1,082 matches
-
și care animau acest ținut înconjurat de păduri. Pe atunci mărețul Olt își purta bogatele-i ape pe lângă poalele acelui deal. Vrednici pădurari îngrijeau codrii de fag și de stejar care se-ntindeau până-n părțile Hurezului. În lunca râului mereu mustind de apă se cultivau legume. Și cu orice s-ar fi îndeletnicit, hărnicia trăitorilor de-aici și bogăția lor au fost chezașul creșterii armonioase a frumoasei așezări. De pe aste meleaguri s-au săltat și boierii locului, prima familie de mari
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
darnice creaturi neprihănite,Ce imi dăruiți atâta rod și bucurie! Natură mă uimește iarăși cu frumusețea ei,... XVIII. ACASĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015. Mă cheamă vară acasă, Cu ochi de mure răscoapte, mustind, Cu gust de frăguțe pe buze, La urechi cu cireșe pietroase, Cu chip de floarea-soarelui râzând ștrengărește, Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele, Scrijelite pe petale de maci sângerii, Prinși în cununa
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
greoi, Scurtand-mi potecile, oprindu-mi alergarea neobosita. Mă cheamă vântul ștrengar, Ce-mi fredonează cântarea vieții Și-a locurilor ce-am lăsat. Mă cheamă părinții, S-ajung ... Citește mai mult Mă cheamă vară acasă,Cu ochi de mure răscoapte, mustind,Cu gust de frăguțe pe buze,La urechi cu cireșe pietroase,Cu chip de floarea-soarelui râzând ștrengărește,Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele,Scrijelite pe petale de maci sângerii,Prinși în cununa
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Dorcescu Ioanitul Mirelei-Ioana Bătrânul Cavaler se-ntoarce-acasă, Frumos și pur, la fel ca la-nceput. Nici urmă n-a rămas din lănci și scut. Din strigătul de luptă - o grimasă. Luna de jar și soarele de fier, Ritmând, îi luminează Infinitul. Mustesc de vid și zorii, și-asfințitul, În vidul greu dintre pământ și cer. Așa se pierde el, spre Împăratul Pe care-o viață-ntreagă l-a slujit: Frumos și pur. Și mult prea fericit. O rană-i taie inima, de-
EUGEN DORCESCU, IOANITUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373440_a_374769]
-
SVET - FLOAREA DIN ASFALT Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului "Refuz să mă las înfrântă.” (MARIA-Regina României Mari) Alexandra Svet-Svetlana este una dintre Mlădițele creștine ale neamului nostru drag, ortodox, mustit de dascăli, poeți, mame, artiști, eroi, genii, cuvioși, profeți, martiri, mărturisitori și sfinți. numele Alexandra vine din străvechiul termen protodac: Alexeandros, compus din cuvintele: alexein = a veghea, a apăra și aner, andros = Integral, Alexeandros se tâlcuiește prin expresia <>; și Kassandros
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
ați avut-o la începutul vieții și pe care corpul vostru o caută cu disperare încă de atunci. Fericirea nu este o opțiune, nu trebuie să se transforme într-o filosofie de viață, este deja singura filosofie a naturii care mustește în tine. Pentru că ființa ta nu îți lasă opțiuni. Nu poți alege să fii nefericit, pentru că asta va duce în scurt timp la distrugerea ta. Sfinții și profeții care predică tristețea ființativă nu sunt decât niște ipocriți care vor astfel
FERICIREA – FARUL NOSTRU INTERIOR, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371413_a_372742]
-
pe portița grădinii și mă așez lângă nuc și citesc poeme de Dumitru Ichim. La început am deschis cartea, grea în mâini, cu ținută și eleganță, cu greutate și profunzime, un suflet de cuvinte ca un ciorchine de strugure nobil mustind. Apoi citind, cartea a devenit ca aripa de înger, albă și ușoară și plină de iubire simțind-o cum se mută în sufletul meu. Dacă stai la taifas cu poezia Domniei Sale nu ești singur niciodată, pentru că n-a fost singur
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
Pe meleagul unde a intrat în Dacia, Împăratul Traian, care a înfăptuit poporul român, și Principele Carol de Hohenzollern, viitorul Rege Carol I, Regele care a înfăptuit Statul Român Modern și Contemporan - meleagul astăzi numit Drobeta Turnu Severin - cultura neamului mustește, dă-n clocot. Dincolo de acest aspect pur istoric, vreau să remarc legăturile dintre municipiul dunărean și Râmnicu Vâlcea - „orașul domniei mele”, cum îi spunea Mircea cel Bătrân, legături care nu sunt de ieri de azi, ci de multă, multă vreme
EVENIMENT CULTURAL PE MALUL DUNĂRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374792_a_376121]
-
Ce se voiau în casa mea primiți M-am tot luptat o zi întreagă Până- am băgat furtuna în desagă... Am încetat să cred că mai trăiesc Și-am început ușor să mă ciupesc Eram de pază-n carnea mea Mustea emoția și lacrima în ea! În lăcrămioare mi-am lăsat și plânsul Când o metanie băteam cu dânsul Și a venit pe ceru-mi bucuria Credeam c-o simte toată România (și Anglia)! 23 aprilie 2015 Camelia Cristea Referință Bibliografică
VESTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374881_a_376210]
-
e greu să prinzi caii verzi de pe pereți, să-i îmblânzești, că să le poți umbla prin coama nopții, pentru a-i vedea strălucirea de argint --- asta numai dacă le-ai dat să mănânce din palmă, jarul acela în care mustește viața, jarul din coloana cea fără de sfârșit, ce se înalță... mai sus... tot mai sus... ca zborul unei păsări phoenix, ce-și poartă încă metamorfoza purificării. Și nu-i așa, că pe sunete celeste, se pogoară prin foc, în jurul cristelniței
CAII VERZI PE PEREŢI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374921_a_376250]
-
zburat la stele cuprins de frumusețe Privit de ochii goi ...dansând către zenit. Icarii timpului Din pântec dorința de zbor către soare Copilul o are...născându-se viu Purtând moștenirea strămoșilor care Rămași fără aripi, păcatul și-l știu, Speranța mustește din fragede timpuri Când pasul devine mai ferm pe-al său drum, Dar urma se pierde dormind sub nisipuri Iar pasărea Pheonix renaște din scrum, Din nou o privire spre caldele raze, De pleoape căzute se pierde-n ocean Și
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
Tudor Vladimirescu”. Zic în mintea mea: „Hm! Cum de nu m-am gândit să vin aici de prima dată? Am pierdut atâta timp... Desigur, aici, o să găsesc revista la toate chioșcurile!”. Mă îndrept grăbită și, deja, fericită, către primul chioșc mustind de „cultură”. Nu vă mai repet dialogul..., dar, a trebuit, evident, să plec la al doilea și apoi la al treilea. Un domn, trecut bine de a doua tinerețe, care-mi vede dezamăgirea, asistând la dialogul cu vânzătoarea, își cere
FORMARE – DEZINFORMARE! CARE AR TREBUI SĂ FIE INFLUENŢA ŞI ROLUL REVISTELOR ÎN VIAŢA SOCIETĂŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374034_a_375363]
-
fluierând muzică clasică. Având în vedere cât de bogată era biblioteca părinților săi din Săliște, cu volume rare ce se citeau cu sfințenie, nici nu mă surpinde disponibilitatea enciclopedică și curiozitatea sa vie. El fusese inspirat de spiritualitatea sălișteană care mustea de bogăție și frumusețe. Avea miez. În cartea mea “ Departe de Țara cu Dor” vorbeam despre drumurile învățate în munții Cibinului, dar și despre drumurile culturale începute acolo, influențate chiar de atmosfera intelectuală a Săliștii Sibiului. Spuneam că în vacanțele
INTERVIU CU SCRIITOAREA MILENA MUNTEANU (CANADA) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375294_a_376623]
-
cresc grădina mea. Salcâmi cu urmă de ciorchini, Fost-au miri în altă vreme, Tăcuți, ei, martori de destin, Știu că vara o să-i cheme. Măceș și maci și verde grâu, Floarea-miresii uscățind, Ogorul înflorit la brâu, Pământul, seva lui mustind. Parfum de soc și ape moi, Spumă de nori cerul ară, Clipește-n tină și noroi Geana zorilor de vară. Referință Bibliografică: MAI DE VARĂ / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi
MAI DE VARĂ de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375358_a_376687]
-
PETALEI au înflorit iar pomii - dar eu nu i-am văzut întors fiind din bezna pivniței de-infern lumea nu-și pierde-obișnuința Florii din Eden tenace - iscă focul viu - necunoscut au înflorit iar pomii - Frumosul e în lume dar mèritul mustește în vâlvătăi ascunse: petale - mistice silabe-s în genune iar frazele rămân enigme nepătrunse ...de unde vii și ce-mi mereu șoptești petală efemeră - veste de lumină? de-abia te recunosc - și te topești 'napoi în raiul firii fără vină... ...cât
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
chipul tău adevărat cu nopți și zile pictate în verde și roșu când vătafi de himere cochetam cu apusul gata să se împlinească în această lună atât de verde te-ai așezat să asculți cum cresc rădăcinile ca niște gânduri mustind de iluzii mâna eternă cioplind în chipul lumii din aschiile rămase îmi construiesc o retină cu nebunia de a vedea până în ce punct e limitarea scheletul lumii cum se înclină dând de știre surparea tu sapi egal înainte egal înapoi
VĂTAFI DE HIMERE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371808_a_373137]
-
pe portița grădinii și mă așez lângă nuc și citesc poeme de Dumitru Ichim. La început am deschis cartea, grea în mâini, cu ținută și eleganță, cu greutate și profunzime, un suflet de cuvinte ca un ciorchine de strugure nobil mustind. Apoi citind, cartea a devenit ca aripa de înger, albă ... Citește mai mult Când Dumnezeu în colibă de om s-a ascuns„M-am coborât în tainica grădină a nucilor / să văd șuvoiul apei la obârșii / și via să o
MARIA DANIELA PĂNĂZAN [Corola-blog/BlogPost/371825_a_373154]
