1,091 matches
-
data =”13. IX. [1]962”> Iubite domnule Călin, M-a bucurat foarte mult conținutul plicului d tale! Schița a ajuns, în această formă, la evidente semne de maturitate. Se vede o grijă și mai mare față de cuvînt, și o frumoasă muzicalitate. Accentele umane sînt și ele prezente din abundență; încît, cu voia zeilor, după ce voi transcrie bucata la mașină, și voi întări pe ici pe colo prezența celuilalt cal, voi da-o unei redacții. Te felicit, e foarte frumos! Duminică 16
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la început, două lexeme distincte, devin lipsite de înțeles, doar simple interjecții, în accord cu sentimentul vestirii nașterii Mântuitorului în zilele noastre. Chiar se remarcă schimbările într-un joc de sunete ce se impun din nevoia subiecților de armonie, de muzicalitate, sporită, e o formă de aliterație leroi, leur, leor având în vedere conștiința faptului că e vorba de un cântec sacru, perfectibil în timp ca melodicitate, fără însă a denatura până la anulare, cuvintele. Avem de-a face aici cu graiurile
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
că micii școlari sunt vrăjiți de carte, sunt purtați din această pe tărâmul mininat al cunoașterii. învățătorul este dator să îndrume pașii tinerelor mlădițe pe acest drum nou, plin de neprevăzut. El este cel care, prin intermediul cărții, face cunoscute copiilor muzicalitatea, farmecul deosebit al limbii române. Stimularea interesului pentru lectură, incepand cu clasa întâi, contribuie nemijlocit la însușirea și exersarea unei citiri corecte, expresive. Putem spune că studiul literaturii începe din clasa întâi. în acest sens, un rol important îl are
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
efervescentă, de o grandoare nestăpânită, șuvoi clocotitor de imagini. La capătul celălalt al demersului creator apare o poezie aproape abstractizată, șlefuită ca diamantul. Valurile sunt domolite sub o crustă de gheață. Ceea ce poezia aceasta pierde În materie sensibilă câștigă În muzicalitate. Până la urmă, Îl singularizează pe Eminescu nu atât ceea ce spune, În spirit tipic romantic (geniul neînțeles, amorul neîmpărtășit, extincția În sânul naturii, eroismul strămoșilor, geneza și pieirea lumilor...), și poate nici modul cum spune, ci sunetul celor spuse, o muzică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ceea ce spune, În spirit tipic romantic (geniul neînțeles, amorul neîmpărtășit, extincția În sânul naturii, eroismul strămoșilor, geneza și pieirea lumilor...), și poate nici modul cum spune, ci sunetul celor spuse, o muzică misterioasă și obsedantă, care este numai a lui. Muzicalitatea eminesciană — pe care un neromân, chiar știind românește, cu greu o poate simți pe deplin — are un efect copleșitor, tiranic. De mai bine de un veac, românii se află sub vraja ei. Mitul lui Eminescu cuprinde mai multe ingrediente. Mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
se referă la apariția noțiunii de suflet (numit de către greci Psyché). Jocurile Olimpice trebuie raportate la finanțe, la reclame; reclama în sport se comportă ca un semn sacru, spre care converg sensurile profane ale acelora, ce intră în efectul repetițiilor, în muzicalitatea versurilor, în contextul imaginilor și într-o sintaxă cu dislocări, cu dialoguri relevante, în care se topesc toate semnele de alertă. Promoție, înseamnă că obții, cu mai puțini bani, mai multă cantitate (dar câtă calitate?), uitând că nu poți apela
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
intuit - surprinzător - înainte de a închide ochii, fenomenul reîntoarcerii la izvoare când glasul capodoperelor va fi înțeles la adevăratul mesaj al autorului. Iată de ce, societatea noastră contemporană are datoria să promoveze moștenirea enesciană - expresie spirituală majoră a unui popor de o muzicalitate particulară - atât pe plan național, cât mai ales în marile culturi universale. Originalitatea creației lui George Enescu, încă nedescoperită, constituie garanția durabilității peste timp în disputa valorilor perene mondiale, singurul criteriu autentic de impunere a prestigiului în artă. Festivalul internațional
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
tu, să-ți spui părerea despre același personaj... Dar nici nu se poate, oricât ai vrea să copiezi, nu poți să fii la fel cu alt interpret al aceluiași personaj. Însă, posibilitățile artistului de a cuceri publicul prin farmec, prin muzicalitate, prin arta actoricească, prin atâtea date, și prin vocea pe care Dumnezeu o dă unora acestea sunt date extraordinar de importante cu care poți tu să manevrezi publicul, să-l stăpânești. A.V. În concluzie, mai puține efecte exterioare, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ca violonist, când era deja în vârstă. Noi suntem obișnuiți astăzi cu performanța aproape sportivă a violoniștilor tineri, o performanță de concurs. Totuși, când îl asculți pe Enescu cântând, cu micile fâșâieli ale arcușului marcat de boala interpretului sunetul, expresia, muzicalitatea, trăirea sunt din altă lume, cu totul emoționante. Atât de îndatorată, de respectuos-creator legată de tradiție, mai ales în accepțiunea arhaică, pictura Dumneavoastră este populată și de măști. Vă poate cunoaște privitorul doar din tablouri? Ar mai fi nevoie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
