5,749 matches
-
confirmă, evident plin de mândrie. — Da. De departe cel mai bun. Ei bine, de-acum e al meu. Se întoarse către membrii Consiliului. În calitate de căpitan al Mararei, îmi reclam dreptul de a-l include printre membrii echipajului, spuse. Și trag nădejde că într-o zi cunoștințele lui despre navigație să ajungă cel puțin la fel de bune precum retorica lui. N-am nici o îndoială că este puștiul cel mai siret... Tapú Tetuanúi îl întrerupse cu o mișcare a mâinii, arătând spre cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mereu descălțată la piciorul stâng, cu mâinile împreunate sub piept, foarte atentă la replicile lui Alexe, gata să îngâne, împreună cu Nina, frazele tip, insinuări incriminatorii, minimalizări. Chiar și la bucătărie Marga o urma adesea pe Nina, devenise un ajutor de nădejde, de multe ori era rugată să le prepare un ceai, o cafea și ea se executa vioaie și veselă, parcă mulțumită că poate fi de folos. Știa și câteva rețete de prăjituri și când începea să bată albușul, amețită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau urinând în dosul canapelei. Și cum, Dumnezeule, să nu turbez, pur și simplu de grijă, când știu că ea a fost mereu o visătoare. Dacă ar fi mai stăpână pe ea, mai cu picioarele pe pământ, aș mai trage nădejde, dar ea... nu știu cum să-ți spun, domnișoară, ar fi în stare să-și rateze viața de dragul unei pălărioare albe. O privi apoi pe Carmina cu nădejde, parcă-i trăgea cu insistență vorbele, i le capta înainte de a fi rostite. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi mai stăpână pe ea, mai cu picioarele pe pământ, aș mai trage nădejde, dar ea... nu știu cum să-ți spun, domnișoară, ar fi în stare să-și rateze viața de dragul unei pălărioare albe. O privi apoi pe Carmina cu nădejde, parcă-i trăgea cu insistență vorbele, i le capta înainte de a fi rostite. Omul se mai schimbă, murmură Carmina fără nici o convingere. Oare? întrebă Sidonia sceptică și fața i se chirci din nou și i se plie de riduri. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uriaș de sticlă aburită. Despre carte: freamăt de frunze în toamnă; cântec alinător de vioară; aripă albastră; boare de cetină; slovă, gând; floare anume înflorită; piramidă în inimile celor care o citesc; paradis al cunoașterii; laborator de idei; prietenă de nădejde; univers plin de farmec; plăcerea călătoriilor imaginare; hrana sufletului și a minții; lumea visurilor și a minunilor; minunata împărăție a cărților; lumina vieții; grandoare și măreție; păstrătoare a cunoștințelor, gândurilor, a simțirii umane; tovarăș care nu te plictisește; vas plin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sticlă cu țuică. Și cum fără bătăi, omul moare, Înseamnă că noi... care suntem din Est... am..., subscrise Gheretă gâtuit de emoție unei concluzii subînțelese. Am, Sebastiane, am! Bine că a dat Dumnezeu, domnu' Dionisie, că eu unul pierdusem orice nădejde. Paharele erau pline. Gheretă se ridică În picioare, luă ce i se cuvenea și, după ce Închină, dădu băutura peste cap. Se pregătea să iasă când o Întrebare de neocolit Îl opri În prag: Ceilalți știu? șopti Gheretă, privind precaut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se Înfuria și a se recunoaște astfel Învins, apucă din nou sticla cu pricina și, ridicându-se greoi, o apropie de bec. O scutură bine, apoi așteptă Încordat ca bulele de gaz să dispară una câte una; ; repetă operațiunea În nădejdea că va obține infirmarea presimțirilor negre care Îl Încercau și, pentru că nu mai avea putere, sau socotea inutilă a treia Încercare, declară uimit: Și totuși, e „Borsec”, domnule! Fără Îndoială, murmură Petru, subit cuprins de panică. Care va să zică, bâigui Brândușă... Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dumneata ce părerea ai, domnule Coriolan? Coriolan ascultase cu atenție discuția celor trei, pândind În același timp un moment potrivit pentru a-și face auzit și el glasul. Așteptarea se dovedi un bun prilej ca să revadă pe sărite Evangheliile În nădejdea unui citat cu care să facă o impresie bună. Degeaba. Nu găsea nici o legătură Între ce i se Întâmplase lui azi, până acum, și viața lui Isus. Îmi este străin, decretă el după o scurtă judecată. Această concluzie, În loc să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi Sebastiane, cum zici tu, zise Zorela oftând. Poate scap de blană, da' de kile nu cred. Începu să scâncescă. Să fim noi sănătoși, o Încuraja el, și scăpăm de toate. Pe lumea ailaltă, Sebastiane, cu siguranță. Aici Însă, slabă nădejde. Plângea de-a binelea. Atunci el Începu să-i vorbească despre casă, ce casă? palat, despre domnu' profesor de la Universitate, despre tablouri, parchet, candelabre, mobilă, veselă, tacâmuri, statui, bibelouri, covoare, perdele. Când nu mai avu ce spune tăcu gâfâind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