-
pe portița grădinii și mă așez lângă nuc și citesc poeme de Dumitru Ichim. La început am deschis cartea, grea în mâini, cu ținută și eleganță, cu greutate și profunzime, un suflet de cuvinte ca un ciorchine de strugure nobil mustind. Apoi citind, cartea a devenit ca aripa de înger, albă ... VII. LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA, de Maria Daniela Pănăzan , publicat în Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016. Omul și natura de Acasă Romanele scriitorului
MARIA DANIELA PĂNĂZAN [Corola-blog/BlogPost/371825_a_373154]
-
sârbă, 2 în engleză, câteva în traducere. Autoarea și-a propus - și reușește s-o facă - să surprindă liniile de forță ale liricii miloșiene, noutatea, originalitatea și modernitatea acesteia. Aduce in prim plan, pentru prima oara, eseistica si publicistica, ce mustesc de idei pline de miez filosofic, dublate de înțelepciune. Capitolul de final este o tentativă de a sintetiza calitățile dominante ale ființei scriitoricești a lui Ion Miloș, subliniind înscrierea sa in curentul umanismului european contemporan. Finalul lucrării cuprinde un foarte
CONSTANTIN DRAM . O MONOGRAFIE ION MILOŞ LA EDITURA ACADEMIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371997_a_373326]
-
CU ÎNGERUL DE LĂNGĂ MINE Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 1568 din 17 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Era ea ?Era el ?Era văntul ? Sau doar poezia răscolind pămăntul ? Era umbra unei abia pălpăinde iubiri Într-o clipă mustind de taină ? Sau chinuitul Iisus măngăind o viață , o rană ?... Prin ochii lui Dumnezeu îngerul îmi presimțea adăncimile, Cu care ,eu întunecatul,întunecatul , Îmi îmbrățișam în taină luminile ! Îmi plăngeam (tot tainic )împietririle, Cuțit însăngerănd paradisurile . Încă lăngă mine îngerul
POEM CU ÎNGERUL DE LĂNGĂ MINE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372473_a_373802]
-
Emoție > GURĂ TA Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului GURĂ TA autor, Bertoni D Albert De ar vrea gură ta să-mi spună Atinsă că de logoree Ce simți când musti dintr-o căpșuna De scoți doar onomatopee ? De ar vrea gură ta să-mi lase Aroma de căpșuni pe buze Voi socoti că sunt foloase Și-n dar îți voi aduce roze De ar vrea gură ta să urle Precum
GURA TA de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372484_a_373813]
-
fure Aroma ce tot tu mi-ai dat Te -aș ține strâns, fără oprire; Nu ești femeie de lăsat De ar vrea gură ta să -mi spună Acum, cănd tâmpla mi-e pe mâna De ce devii atât de bună Atunci cand musti dintr-o căpșuna ? 02.10.2015 sursă foto: internet Referință Bibliografica: GURĂ TA / Daniel Bertoni Albert : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2290, Anul VII, 08 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Bertoni Albert : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
GURA TA de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372484_a_373813]
-
mea vă unise pentru totdeuna. M-am trezit în ziuă târziu, după ce am așteptat plecarea tuturor trenurilor tuturor viselor peste mine munții se prăvăliseră eram ultima piatră a celui mai proaspăt hău. Lângă mine erai tu, veselă zâmbitoare Cu gura mustindu-ți de săruturi și vorbe dulci. M-am lipit de tine, m-am lăsat ademenit, m-am lăsat iubit ca pentru ultima oară. Dar tu râdeai, râdeai, râsul acela care tulbură apele și răstoarnă munții. Pe o tavă de argint
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
și-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri vieți cenușii și colbul se-răspândea umplându-ne cu vise Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea-albastră cenușie se-nviora Era târziu și totuși ni se părea dorința miticului ars mustea din luminările încinse. Și iar se-nsuflețeau dezlănțuirile aprinse ... Citește mai mult se înserapluteamfierbeai și ne iubeamîntr-un desen pictat cu orizonturiRâvneamși-n ziuăceața alburiene disecase-mprăștiau apusurivieți cenușiiși colbul se-răspândeaumplându-ne cu viseNe ascundeau cometele de lucșiși noaptea-albastră cenușiese-nvioraEra târziu și
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
luminoasă ca un gând! / Mi-a păstrat soarele-n casă și-amintirile pe rând. Cu căldura-i de poveste, mă-nconjoară brațul ei. Luminoasă toamnă este peste suflet și pe-alei! Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate, / Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate! Și-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară, / Suntem regii către care, ploi de stele iar coboară. // Visele se cern, fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit / Ca o veste minunată ce pământul l-a
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]