fabulă absurdă: „Eu în cerc vreau să mă prind/ eu în cerc vreau să rămân.../ că acolo nimeni nu mai intră/ după ora lui de închidere/ nici un duh și nici un trup de-afară” (Mierle de lut). Joaca lexicală nu vizează muzicalitatea, dar încearcă limitele unor îmbinări șocante, cu măsură și tact. SCRIERI: Pe adresa copilăriei, București, 1969; Versuri de vacanță, București, 1973; Cel din urmă, Cluj-Napoca, 1974; Scrisori către prieteni, Cluj-Napoca, 1978; Amurgul furtunilor, Cluj-Napoca, 1983; Matineu, București, 1985; Viziune cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
dificil de transpus. Criticii care au comparat diferitele versiuni ale poeziei Sara pe deal au dat întâietate variantei sale, meritul ei fiind „unitatea, măsura - intuitiv găsită sau conștient aplicată - pentru consonanța stilistică, respectiv fonetică. Versiunea sa mijlocește cel mai bine muzicalitatea originalului” (Horst Anger). Varianta lui R. se apropie cel mai mult de originalul românesc, cu toate că traducerea nu este fidelă din punct de vedere metric. Trecut-au anii... și Mai am un singur dor, în tălmăcirea sa, răspund celor mai exigente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289389_a_290718]
-
Chausson sau ciclul Toamna denotă apropierea de simbolism. Printre slujitorii acestuia, poetul face către 1910 figură distinctă, dar boema sa agitată îl împiedică să aprofundeze căutările. Tipărită târziu, lăsând deoparte câteva poeme apărute în presă, ce frapau prin lexic bogat, muzicalitate și imagini mai îndrăznețe, placheta Cântecul vieții dă în cele din urmă o impresie de vetust și chiar de epigonism. Un nou elan liric trăiește M. la mijlocul anilor, ‘20 pe meleagurile basarabene, dar și acesta se epuizează repede, concretizându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
destramă în tăcere Scade-n depărtare Piere..." ( G.Topârceanu) Ritmul reprezintă cadența sau armonia poetică obișnuită prin succesiunea silabelor accentuate și neaccentuate.O unitate de ritm alcătuită din 2-4 silabe accentuate și neaccentuate se numește picior metric. El sugerează, prin muzicalitate, o anumită stare sufletească. În poezia românească cele mai frecvente picioare metrice sunt: troheul, iambul, dactilul, amfibrahul și anapestul. Iambul- unitate metrică alcătuită din prima silabă neaccentuată, a doua accentuată.Ritmul obținut astfel se numește iambic. Exemplu: "A fost/o-
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
prin dragoste, prin întoarcerea la marile resurse și candori ale copilăriei. De unde, și evocarea unei mitologii a familiei, prezentă foarte des, ca punct de referință într-un ritual ce instituie un dialog cu ființele protectoare. Poezia sa preferă verslibrismul, ocolind muzicalitatea și cantabilitatea versului tradițional. Apelul la simboluri, la discursul parabolic este frecvent, P. situându-se consecvent de partea unui optzecism temperat, chiar dacă un anumit localism sui-generis transpare uneori în țesătura lirică - „amintirea Ardealului mă doare” (Poem pentru o biografie) - sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
Rămâi ultimei frunze ispită...” (Frunze târzii); gândind la „melodia ofilită, / străină parcă și uitată”, în relația frunze - picăturile de ploaie: „Vă nu mai vezi... să nu mai crezi... / să nu mai speri...” (E oarăși toamnă); gândind la jocul ritmicității, acea muzicalitate stranie creată de caligramele poeziei Dangăne: „Vin / din / lin / de senin / ca un toi / de apoi / dangăne, / dangăne, / plin suspin, / un amin / pentru noi / amândoi...” sau la trecutul, obsesie a durerii, care impune „zvon durut de cântec al chemării” (Popas
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și personaje închipuite își precizează net configurația și caracterul de vis suav și fantast într-o formulă ludică și fantezist livrescă. Însă, în ciclul final (Judecătorul pleacă), apar și semnele unei schimbări de tonalitate. Virajul către notele grave, renunțarea la muzicalitate, apelul la nuanțele mai sumbre ale valorilor plastice anunță un contrapunct necesar. Lirismul dobândește dimensiunea meditației, vizibilă în distanțarea ironică; în spațiul edenului miniatural își face apariția un „loc rănit”: „Soldatul din tine e mort / Artistul, singur / Poezia se destramă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
corbi, ca la J. Laforgue, orașul, stilizat în felul lui G. Rodenbach, ca o cetate moartă unde străjuiesc doar lebedele. Sunt cultivate, de asemenea, imagini nocturne, lunare, reci, se invocă sunete înfiorate, de flaut sau viori, căderea apei în bazine, muzicalitatea versului devenind, câteodată, plină. Lipsit de temperamentul unui simbolist autentic, C. participă discret numai la familiarizarea cu o recuzită poetică nouă. SCRIERI: Din anii tineri, Craiova, 1895; Ploaie și soare, Craiova, 1904. Repere bibliografice: C. Dobrogeanu-Gherea, Studii critice, I, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286278_a_287607]
