1,281 matches
-
zenit, despre noapte și zi cerșind timpului o clipă împreună, despre pădurea ce-și întinde brațele îmbrățișând cărarea, despre câmpia ce se îmbată cu sărutul de roua al dimineții , despre dânsul ceții în fapt de seară în brațele diafane ale nălucilor... Mi-ai scris ...iar cuvintele au înmugurit iubiri în ochii îmbătrâniți de așteptare născând o primăvară în sufletul amorțit de tristeți făcând visele să zboare. Mi-ai scris... de tine! de Gabriela Mimi Boroianu Referință Bibliografica: Mi-ai scris / Gabriela
MI-AI SCRIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340385_a_341714]
-
făcături și blesteme. Manuscrisul era scris de mână, destul de îngrijit și cuprindea vreo două sute de pagini. Prințul, intrigat că în casa sa se fac asemenea lucruri necurate, îl luă și porunci să fie ferecate porțile, iar când se va întoarce „năluca nopții”, s-o aducă în fața sa, indiferent de ora din noapte. Prințesa Ecaterina rămase îngrijorată în camera copiilor, în timp ce prințul Ștefan se plimbă ore în șir prin dormitor neexplicându-și cum putuse comite greșeala de a primi la conac o
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
cântare/ S-a înăsprit, s-a adâncit, s-a stins” Dar tot Eros a tras cu săgeți nevăzute în inima lui maculată de acea tristețe și l-a trezit, simțind că noua femeie, intră încet în sufletul lui ca o nălucă: “Astăzi ea mă înconjoară,/ astăzi eu blestem și fug./ A mea inimă fecioară/ N-a primit-Azi nu voi jug.” Dar poetul se înșela. Veronica Micle pătrundea în sufletul lui încet-încet ca o necunoscută himeră. După trei luni, Veronica Micle părăsi
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
Păstrează curată cămașa lui Orfeu, Să te bucuri de răsplată aleasă, Să știi că ești feblețea lui Dumnezeu, Vână de aur în nobil minereu! Veșnicia ți-a fost dată mireasă, De omeneasca moarte nu-ți mai pasă. CONCERTUL NIMFELOR Nereidă, nălucă sau naiadă, Din care zări albastre ai răsărit? Din ce catedrală te-am dezidit? Din ce ramuri te-am rupt, din ce livadă? În coroană de regină mărgărit, În munți silhui, amețitoare driadă, Minunea unde ar fi putut să șadă
CINCI SONETE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341002_a_342331]
-
de a înțelege de a crede sclipirea senină din mâinile din zâmbetul tău cobora în încolțirea altei ierbi În acel atunci nu se mai țeseau anotimpuri dimineți și apusuri era doar starea aceea dintre veghe și așteptare dintre făptură și nălucă În acel atunci țipăt răgușit pe cerul cernit înfiorare rece creștea revolta mea durerea mea lacrimă necăzută să nu-ți tulbure frământul În acel atunci mă strigai cu numele celor plecați răscolitul adâncului te purta mai aproape de ei decât de
ÎN ACEL ATUNCI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341054_a_342383]
-
să se strecoare Ecouri de-orologii diafane Vagi ritualuri de sărut, profane, Mimeaz-o pâlpâire de candoare. Iubiri bolnave, năluciri de-o vară, Îngeri de lut plătind cu-amar tributul Carnagiu de petunii în sărutul Agonizând într-un potir de ceară.... NĂLUCA Ce ger cumplit! Și încă viscolește, Pustiul urlă peste cetini ninse Când la ferești, mușcatele aprinse Se-ntrec cu vatra-n care dogorește Dorul, bătrânul cavaler al sorții. Din ceruri se-mpletesc arpegii fine Și-un vis uitat prin urnele
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
încă viscolește, Pustiul urlă peste cetini ninse Când la ferești, mușcatele aprinse Se-ntrec cu vatra-n care dogorește Dorul, bătrânul cavaler al sorții. Din ceruri se-mpletesc arpegii fine Și-un vis uitat prin urnele divine Te-aduce iar, nălucă rece-a nopții. Presari cu șoapte tâmpla-mi argintată Când înfloresc pe ciuturi crini de gheață Strivești în pumni cortinele de ceață Privirea-ți cu safire mă săgeată. Cuprinde-mă în brațele stelare Și-nalță-mă-n eretice săruturi, Cu jarul rozelor arzând
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
hotărât spre ieșire. Coborâm toți în viteză și culmea culmilor! Când și ultimul pasager pune piciorul pe peron, ne dăm seama că trenului i se dă plecarea. Realizăm într-o secundă că mecanicul nu glumește și se pregătește să mâne năluca spre Metropolă ... Dar nici cu noi nu-i merge! Doar n-o să rămânem în Ramsgate, în comitatul cu nume de tabac ... Kent! Ca la un semnal, prindem din nou bagajele, „de ce sunt oare, acum mai ușoare?” și țuști! Ne strecurăm
CU SIGURANŢĂ, DOMNULE... de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341972_a_343301]
-
