4,723 matches
-
când mă pierd. Dar capul lui Wilson era în permanentă mișcare. Avea chipul zbârcit tot și părul tuns la piele. Un început de chelie îl făcea să pară mai tânăr decât era. La douăzeci de ani dragostea e o lighioană mută iar eu sunt deja bătrân. La asta se gândea Wilson cu cartea în mâini. Și la frică. Femeia punea uneori întrebări. Altădată prefera să nu știe. Eu o vedeam vorbind singură. Cu marea, cu cerul, cu ploaia, cu tăcerea lui
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
de Emanoil Marcu, va apărea în vara aceasta la Editura Humanitas, probabil sub titlul (deocamdată provizoriu) Ieșirea în lume. ...Munceam la garaj, munceam la Terence, iar noaptea treceam la borcanele de vopsea... Ne întorceam la Lourde's Hotel epuizați și muți, cu fețe inexpresive. Metta, patronul, era dezamăgit: nu spoream defel prestigiul hotelului. Se temea să nu-i rămânem pe cap pentru totdeauna și răspundea cu un aer absent la saluturile noastre matinale. Până la plecare, era mai bine să ne mutăm
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
să tremure orizontul. O turmă de măgari năpârliți tropăiau, scotoceau cu botul ori se tăvăleau în gunoaie cu zbierete sfâșietoare. Singur în mijlocul acestei pestilențe, un bătrân gol-goluț cernea zgură. L-am întrebat unde fusese descărcat camionul din ajun; zadarnic, era mut. La întrebările noastre, își vâra în gură arătătorul murdar de pământ și ridica din umeri. Am reușit să găsim gunoiul cel mai proaspăt luându-ne după vulturii hoitari. Erau vreo sută, cocoțați în jurul ultimului lor festin, digerând, găinățându-se și
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
Murdock sau Humoreske de Alexander Zemlinsky), mai mult sau mai puțin eclectice (Quintet de John Steinmetz ori Incantation de Augusta Read Thomas). O mențiune specială pentru lucrarea Quodlibet a lui Arne Running, în aparență un colaj de muzici de film mut, Rossini și alte sosuri sonore de succes, dar în esență un gest de compromitere a ceea ce se numește azi muzica globală. Nu tot ce zboară se mănâncă așa cum nici tot ce suge la pieptul unor referențialități lesne recognoscibile nu are
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
s-a infectat. Fetița a ajuns pe masa de spital în șoc septic și a murit în urma unui stop cardiac. Treizeci de oameni au protestat tăcut în fața spitalului care i-a adus micuței moartea. "Am venit să facem un protest mut, fără gălăgie, să ripostăm la aroganța medicilor, la sictirul cu care vin la muncă. Putem spune că sistemul este de vină, dar eu bănuiesc că ei sunt de vină. Nu sunt bani? Du-te și caută-ți altceva de lucru
Revoltă în stradă după moartea fetiței dintre trandafiri by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80310_a_81635]
-
traducător autorizat sau, în lipsă, o persoană de încredere, în care caz se vor aplica dispozițiile privitoare la experți. (2) Judecătorul poate îndeplini funcțiunea de traducător fără a depune jurământ. ... Articolul 143 Când cel ce urmează a fi ascultat este mut sau surd și nu poate fi înțeles, va fi pus să scrie răspunsul. Dacă nu știe să scrie, se va folosi un interpret, aplicandu-se dispozițiile privitoare la experți. Articolul 144 Când cel obligat să semneze declarațiile făcute nu vrea
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106056_a_107385]
-
în opera lui Vasile Lovinescu, 1997, Ultima biserică, 1997, Muntele viu, 1998, Ritualul nopții, 1998, Veninul metafizic, 1998, Morminte străvezii, 1999, Ultimul om, 1999, Domnul clipei, 2000, Pasărea orbilor, 2001, Drumul spre piatră, 2002, A doua zi după moarte, 2003, Mut, 2006, Cei calzi și cei reci, 2008 ș.a. - constituie de multă vreme o operă literară imposibil de ignorat și un capitol din istoria literaturii române. Cei care vor lucra în viitor în redacția ziarului se vor mândri cu faptul că
Scriitori persecutați by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7725_a_9050]
-
de filmat: "Aici, în acest cuplu,/ E liniște./ Nimeni nu mai râde,/ Nimeni nu mai plânge,/ Nimeni nu tresare./ Muzică aceea nu se mai aude,/ Viața... cameră goală,/ Din care cineva s-a mutat irevocabil,/ Lăsând în urmă un disc mut/ Care se învârtește în neștire." (p. 49) Fericirea conjugala" devine o banală formulă matematică îndărătul căreia se ascunde o exasperanta rutină. Deloc avara cu formulă fericirii, Mihaela Mâlea Stroe o face publică, deși, cu siguranta, nu sunt puțini cei care