schimbe. Era oricum prea târziu și, pe deasupra, nu avea o simpatie specială pentru doamna Gheretă. Dacă pensiile le veneau o dată pe lună la dată fixă, Programul Radio-TV Îl primeau săptămânal. Cu toate acestea, doamna Moduna verifica zilnic cutia poștală În nădejdea vreunei scrisori. De sărbători, ele nu lipseau. Una, două În fiecare zi, timp de o săptămână de la rude și prieteni. Astăzi, mai mult ca oricând, găsise șase plicuri. Unul venea din străinătate și era pentru Flavius-Tiberius. Mesajele erau aceleași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici măcar nu deschise cărțile pe care tocmai le primise după o lungă așteptare. Se mulțumea cu micile sale exerciții de stil și cu impresia că lipindu-și urechea de pământ auzea inima Violetei bătând calmă, conștiincioasă, fidelă, o inimă de nădejde pe care va putea conta dacă va fi cazul. Își spunea că Într-un film sau chiar Într-o carte, lucrurile ar fi fost demult rezolvate. Lumea vrea fapte, nu vorbe, de care, În general, e cam sătulă. Uneori, soluțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
compania de dans a lui Teshigawara. Scăparea Îi venea din buzunarul stâng al cojocului pe care acum Îl ținea În brațe ca pe un partener adormit. Degetele ei pipăiau ambalajul inelului opalin În care ea Își punea de fiecare dată nădejdea În momentele ei tot mai dese de disperare, În timp ce se Întreba dacă merita să riște doar pentru a sancționa o presupusă violare a nu știu cărui cotlon al ființei sale. Se hotărî. Mâna ei uscată, caldă scoase la lumină, cu o insolență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
France, În care bucuria revederii se amesteca cu disperarea atâtor ani de separație. Autocarul era parcat pe rue La Fayette. În ziua hotărâtă pentru Întoarcere, În afară de cei trei șoferi nu era nimeni. Pentru orice eventualitate, ghidul a făcut prezența În nădejdea că va fi auzit de cei care se lăsau furați de cafele și cruasoane În cele câteva cafenele din apropiere. Cum nimeni nu părea dispus să renunțe la micile plăceri pariziene, a dat semnalul de plecare. A uitat de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru Zoia Kosmodemianskaia: "Eu știu, prietenă, că n-ai murit O, partizană dîrză și bălaie". Cînd s-a "abolit" Direcția Presei, s-a considerat "îngropat de viu", deși l-au "rotat" în alt post, anume creat pentru un "cadru de nădejde". Turcitu avea orientare-beton. Acceptase să fie cenzor cu convingerea că foarfeca lui operează sarcoame, dă afară tumori. El nu distrugea un eseu, aplica profilaxia marxist-leninistă. Era convins că el și numai el planta și creștea cultură sănătoasă la Iași. Mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
carne și cu vînătăi pe coapsele grele. Vînătăile arată ca niște dîre de la un prea lung șir de ani. Imprimate pe piele de-o viață prea lungă. Cîinele meu a răgușit. Scuză-mă, Iordanco, mi-s cam răcit. Da' aibi nădejde-n mine. Te apăr io de oportunistu' de motan. Ia aminte, Tano, mă încrunt la el, fii mai pașnic. Iau, Doamnă, cum să nu iau. Da' dacă nu mă lași să-l flocăiesc, o să-mi iau cîmpii. Să fii umilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
femeia -reprimându-și cu greu o anume dorință firească, prinse cu amândouă mâinile chica transpirată, În care arar zăreai și câte un fir de păr mai negru, trase cu putere și În același timp strigă un ordin celor doi tovarăși de nădejde: Lupu! Ursu! Șo, măi! Hoțu’! Lupu Își Înfipse colții În pulpă iar Ursu a sărit la gâtul gros al pretendentului, doborându-l cu ușurință. Femeia, făcându-și cruce, plecă spre casă dar nu Înainte de a scuipa, zicându-i: Ptiu! Bată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