-
împestrițat cu idiotisme țigănești, caracterul ritualic, incantatoriu al versurilor fac din acest volum cea mai pitorească și exotică scriere a lui B. În Unicorn în oglindă (1975), critica a văzut o etapă în care poetul renunță la pitoresc și la muzicalitate și esențializează discursul liric, fără a abandona scheletul imageriei mitice. Acum se lasă mai bine percepută dimensiunea inițiatică a poeziei. Două experiențe au stat la originea ei: întâlnirea cu Eliade și dispariția neașteptată, prematură a fratelui poetului, în 1975. Pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
Nu sunt rare însă nici personificările facile, alegoriile sau infiltrațiile minor romantice, iar metaforele, puține, utilizează un material sămănătorist. Totuși, poetul reușește imagini surprinzătoare, prevestindu-i pe Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Deși tind la rigoarea prozodiei clasice, versurile, prin muzicalitatea lor monotonă, învăluitoare, reușesc să sugereze stări de suflet difuze, specific simboliste. Volumul Fantazii dezvăluie o capacitate deosebită de înnoire. Teama „de lume, de moarte și uitare”, distilată acum în retorte mai complicate, se transformă în elegie pură, în reveria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
sau a pamfletelor care aparțin acestei modalități de exprimare. Atât cuvântul scris, cât și cel vorbit au ca efect transpunerea narativității operei literare în sunete. În cadrul poeziei ritmice, sunetul devine un trop constituent ce-i oferă concretizarea finală numai prin intermediul muzicalității sale compoziționale. La fel, în cazul lecturii, onomatopeele sau sunetele imaginative au ca scop întărirea unei imagini cu scopul de a oferi sau de a accentua o idee sau un personaj. Sunetul, ca efect al cuvântului scris sau vorbit, devine
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și a textului literar prin acapararea atenției asupra anumitor cuvinte cheie ce oferă o dimensiune muzicală cuvântului. Sunetul nu poate schimba în nici un fel înțelesul cuvântului, dar îi oferă o dimensiune imagistică. Folosirea anumitor cuvinte în cadrul unei drame duc, prin muzicalitatea lor, la formarea unei atmosfere armonice. Totodată, tonalitatea rezultată a cuvântului vorbit poate induce diferite stări de comandă, invitație, persuasiune etc. Cuvântul scris își păstrează o semnificație și un înțeles în toate modurile în care este folosit, în tip ce
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de scriere astfel încât obiectul real este reprezentat prin carte sau alte forme tipărite. Cuvântul scris oferă și aspectul în care opera literară poate apărea. Îmbinarea mai multor cuvinte duce la identificarea figurilor de stil care, prin intermediul imaginii lor și al muzicalității, consfințesc artei literare o natura genuină a expresivității. Această expresivitate ține, în principal, de semnificația cuvântului care intră în jocul de semnificații literare, dar și de sunetul compozițiilor lingvistice ce duce la spațiile imaginare sau magice ale literaturii, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de semnificația cuvântului care intră în jocul de semnificații literare, dar și de sunetul compozițiilor lingvistice ce duce la spațiile imaginare sau magice ale literaturii, de exemplu, în cazul operei poetice, rima, posibilă prin sunetele ultimelor silabe ale cuvintelor, oferă muzicalitate și consens întregului construct literar. 1.1.2. Stratul unităților semnificative Unitățile semnificative se formează prin legătura mai multor sunete ale limbajului cu conceptele ideale. Semnificația este dezvoltată pornind de la individualitatea cuvântului la ordinea înaltă a propozițiilor și frazelor. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
precum versului ritmic, elemente folosite ca ornamente. Forma poetică este redată prin sunete identice sau similare ce aduc rima fie la sfârșitul versului, fie în interiorul poeziei. Fonetica structurii lingvistice este accentuată prin intermediul aliterației, adică printr-o repetiție ce face posibilă muzicalitatea poetică. Asonanța și consonața aduc un aport muzicalității poetice prin folosirea diferită a vocalelor din cuvinte și versuri: ele reprezintă dualitatea dintre ritma perfectă și rima imperfectă. Acest construct ontologic duce la individualizarea și identificarea anumitor construcții poetice, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
poetică este redată prin sunete identice sau similare ce aduc rima fie la sfârșitul versului, fie în interiorul poeziei. Fonetica structurii lingvistice este accentuată prin intermediul aliterației, adică printr-o repetiție ce face posibilă muzicalitatea poetică. Asonanța și consonața aduc un aport muzicalității poetice prin folosirea diferită a vocalelor din cuvinte și versuri: ele reprezintă dualitatea dintre ritma perfectă și rima imperfectă. Acest construct ontologic duce la individualizarea și identificarea anumitor construcții poetice, de exemplu a baladelor și sonetelor. Acest lucru determină momentul
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]