1,102 matches
-
partea cealaltă. ― Uite la el cum ne fierbe! Ce scria? - a vorbit unul din coada „plutonului”. ― „Dracul v-a găsit!!!” ― Cum adică? - a întrebat unul, tăcut de felul lui. ― Dacă ai pus o asemenea întrebare, înseamnă că tu ai fost „mutu’ de la Manutanță” și n-ai avut treabă cu „adăpostit”, „târâș, marș” „salt înainte” „la loc comanda”... Tu ai cântărit barabulele, arpacașul sau varza murată - l-a lămurit Dumitru.... Râsul camarazilor ținea loc de o mie de îmbrățișări. Când valul de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scăpat un oftat adânc. ― Da’ ce jale așa mare te-o cuprins, omule, de oftezi atât de tare? ― Ei! Simt și eu că am scăpat de ordine, de alergătură și de corvoadă - a răspuns Todiriță neconvingător. „Asta s-o creadă mutu’! Tu îți rumegi necazul precum își mușcă calul zăbala. Da’ poate ți-a veni și ție mintea țăranului cea de pe urmă...” Când au ajuns la Fântâna cu răchiți, mersul lui Todiriță a devenit greoi și împiedicat. Aproape fiecare pas era
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de ochii iscoditori ai lui Dumitru... Cei doi, așezați pe capra căruței, priveau înainte, fără să schimbe o vorbă. Calul călca la pas, fără grabă. Când au scăpat de urcușul dealului, Dumitru a îndemnat surul: ― Hai, băiete, că în nădejdea mutului ista de lângă mine adormim pe drum. Ce ai, măi vere, de o ții ca la înmormântare? ― Păi, ce să spun dacă n-am ce? ― Ce mai știi de nevastă ta? O mai dat vreun semn de când ai trimis-o acasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ai fundurilor de suflet. - Cu mămăliguță, Lino! Cu mămăliguță să-mi dai smântâna. IV Dejunul prepelițelor fu destul de monoton. Mini găsi pe Rim în conciliabul cu Lică. Cu diapazonul jos al vocei, așa cum îl aveau amândoi, părea o discuție între muți. Rim opri din treacăt pe Mini, care se strecura discret, și, bine dispus, o invită în birou. Lică salută scurt. Totul era că în audiența asta Rim părea cel mulțumit. Făcîndu-și socoteala că Linei i-ar place ca vărul să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se învârte de câteva ori tot atingând, ciupind și scuturând piersica, aceasta se deschide, desfăcându-se în două. În mijlocul ei se află o operă care ar putea fi numită însăși esența frumuseții și care îi face pe spectatori să rămână muți de admirație - o pereche de pantofi minunați. Dacă nu a suferit în copilărie, a suferit din greu și mult timp în calitate de soție neglijată, ca să câștige dreptul la această răsplată. Pantofii manciurieni cu tocuri înalte sunt de un bun gust desăvârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și ei. Directorul bătu cu o lingură În masă ca să se facă ascultat și admirat. „Tot cinste din partea mea, că eu nu mă uit la bani când e să chefuiesc. Țigane, bagă tare, nu lâncezi! Hai, fă, sus cu voi!” Muți de băutură și de surpriză, bețivanii Începură să aplaude și să tropăie când cele două curve urcară pe masă În ritmuri de manea. Directorul trimisese mașina după ele Într-un sat vecin și-l pusese pe șofer să se tocmească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
blânde și aproape nevolnice. Ierburile Întruchipau orătănii, frunzele copacilor și tufișurilor foșneau șoapte și vorbe. „Cu mujdei vă gătesc!” strigă Daie Gulu, țigan alb, mâncător de copii și nemuritor, Întinzând mâna către ei și căznindu-se să-i apuce. Toporan, mutul sângeros, vâjâi cu securea deasupra chicilor făcute măciucă. Sfânta de pe Vale, vrăjitoarea, numai Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi toată povestirea Fiindcă mai târziu s‐a stins scânteia și‐ a trebuit să mă despart de‐aceea Ce mi‐ a aprins și gândul și simțirea. Nu mai era altar de‐nchinăciune și nici iubirea sfântă rugăciune, Dialogam ca muții și ca surzii. N‐am s‐ o mai fac vreodată pe‐nțeleptul C‐ am înțeles mult prea târziu preceptul: Să nu‐ mi fac chip cioplit...și nici iluzii... Din revista „Pagini medicale bârlădene”nr. 130‐ 131/2009. Alexandru A. Philippide
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