din maluri și pămîntul se golea de seve, toate întrebările se înrădăcinau în noua ordine a lucrurilor; și, uneori, se zbate-n tîmplă o durere surdă ca o amintire. 25 mai 2013 Despică întunericul Despică întunericul ce defilează ca o nălucă prin fața amintirilor năruite prin viața mea stingheră, trăită pe un cîmp de luptă. Cuvintele cad ca o grindină în cupa prea plină a învingătorilor; priviri albe și goale, tîrîndu-și sacadat printre oameni obișnuiți pașii istoviți, solitari, ca un ecou confuz
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
se vor desprinde aripi mari ca o aducere aminte. În turnul de veghe, duios fremătînd, vîntul îngînă un cîntec de leagăn, din care se înalță ca un steag fluturînd dorul de dreptate al străbunilor. Despică întunericul ce bîntuie ca o nălucă prin jumătatea mea de tăcere, prin albia rîului meu, jeluită de fantomele vîrstelor mele. Oh! Cum stau ghemuite lîngă zidul scorojit, acolo unde beznele pun la cale o nouă și nelegiuită execuție!? 11 iunie 2013 Vîrstele rostirii Am dăruit stihului
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
din noi spre paradisul celest luna grea ca o lubeniță obosită după priveghiul îndelung al iernii strălucind a fanar murdar se sinucide de după dealurile din zori umbrele cerului joacă rotundul pe boltă din păsări măiastre-n nuntiri pan bătrân ca o nălucă dansează pe frunzele verzi prin grădini cu iarna care se duce curge ofelia moartă ca un fluviu infernal printre pietrele spălate de timp de ciclopi și de ielele nopții vântul care cântă din flaut pe guri nevăzute mângâie ochiul prin
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]
-
cu flori și baloane colorate. NARCISA:(în șoaptă) Prințișor, cum te simți ca soț? PRINȚIȘOR: Legal mă simt ca orice muritor de rând, dar religios mă încearcă o teamă... NARCISA: Dragule, mă mărit cu omul din tine și nu cu năluca nopții! Dumnezeu ocrotește familia. PRINȚIȘOR: (autosugestionându-se) Sunt bărbat muritor și mă însor cu o femeie! NARCISA: Vei urma tradiția strămoșilor noștri! PRINȚIȘOR: Mă voi cununa cu tine în fața Domnului riscând să-mi pierd existența de dincolo de moarte! NARCISA: (îl strânge
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
crească!... Hrănește-l bine! Contele își îmbrățișează nepotul și nepoata și se urcă pe capra caleștii de aur. CONTELE DRACULA: Dii căluții mei! Caleașca cu cele două perechi de cai albi dispare pe poarta conacului și se pierde ca o nălucă în noapte. EXT. / ZI Pe cer se perindă cu repeziciune grupuri de nori, marcând trecerea zilelor... EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE Poarta de la vila Narcisei și Prințișor se deschide și pătrunde o caleașcă de aur cu două perechi de cai albi
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
că grozăvia asta nu mai era deloc ceva întâmplător. În același timp, tot mai mulți oameni de-ai locului povesteau că li s-au ivit în cale, într-un loc din muntele Straja, numit Pârâul Crucii, fel de fel de năluci îmbrăcate în uniforme militare din primul război mondial. Apăreau după ploaie, aproape în același loc, și erau învăluite într-o pâclă care se risipea imediat după ce vedeniile dispăreau. Emil Părău era fascinat de toate întâmplările astea. Curând, avea să afle
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
strica liniștea ancestrală. Prin ea, pentru că am trăit-o, îmi pot permite a măsura cu exactitate distanța ce mă separă azi de inocența primului „te iubesc”. Norii acestor atât de dragi amintiri încep a se cerne, prinzând chip ca o nălucă în mintea mea și, ca într-un vis, retrăiesc frumoasa mea poveste de dragoste, shakespirianizată, din păcate, peste ani, prin tristul ei final... ...Era în toamna lui 1983 când, într-un vagon de tren, am cunoscut „iubirea vieții mele”! − așa
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > PRINȚESA DE GHEAȚĂ Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Prințesa de gheață Însetată de iubire, de tristețe mi-s năucă. Gândul îmi colindă, zburdând ca nălucă. Peste munți și dealuri, coline cu ploi, Gândul mi se duce, se preface-n sloi. Înghețat mi-i suflul, fără de simțire, Se-ncălzește doar cu neagra-ți amintire. Uitatu-m-ai în al meu castel de gheață, Împroșcat-ai ochii mei sticloși
PRINŢESA DE GHEAŢĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342644_a_343973]
-
vreodată? Spre cer dacă plutești, ce va fi cu ea? Suflete, indura! întoarce-te în trupu-mi, O clipă de iubire...! Doar atât mai vrea! Din suflet îmi cresc ramuri, de iubire, pline. Gheață ce m-apasă, de-odată se topește! Nălucile din minte, Speranța-mi, le alunga Ochii îi deschid. Viața... îmi șoptește. Potop de suferințe s-a destrămat deodată! Albastru-mi strălucește, din nou, în privire. Ce mică e durerea, când viața îmi zâmbește! Clipă, tare-aș vrea, s-o