verdele pădurii, de la cai și de la dealurile Înalte printre care șerpuia drumul plin de colb. Nu era ușor de urcat drumul ce ducea spre satul cu bunic, trebuia să fii antrenat și În putere sau să ai un ajutor de nădejde, așa cum avea copilul În cei doi cai care trăgeau din răsputeri căruța șubredă În care mai rămăseseră doar Va și uimirile sale, ceilalți, făcându-li-se milă de caii asudați, se dădură jos și mergeau sporovăind În urma căruței a cărei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un ordin În doi peri: Vizanzi, ămâia mătii, da mai taci! A privit către nepot să vadă dacă a produs efectul de apărare și apoi a adresat lui Vizanti o privire de stăpân care știe să aprecieze un slujitor de nădejde. În casă a fost Întâmpinat de bunica Ileana și Aneta cu câte un „să nu fie de deochi, parcă-i Jac a lui Ștanmaier!”. Schelmayer era un evreu șmecher dar bun la suflet, care-i trimitea lui Va haine uzate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
noastre ca un meseriaș sărac. Este inadmisibil ca elementele capabile ale patriei noastre să trăiască În pragul sărăciei. Pentru că sunteți apreciat de lumea satului În care trăiți, pentru că ați lucrat În finanțe și pentru că promiteți a fi viitorul om de nădejde al nostru În teritoriu vă invit să vă alăturați cauzei noastre comune de a scoate poporul român la lumină. Și Încă ceva, veți fi integrat În structurile de conducere ale noii Gospodării Agricole Colective din comuna Pușcași! Apoi, apropiindu-se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să te piși la ea-n lighean. Ia spune, perversule, cum are tovarășa Nina țâțele? O să vă raportez tovarășului prim cum vă bateți joc de binefacerile partidului, cum vă permiteți să necinstiți realizările clasei muncitore! Țara vă vrea "fiice de nădejde pentru un viitor luminat", iar voi defăimați "educația socialistă"! Închide ușa în pizda mă-ti, curvă comunistă! Închide-o, că-ți crap capul, dacă mai intri! Bă, pe asta nici badea Ion nu o fute! Dora, aprinde un muc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
comunismului, mai este util societății, a jurat credință țării, partidul are nevoie de el. Să-l îmbrăcăm în sutană și să-l facem călugăr! Nimic mai simplu, îl facem credibil, îl ajutăm să ridice o mănăstire, un hram cât toată nădejdea lumească la un loc, îl facem ctitor, inventăm niște sfinte moaște, cioplim o troiță la crucile drumului, găsim noi două-trei babe care să leșine la comandă (câți draci nu a scos domnul maior din burghezi), niște ședințe de exorcizare, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că, doar cu puțin timp înainte, Machiavelli fusese torturat sub acuza de a fi luat parte la o conjurație republicană contra Medicilor. Psihologic vorbind, răul intrat în exces îi aprinde speranțele, spre a reprima disperarea. Scrisorile în care își manifestă nădejdea că îi va fi din nou folosită experiența publică acoperă ultimii paisprezece ani ai existenței sale. Simetric, agonia morală a acestui om pasionat a durat tot atîția ani cît a fost secretar al Senioriei. Flatîndu-l pe Vettori pentru felul "ordonat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ar fi coborîtori din neamul principelui, iar dacă acest neam se stinge, nu mai rămîne nimeni de care să ai a te teme, deoarece ceilalți nu au autoritate față de popor, și după cum înainte de victorie învingătorul nu putea să-și pună nădejdea în ei, tot astfel după victorie, el nu trebuie să teamă de ei. În statele guvernate după exemplul Franței se întîmplă contrariul: adevăr, este ușor să pătrunzi în această țară, cîștigînd de partea ta pe un mare feudal, deoarece există
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Ce popoare i-ar refuza ascultarea? Ce invidie i s-ar împotrivi? Care italian i-ar refuza cinstea ce i se cuvine? Fiecăruia dintre noi, stăpînirea barbară îi este nesuferită. Ilustra dumneavoastră familie să-și ia, așadar, această menire, cu nădejdea și curajul cu care încep toate faptele mari și drepte pentru ca sub stindardul ei patria noastră să fie înălțată și să se adeverească, sub auspiciile ei, cuvintele cunoscute ale lui Petrarca: Virtutea contra furiei Va prinde armele; și lupta va
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
maică-sa nu dă pe la biserică. CÎnd ăla a răspuns că mama lui merge la o biserică În Ardud, a devenit și mai sever. Ne-a lăudat pe mine și pe Zoli că venim pentru prima oară și a tras nădejde că nu va fi și cea din urmă. După care nu am mai Înțeles nimic din ungureasca lui. Eu pricepeam deja și vorbeam bine maghiara jocurilor și a hoinărelilor noastre, făceam față discuțiilor cu oamenii mari, dar din bisericeasca popii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]