disperare sau ferocitate; arăta ca de obicei, când apărea înaintea lui Katsuie în calitatea sa de căpitan al pajilor. — Cum? Vrei să-ți dau stindardul de comandant? Călare pe cal, Katsuie îl privi pe Shosuke, cu uimire. Generalii din jurul lui, muți de uimire, își ațintiră și ei ochii asupra lui Shosuke. Printre numeroșii slujitori personali ai lui Katsuie, puțini fuseseră tratați cu mai multă răceală decât Shosuke. Katsuie, care nutrea asemenea prejudecăți împotriva lui Shosue, trebuia să știe mai bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prima din Luna a Cincea. Așteptându-se să fie ziua în care avea să se dea marea luptă decisivă, toată armata se pregătise, începând de cu seară. Acum, văzându-l, în sfârșit, pe Hideyoshi în fața lor, soldații îi ascultară cuvintele, muți de uimire. — Ne întoarcem la Osaka! Toate trupele să se retragă. Veni apoi următorul ordin: Unitățile comandate de Kuroda Kanbei și Akashi Yoshiro să se coordoneze cu trupele de la șanțurile duble. Poziția ariergardei o vor lua Hosokawa Tadaoki și Gamo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult. 37. Ei erau uimiți peste măsură de mult, și ziceau: Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți să vorbească." $8 1. În zilele acelea, fiindcă se strînsese din nou mult norod, și n-avea ce mînca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: 2. "Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
va mai ieși din încăpere tot în postura de favorit în care intrase. - Vedeți căpitane, preaonorabilul Poha este un împătimit al artefactelor de pe Terra, dar ca orice colecționar amator face niște greșeli de începător. Era rândul căpitanului să caște ochii, mut de uimire la îndrăzneala tânărului. Probabil că Poha ținea mult la părerile lui dacă îi permitea astfel de vorbe. Dar vorbele lui Angir îl surprinseseră la fel de mult și pe Poha. După un moment scurt de tăcere, tânărul reluă nelăsându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
nu-i calce dispozițiile, iar cu celălalt ochi, la cine vrea mușchii lui. Dacă te vede plin de râvnă poate te face ambasador pe undeva, mai știi? Ciocan intervine, nu interveniți! Dumnezeule, oare în ce lume mai trăim? Am rămas mut de uimire, când am auzit și am citit, care sunt recomandările Poliției Române cu privire la atitudinea civică a românului de pe stradă. Pe aceeași pagină de ziar, unde se vorbea, cum prin județul Olt, 12 polițiști și jandarmi, înarmați până în dinți cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
luna”, gândesc îngrijorată. Poate fereastra mea e prea decupată de lumină. Rămân cu fața ridicată cer. -Ce frumos îmi desenează stelele chipul, mă mir copilărește... -Ești moartă!, ai strigat plin de durere. Cortegiul mă însoțește tăcut ca o procesiune a muților asurziți. E noapte. E răcoare. Preotul anunță, baritonal, că mai sunt trei stări până la poarta încuiată a cimitirului.Vinul e vechi... S-au sacrificat trei viței... Întinzi mâna spre umărul meu și vrei să plângi. Te strâng ușor de mâna
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
BABA-OARBA Iar noaptea vals nemișcat vânt fals umbre strecurând pe sub lunå un glas de tenor mut dirijându-și octavele printre ziduri În dosul pleoapelor amintirile au riduri și suspinele bat în ferestre Iar noaptea se copilårește cu visul de-a baba-oarba printre stele Învinsul ca peștele cåtre nadå zvâcnind solz argintiu de mistere
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1635]
-
În ochi. — Tu și Jean-Paul ! De cât timp sunteți... — Între noi nu e nimic, spune Lissy, Înroșindu-se instantaneu. Nu suntem... Nu făceam decât să ne uităm pe materialele despre cazuri. Asta-i tot. — Asta să i-o spui lu’ mutu’! — Serios ! Asta am făcut ! — OK ! zic, ridicând din sprânceană. Dacă zici tu. Câteodată nu știu ce are, e extrem de timidă și se rușinează de orice. Va trebui să o Îmbăt criță Într-o noapte, și atunci o să aflu de la ea tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
soldații din trupele de asalt, atunci când, din precauții lesne de înțeles nu pot vorbi, îndreptându-și, ușor îndepèrtate, arètètorul și degetul mijlociu, înspre pupilele ochilor, Concentreazè-te! Fii cu ochii în patru! Vegheazè! Vorbește bèrbètește cu mine! O.k.! Matei dè mut din cap, semn cè a inteles limbajul grèitor al instructorului, La prima mișcare greșitè te trag pe dreapta! De acord! apoi, ca și cum ne-am fi spus totul, ne întoarcem în tècere la țigèrile și cafelele din fața noastrè, Pe parcursul urmètoarelor ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
