776 matches
-
Apoi o prinse pe Desert Rose de talie și Începu să se plimbe Împreună cu ea pe la celelalte galerii, părând mai intimi decât de obicei, ca un adevărat cuplu. Kitty se uită la pachetul din mână și-i veni o idee năstrușnică. Era ocazia perfectă de-a merge la cei mai atrăgători bărbați de la târg și de-a intra În vorbă cu ei sub acest pretext! Era atât de urât din partea sa, dar atât de tentant! Se duse și Împărți fluturași celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ce mărșăluia În curtea Închisorii era Apocaliptic! Așa numitele haine militare care li se oferiseră drept Îmbrăcăminte pentru interiorul pușcăriei datau de ce-l puțin din războiul de independență cu turcii din anul 1877 și, care putea concura cu cele mai năstrușnice fantezii create special, pentru o reprezentație bizară la circul din Capitală, sau provincie. Vestonul și pantalonii erau pline de un jeg greu suportabil derivând probabil dela resturi de mâncare ori muncă În mediul uleios având sute de petice cusute În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șocat. Așa visător cum mă știam, unde puteam să dau decât la Filologie... Cum eram, cred, băiat arătos, fetele îmi cam stăteau în cale. Stela mi-a atras mai mult atenția. Era o fată inteligentă și avea ideile cele mai năstrușnice, încât îmi ocupa mintea cu toate prostiile ei. Ne-am distrat bine! Cu ea umblam prin toate crâșmele, ei îi plăcea să fumeze, să bea cafele. Mie nu-mi plăcea nimic, doar să mănânc. Bani nu prea aveam, eram săraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să curgă. Dar abia acum o să vă prezint obiceiul cel mai plăcut al statului la țară, pe care vreau să-l transpun în biznis: ce faci când vezi lanul de porumb de lângă casă? Intri în el... Și? Inevitabil îți vine năstrușnica idee... nu te vede nimeni... te apleci pe vine... simți iarba cum te gâdilă pe pielea sensibilă a bucilor... și-i dai drumul. Și parcă niciodată mirosul nu s-a potrivit mai bine ca aici... rahatul tău se simțea important
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
ți trebuie pe lumea asta pentru a te apuca din nou să scrii, să scrii mai bine decât ai scris vreodată, este o femeie. — Ce? m-am mirat eu. — O femeie, a spus el. — De unde ți-a venit ideea asta năstrușnică, l-am întrebat eu. De la scoicile pe care le-ai mâncat? Dacă îți găsești tu o femeie, îmi găsesc și eu una, am spus eu. Ce părere ai? — Sunt prea bătrân ca să-mi mai ajute o femeie, a zis el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de ieri, nu se putea să fie altmintrelea. Așa că astăzi ne va fi mai ușor să încheiem preumblarea noastră de-a lungul istoriei cetății Iașilor... Când m-am întors de la izvor, gustarea de dimineață mă aștepta pe măsuță. Un gând năstrușnic mi-a trecut prin minte: „De unde are bătrânul lapte și atâtea alte bunătăți pe care mi le-a pus dinainte de atâtea ori?” Răspunsul a venit doar sub forma unei presupuneri: „Cineva îi aduce toate astea”... Despre gătitul mâncării cât ai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Mi-am făcut fotografie, și cu mustață, și fără. Mai trebuia sfertul de ștampilă seacă pe fotografie și pe buletin. Am încercat cu creionul și compasul. Inutil. Cu un capac de plastic. Era prea dur. Mi-a venit o idee năstrușnică. Am făcut modelul de ștampilă cu lut. Am luat fotografia unui bețiv mare. Nevastă-sa știa de noi. Ne-aducea de mâncare. Prin ea, am luat buletinul de la bărbatu-său. După buletinul lui, am făcut toate probele. Am frământat foarte
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