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
sanctuar/ În care pândesc/ Crocodili nemișcați" (Cuvânt). Solitudinea este starea de spirit dominantă, pe care nimic nu poate s-o aline: "Ce singur, Doamne, în singurătatea Ta!/ Un cer rotund se-ntinde peste noi,/ Făcliile s-au stins, cuvântul este mut,/ Iar stelele-n înalt se-adună în convoi" (Singurătate Vie). Nu de puține ori poemele sunt broderii pe marginea unor precepte extrase din repertoriul diverselor culturi, cu precădere orientale, preluate însă ca portdrapeluri ale sinelui poetic solitar, pecetluit de o
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
cât și la cel al trăirii propriu-zise. Un adevărat poem în proză sunt paginile scrise la moartea Mariei Gavrilovna. Fragmentul este edificator pentru sensibilitatea, acuratețea observației asupra detaliilor, imaginația debordantă și forța artistică ale Iolandei Malamen: Din coșciug, trupul ei mut răspândește un miros ciudat, de lumânare, amestecat cu busuioc. Muțenia Mariei Gavrilovna este subliniată parcă și mai mult de perdeaua care foșnește ușor, bătută de adierea rece și umedă a vântului de început de aprilie, care intră prin fereastra întredeschisă
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor larg deschise care urlă, sau, dimpotrivă gem cu dinții încleștați, în tablourile lui Bacon e liniște - căci chiar fără să fie închise în armătura rigidă (aceasta apare mai târziu la Bacon, odată cu strigătul mut al Papilor), Figurile sunt izolate, nu comunică nici măcar acustic între ele. Sunetele rămân în interiorul tabloului, absorbite de fondul lui poros, de culoarea sângelui. Sunetele se scurg spre el, așa cum, într-o fază ulterioară a picturii lui Bacon, o va face
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Pavel Șușară Cu mai muți ani în urmă, comentînd expoziția retrospectivă Ion Țuculescu de la Muzeul Național de Artă, remarcam faptul că informațiile tehnice de pe etichetele care însoțeau lucrările nu ofereau datări explicite și nici măcar periodizări mai largi. Pentru privitorul obișnuit, dar și pentru specialist, mult
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
se părea vagcunoscut, apoi cele două s-au mângâiat lasciv prin locurile mai puțin permise, au mimat actul acela nepământean și au Început să-l invite cu mișcări provocatoare și insistente. Rik al ei a ascultat și a răspuns invitației mute, s-a apropiat de iubita sa, a Îmbrățișat-o, s-a aprins, ea i-a prins mâna și a condus-o către intimitățile celeilalte fete șoptindu-i: Aici Îți este permis orice, simte-te bine și dăruiește, știu că poți
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu-ți trece prin cap să-ți iei fimeie. Uite că Zoița lui Cocostârc ți-o găsit o fată. Pe Frăsâna lui Bourău” Pentru că știa cine-i Frăsâna, nenea Jănel s-o uitat lung la maică-sa, dar o rămas mut...Mătușa Rarița nu l-o slăbit însă deloc. „Gospodăria asta îți rămâne doar ție după ce n-om mai fi noi...Tu îi lucra la covălie, iar fimeia a ține gospodăria. Unde pune fimeia mâna, se cunoaște. Altfel se duc toate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ușor, sau mai degrabă plutea, o femeie. Dar ce femeie! Fața îi era albă ca spuma laptelui, ochii ca două picături de cer, rochia părea țesută din razele soarelui, iar părul cum îi mătasea păpușoiului neatinsă de soare. Am rămas mut! In fața mea se găsea chiar zâna florilor! Da’ de unde ți-ai dat seama, moș Pâcule, că îi o zână adevărată și încă zâna florilor? a întrebat înfiorat Mitruță Ogaș. Dacă ai avea răbdare, ai vedea de unde. Dar când te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la televiziune are loc în 1987, cu teleplay-ul O poveste romantică, iar debutul în teatru se petrece la Iași, în 2002, cu piesa Circul Matteo. Cea dintâi piesă radiofonică, Poker, i se joacă în 2003, în timp ce pentru primul film, Nunta mută, trebuie să așteptăm anul 2008. De ani buni, Adrian Lustig își dovedește versatilitatea și hărnicia în literatură, televiziune, radio și cinematografie. , odiseea dulce-amăruie a unui român aspirant la naturalizare în Franța, este romanul care-l readuce în atenția lumii literare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