deodată: ori una, ori alta. Zăpada a scăzut, s-a topit... Chiar pe pântece de m-aș așeza, n-aș putea săpa tunel. Adun, strâng de sub gardul dinspre Moș Iacob, acolo n-a atins-o Încă soarele; o iau, o mut, o clădesc, o bătătoresc, tipăresc, o, cu mâinile: să deie un fason de tunel. Ceva-ceva tot am făcut. Numai că e mai degrabă inel decât tunel; un fel de arc-de-triumf - am văzut În cărți: nici n-apuc să intru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de gând să-ți apere căsnicia și fiindcă soțul - probabil, turbat de furie - era pe drum înspre casă, eu trebuia negreșit să-i ies în întâmpinare, să-l opresc și să-l conving de fidelitatea soției sale. Întâi am rămas mut de uimire, apoi tare mi-ar fi venit să râd, dacă n-aș fi știut cu exactitate că soțul era un coleric, unul din cei ce nu pot să-și stăpânească nervii. Și mai știm că, dacă nu voi întreprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
timp de cinci-șase minute, după care și-a îmbrăcat iar halatul și [i-a încheiat toți nasturii. Apoi s-a ridicat și a pășit ușor spre dormitor, a deschis încet ușa și a dispărut înăuntru. Am rămas nemișcat în pat, mut de uimire, o bună bucată de timp. M-am ridicat și mi-am recuperat ceasul din locul unde căzuse, l-am îndreptat spre lumina lunii și am văzut că era ora trei și patruzeci de minute. M-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
unui alt lucru. Îți dai seama, Galileu aruncă pietre din Turnul din Pisa, Richelieu joacă țintar cu o jumătate din Europa și toți se-nvârt cu ochii căscați să citească signaturile lumii: degeaba pălăvrăgiți voi, să i-o spuneți lui mutu’ că ce e greu cade, aici dedesubt (sau aici deasupra) se ascunde cu totul altceva. Și vă și spun ce: abracadabra. Torricelli construia barometrul, iar ăștia se țineau de balet, jocuri de apă și focuri de artificii În Hortus Palatinus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am și eu o viață regulată, profesorii sunt respectați în provincie, o să-mi iau un bulldog, o să ies cu el la plimbare. Și așa Adelina era o pacoste de „prințesă”. Asta până la Adjud. După care: unde naiba mă duceam? Unde-a-nțărcat mutu’ iapa! Mă grăbeam la soacră și nevastă, să mă înconjor de o droaie de copchii, cu toate neamurile Sabinei pe cap, plafonare în toată regula! Adelina era așa de dulce și nebunatică! În gara din Roman am coborât și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de pe vas, fără să fiu arestat. Vă dați seama în ce stare eram? Nu cunoșteam nicio limbă străină, deși în școală se făcea franceza și nu se lipise de capul meu decât uzualul „mersi”, pronunț ca în limba noastră. Eram mut. Noroc de domnul Abdullah care m-a luat sub aripa lui protectoare. Nu vă voi spune ce am făcut în cele aproape trei luni cât am stat în Siria, deși aș avea multe de povestit. Un singur lucru bun l-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
popușoi, n-am murit nici după ce am fost botezat. Mama mi-a spus că am vorbit destul de greu. Abia pe la patru ani am început să bolborosesc și eu cuvinte, dar care nu puteau fi înțelese. Credeau că voi rămâne un mut. În popor se spune că un copil care vorbește greu, ca să i se dezlege limba, să i se dea o bucățică de pâine de la o cerșetoare, ceea ce a făcut și mama. Pe la patru ani și jumătate am început să rostesc
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe asfalt nesfârșite peisaje cu cretă albastră, galbenă și ciclamen sau chiar cu cărămidă, sau jucând jocurile lor cu năfrămioare, prinți călare, sărutări, odi-odi-oda și "o piatră nestemată ce nu este-n lumea toată". Dau doar câteva nume: Viorica, fata muților, singura care vorbea din toată familia, dar cu părinții ei se înțelegea tot pe mutește; Mona, sora lui Dan, psihopată ca și el, cu ochișorii galbeni sticlind de ură, singura care era admisă la Vrăjitroaca; Fiordalis, fata unor greci care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]