CE MICĂ E DUREREA, CÂND VIAȚA ÎMI ZÂMBEȘTE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342678_a_344007]
-
este primejdioasă mai ales că prin aste locuri bântuie tâlharii. - Nu-i treaba ta! Deschide odată sau te joc în copitele calului! Oșteanul chemă un ajutor și deschise porțile, iar cei patru călăreți se pierdură în umbrele pădurii ca niște năluci. Alaiul domnesc alergă în galop la lumina lunii până îi prinseră zorile din urmă și răcoarea dimineții le pătrunse în oase.. De când plecaseră de la castel principele nu scosese un cuvânt, dar nici căpitanul nu îndrăzni să-i distragă atenția cu
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
și dă-ne friptură și câte o ulcea de vin! Drumeții se ospătară din belșug fără să lase vreo bănuială cine este boierul cel în vârstă care nu scotea nici un grai. După vreun ceas cei patru călăreți alergau ca niște năluci, lăsând în urma lor un nor uriaș de praf. Către înserat ajung în ținutul Vâlcelelor, iar în amurg poposesc la umbra unor stejari bătrâni. Aici, Principele Pătru Valdescu îl trage deoparte pe căpitanul Preda și, luându-l părintește de după umeri, îi
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
revărsatul zorilor, un nechezat straniu se aude la poartă. Oștenii o deschid și un cal năvălește înăuntru și se oprește în dreptul scărilor. De după un cotlon întunecat, vrăjitoarea se aruncă pe ciudatu-i armăsar și, sub clarul de lună, dispare ca o nălucă pe drumul din pădure. Pe dată se pornește un vânt puternic și în urma ei aceeași umbră ce-i înspăimântase nopțile trecute cu prezența sa, se face nevăzută pentru totdeauna. Pe dată căpitanul Preda, care trăise în tensiune de grija stăpânului
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
Comoara nu mai este a noastră! Dă pinteni calului și ține direcția porumbeilor! La galop! Călăreții treziți ca dintr-o amorțeală visătoare resimt șuvoiul rece al ploii ce le inundase șira spinării. De groază și disperare se pierd ca două năluci în negura pădurii. Două umbre pătrund ca o săgeată pe porțile deschise ale cetății Vâlcelelor, descalecă și dispar în castel pe o scară secretă. În urma lor o altă nălucă închide prin furtună porțile și duce caii la adăpost. A doua
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
inundase șira spinării. De groază și disperare se pierd ca două năluci în negura pădurii. Două umbre pătrund ca o săgeată pe porțile deschise ale cetății Vâlcelelor, descalecă și dispar în castel pe o scară secretă. În urma lor o altă nălucă închide prin furtună porțile și duce caii la adăpost. A doua zi, pe la ceasurile amiezii, principele și căpitanul se întâlnesc în salon, își aruncă o privire plină de subînțelesuri și îngroapă pentru totdeauna acest secret. Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ - I.
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
răpuși de rău de mare, care cu sufletul la gură și cu ochii nedezlipiți de furia valurilor de la proră, pentru neadormiții aceștia, spectacolul lumii grecești scufundate în somn are ceva lugubru. Ceva care le amintește de scenele din Povestea vasului nălucă a lui Hauff, de teroarea înghețată pe care o stârneau trupurile piraților țintuite de punte înainte de ceasul blestemat al reînsuflețirii și al harței lor neobosite, noapte de noapte. Cam ce altă impresie să-ți facă, biet continental rătăcind prin măruntaiele
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
reparat, de Triumph, vorbesc”, povestește Marin Dumitrescu. La motociclism a câștigat încă din primul an, dar a renunțat repede. Cursele în care avea să devină o legendă au fost cele de mașini. „Și se duce BMW-ul meu ca o nălucă și termină pe primul loc” La puțin timp după război, norocul i-a scos în cale un BMW 328 stricat și niște piese bune, luate de la Legația Cehă. „Nadler, care avea service pe Jianu, la Statuia Aviatorilor, avea un BMW
La 97 de ani, pilotul Marin Dumitrescu se mișcă la fel ca în prima tinerețe () [Corola-blog/BlogPost/338184_a_339513]
-
au dus, nu-i stropea ploaia, aveau de bine de rău parbriz. Dă dumnezeu și după cinci ture se oprește ploaia. Și vine un soare și se usucă pe jos pe Jianu și se duce BMW-ul meu ca o nălucă pe lângă fiecare și termină pe primul loc”, spune Marin Dumitrescu. Cursa de legendă de la Sinaia Cea mai importantă cursă din viața lui a avut loc însă în anul 1950 la Sinaia, la care a participat cu un BMW 328 modificat
La 97 de ani, pilotul Marin Dumitrescu se mișcă la fel ca în prima tinerețe () [Corola-blog/BlogPost/338184_a_339513]