treacă la ghișeul VIP. Îl întreabă foarte agresiv: — Pot să știu și eu de ce țipați? — Ești directorul? contraatacă Lionel, mai nervos ca niciodată. — De când ne tutuim? — De azi. Și nu ne tututim, eu te tutuiesc. Ți-e clar? Adjunctul e mut de uimire: începe să-și piardă încrederea în autoritatea sistemului bancar francez. Lionel nu-l slăbește o clipă: — Nu mi-ai răspuns: ești directorul? — Directorul-adjunct. Nu discut cu valeții. Domnule, vă rog să... se bâlbâie adjunctul. Nu mă mai ruga
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o epocă de realizări mărețe. Nitam-nisam, începe să cânte Partidul, Ceaușescu, România. Lionel crede că trăiește un coșmar. Lucien se uită la traducătoare, așteptându-se să cânte și ea versiunea în franceză a acestui frumos cântec popular românesc. Traducătoarea e mută: nu interpretează nimic. Momentul penibil e salvat tot de Jana, care se oprește brusc din cântat: — Nu mi-ați răspuns, emisiunea se dă și în România? — Nu cred, răspunde Lucien. Atunci, pot să vă fac o confidență: Ionel era un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sunteți mort de mult. Altfel, o să trăiți până la optzeci și doi de ani. O să muriți de plictiseală într-un azil de bătrâni, pe Coasta de Azur. N-o să vă plângă nimeni. Gata. Esmé stinge luminile în partea ei. Gérard e mut. Uită să bage o frază de încheiere. Se gândește dacă să se bucure sau să plângă. Se bucură: în fond, optzeci și doi de ani e o vârstă frumoasă, iar Coasta de Azur e un loc unde să tot mori
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
erai când te-am visat. Dă-mi mâna, să mergem! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Mâna mea... ți-o dau, Făt-Frumos, dar atât de rău îmi pare că nu-i decât un fum... (întinde mâna, Ieronim încearcă zadarnic s-o ajungă joc mut) IERONIM: Unde ești? Nu te pot ajunge! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Sunt aici și nicăieri, Făt-Frumos. Zadarnic încerci să-mi cuprinzi mâna! Du-te înapoi. Drag îmi vei rămâne și mereu depărtat. Și-mi voi purta mereu umbra amăgitoare prin spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
frunziș, o stea smerită și albastră sta singuratică, pieziș, deasupra noastră. Și ca un spin, cu raza-i rece și subțire mi-a strecurat un gând străin în visul meu de fericire. Zicea: F2 (ușor reverberat): "Sub cerul vast și mut v-a aruncat aceeași soartă pe-un strop de lut ce-n învârtirea lui vă poartă. Sărman atom sentimental! Nu știi tu oare că viața voastră-i colosal de trecătoare?" * B3: Cobora pe Topolog, dintre munți, la vale... Și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
stă pe-o creangă de arțar pasăre străină. F1: Stă și-așteaptă fără glas, parcă să măsoare cum se mută, ceas cu ceas, umbra după soare. B2: Astfel, tot mai neștiut, spre adânc îl fură și-l îngroapă-n sânu-i mut veșnica Natură. F3: Vara trece. Pe cărări frunza-n codru sună... B3: Trec cernite înserări... F4: Nopți adânci, cu lună... B1: Iar când norii-văluiesc alba nopții Doamnă, peste groapa lui pornesc vânturi lungi, de toamnă... * B2: Frumoasă ești, pădurea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
casă cu lumini aprinse, un ogeac din care se ridică fum, când te prinde noaptea călător pe drum. F3: Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Unde ești? Îți pare că trăiești un vis... F2: Treci, lăsând în urmă, la răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea lor un suspin, o rugă, un zadarnic dor... F1: Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
veghe la fereastră, și pe marmura zăpezii culcă umbra lor albastră. F1: Reci podoabe-n ramuri goale plouă fără să le scuturi; F4: Ici, risipă de petale, colo roi ușor de fluturi... F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gheață rece, iarna vine, vara trece, și n-am cu cine-mi petrece... Bulgăraș topit în foc... Dacă n-am avut noroc... Dacă n-am avut noroc... * B1: O, vis al iubirii trecute! Sunt singur... B3: Omătul târziu pătează aleile mute, și parcul e, încă, pustiu. Văd iarăși castanii și plopii; prin ramuri, suspine străbat. Acum cu sfială m-apropii de banca pe care am stat. Și pieptul începe să-mi bată. De sus, fluturând, a căzut pe bancă o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]