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
când porniră din Nazaret, răsunetul lor părea că ar fi venit de foarte departe și foarte ușor; încet-încet, prindeau curaj, se apropiau, peste puțin, se gândea fiul Mariei, înfiorându-se, peste puțin or să-l ajungă. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu”, murmură el, „dă s-ajung repede la mănăstire, înainte de-a apuca să se năpustească asupra mea.” Soarele cuprinse acum câmpul, lovea păsările, animalele, oamenii, un vuiet amestecat urcă de pe țarini, capre și oi se mișcară pe coasta de munte, ciobănașul
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
pe tine pentru binele pe care mi l-ai făcut; era timpul să treacă bărbat pe la cocioaba mea; și dacă trecea câte vreunul, era bătrân... Păși iarăși în vie, sări gardul, intră pe drumul călătorilor. - Nu pot să văd oameni, murmură el, nu vreau; iar pâinea pe care ți-o dau ei e venin. Unul singur era drumul lui Dumnezeu, cel pe care l-am luat astăzi; trece printre oameni, nu-i atinge și se duce în pustiu. Ah, când o s-
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
fi nimic din miracolul nopții sub care stă sărbătoarea teatrului. Poate că fraza asta chiar este un fel de manifest esențial al teatrului. M-a însoțit de atîtea ori. A fost cu mine și acum, pe drumurile spre Caracal. Am murmurat-o ca pe o rugăciune într-un du-te vino care m-a făcut, din nou, să zbor. Maestrul și Margherita lui. Descătușarea. Ieșirea din eu. Înălțarea. În acest zbor am prins, ca într-un desen subiectiv, fragmente de realitate
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
acum, timpul încetinește brusc - fiecare secundă pare o oră. Inima-mi bate atât de puternic, să-mi sară din piept nu alta, dar rămân la pământ. O grenadă explodează la câteva sute de metri de capul convoiului, iar elicele elicopterelor murmură undeva peste dealuri. Se aude altă grenadă, mai aproape, undeva în fața noastră la vale, și pământul îmi zguduie corpul. Bucăți metalice zăngănesc pe camionul din urma mea, pe dreapta, în timp ce tot dealul vibrează de la undele de șoc. Gloanțele străpung aerul
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
stea / sau eu m-am risipit în ierbi și frunze / și nu am ochi ca să te pot vedea, / cum nu ai tu spre lumile-mi ascunse? Te-ai depărtat precum un unic vers / țâșnit dintr-o nespusă potrivire / ce-i murmurat acum în Univers / prin alte, lumi, străine de iubire” (Elegie). În astfel de poeme, dragostea capătă accente de adorație mistică, astfel încât lamentația elegiacă se transformă pe neașteptate în lamento psaltic, mărturisind dorința comuniunii cu sacrul, care nu este însă - în
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
alături de Cristian Papahagi. Lipsa lui Diaconescu de pe lista candidaților i-a făcut pe unii delegați să creadă că fostul consilier prezidențial nu este scos din configurația de conducere, ci este programat pentru altă mutare. De altfel, în sală s-a murmurat în timpul votului că Diaconescu urmează să-și anunțe candidatura la prezidențiale. Deși se bucură de aprecieri în rândul colegilor de partid, pentru ținuta serioasă și expertiza în domeniul politicii externe, trecutul lui Diaconescu sădește îndoieli asupra sincerității sale politice. "E
Culisele Congresului PMP: Cum s-a regizat teatrul retragerilor în favoarea Elenei Udrea. Diaconescu, suspectat de pesedism by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29598_a_30923]
-
o găsiră burdușită de țăranii care își prezentau mărfurile în gura mare. Cumva, au reșit să ajungă până la panta ce ducea către închisoare și au virat spre Frenería. Stăpâna, nerăbdătoare să ajungă odată la Paseo de Gracia, nu înceta să murmure: - Nu mai scăpăm de străduțele astea! Când în sfârșit au dat în Las Ramblas, cu toții s-au simțit bucuroși că au lăsat în urmă toate acele străduțe condamnate la o moarte sigură. În susul străzii Rambla de Canaletas, se instalase un
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
am îngropat în câte-o carte.// Cu-aceste șiruri fără vină/ Care te-alungă dintre vii// Te voi privi de pe colină/ Fără să vrei, fără să știi.// Și vei avea, tu, mâna stângă/ Întinsă, mirosind a fân,// Va ști să murmure, să plângă/ Poemul tău fără stăpân.// Ca printre plopi vei vrea să treci/ Și ca-ntr-un spasm vei vrea să scrii// Simțindu-mi degetele reci/ Întinse către tine, vii.” (Colină). Firește, nu de o moarte propriu-zisă este vorba, ci
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
Emil Brumaru (Transcriere) Neliniștit, încercam să descriu liniștea. Cu fața ascunsă în mîini, cu pieptul acoperind sufletul, cîndva săltăreț și tandru, obișnuit să nu piardă sfîrșitul gălăgios al întîmplărilor, al frazelor zbîrnîind în coarda cărnoasă a razachiei, murmuram o poveste de dragoste... A fost odată ca întotdeuna, așa cum se rostogolesc prin basm păpădiile-n aerul fraged al clipei, a fost și poate va mai fi și-a doua oară, așa cum, în zi, florile mov de lîngă geam se
Murmuram o poveste de dragoste by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15216_a_16541]
-
gândește. Unde sunt acele cuvinte ce ar putea să mă facă Din nou prunc, să sug atunci Din mamelonul aerului, în locul Cunoscut de păsările încoronate? Voi fi îmbrăcat de înfățișarea Hieratică a penelor. Să trec dincolo de limbajul Omenesc învățând să murmur trilul Ce delectează inepuizabilul, Secretul ce rămâne în majestatea sa Logică și ilogică, reală și ireală. Mă așteaptă să mă purific Poarta și pragul tocit De beția cantică a pelerinilor Vârstelor și stelelor căzătoare. Din orice loc visul părea corect
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
cea cu nume, cea fără nume... Și iar am tă- cut. Fiindcă vorbele se așezau încet-încet în rînduiala cuvenită a priceperii urechii ascultătoare... Și-o să apară un alt îndrăgostit (îndrăzneț dumnealui!), la butonieră cu obligeană, înmănușat în pieliță de crin, murmurînd... Nici măcar nu-i un om, e o străfulguire... Neliniștit, va încerca să scrie despre liniște. Ba nu! Liniștit, va încerca să scrie despre neli- niște... Neliniștea, dînsa, pătrunzătoare în oase, în creieri... Este nevoie de-o îmblînzire și de un
Zgîrie-mi viața pe un cristal (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15318_a_16643]
-
frățânelui George Corbu - Cum iarăși se ninge cu strașnic temei, Vârtos îndesându-mi căciula în pac, Scoț limba, ca puștii vecinilor mei, Și fulgii pi dânsa îmi dac. Sedus de candoarea acestui ningău, Cu sufletu-n sinemi festiv tinemirp, îi murmur brașoave alaiului său: Momindu-l să-mi intre-n rovdirp. Acuma, că ninge, mi-s iarăși cu mau! (Ci, toamna, de-a pururea-s grav-ciglatson!) Incaltea, sunt singur: zăpezile au Intenții să-mi poarte coron! Florile dalbe se fâțâie-n
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]