-l descoperea pe Julius alături de ea, iar afară, pe marginea șoselei, În același loc ca Întotdeauna, pe bătrînica Îmbrăcată În negru pe care o văzuse mereu acolo, cînd?, ridica Îngrozită piciorul de pe accelerator, fără să bage de seamă balansurile din ce În ce mai năstrușnice ale Mercedesului și căsca zdravăn zărind-o pe bătrînică În urmă și cineva parcă Întindea timpul apucîndu-l din toate colțurile ca să-i dea apoi drumul să se sfărîme În bucățele și ea, cu o sforțare supraomenească și cu multă răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de crescut animale care nu avea nimic dintr-o bombonieră, În care părinții mei au fost siliți să se ascundă pentru că nu pricepuseră că nu se puteau plimba așa, ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat, prin Europa acelui război năstrușnic, (nu renunțaseră nici la pelerinajul lor din Italia, În ciuda ambianței pe care o instaurase Benito Mussolini). La 9 aprilie 1940, trupele naziste au invadat Danemarca. „Nemții aveau nevoie de solida cămară de provizii daneză, iar la Început jugul era materialicește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Scrie că mă iubești, că știe acest lucru, că l-a remarcat de mult și că acolo ai vorbit cu ea despre mine. Vrea să te vadă fericit; e sigură că numai eu voi fi fericirea dumitale... Scrie atât de năstrușnic... de ciudat... N-am arătat nimănui scrisorile, te-am așteptat pe dumneata; știi ce înseamnă asta? Nu ghicești nimic? — E o nebunie; dovada nebuniei ei, rosti prințul și buzele începură să-i tremure. Nu cumva plângi? — Nu, Aglaia, nu plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i mai ajunge acum nici cel cultivat și în grășat, din care trei bucăți cântăresc o livră. Ce s-ar în tâmpla dacă și turmele ar refuza să se hrănească cu scaieții de pe câmp și ar pofti la niscaiva delicatețuri năstrușnice? Sărmanele dobi toace! Bine că nu știu că există ierburi care cresc doar pentru cei bogați. De câte ori nu i-a zis că roata se poate întoarce oricând să încerce să aducă egalitatea - fie ea iluzorie - între cei pe care banii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ani a zis că văzuse o clientă spânzurată goală, iar pe urmă clienta s-a Întors acasă după o jumătate de oră, proaspătă ca un trandafir, iar pe salteaua bătrânului găsiseră o revistă sadic-pornografică, poate i-o fi venit ideea năstrușnică să se ducă să tragă cu ochiul În camera doamnei respective pe gaura cheii și văzuse vreo perdea agitându-se În semiântuneric. Singurul lucru cert este că odaia nu-i În ordine și că Ardenti s-a volatilizat. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apoi scurmă noroiul de pe ea cu o sîrmă. Parțial, pentru a schimba subiectul, În timp ce făcea asta, Îi spuse: Poate că acum trei sute de ani a stat un bărbat aici, fumînd pipă, așa ca tine. Nu crezi că e o idee năstrușnică? Fraser zîmbi. — Nu-i așa? Duncan ridică pipa și o studie. — Mă Întreb cum Îl chema pe bărbat. Nu te chinuie faptul că n-o să știm asta niciodată? Mă Întreb unde locuia și cum arăta. Nu știa că pipa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aceeași persoană care mă întrebase dacă nu aș dori să mă joc. Vântul de la Miază-Zi mi-a spus apoi că ar vrea să mă ducă în împărăția ce se află dincolo de nori. Dar mie îmi venea să râd, văzând ce năstrușnicii îmi spunea vântul. Dar, deodată, mă simt ca un fulg ce plutește lin prin aer și mă trezesc ridicată pe pletele răsfirate ale vântului, care călătorea împreună cu mine în înaltul cerului. Vântul zburda de colo-colo și mereu întâlneam diferite gâze
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care m-a făcut să nu mai aud nimic în afară de sângele care îmi bubuia în vene. Apoi părul se dădu pe spate, corpul se îndreptă de parcă ar fi fost tras de o sfoară invizibilă din vârful capului și un chip năstrușnic precum al unui pui de drac se uită la noi, privirea răutăcioasă a ochilor ei albaștri arătând că știa că ne trăsese o sperietură zdravănă. Suki, care înghețase, își reveni brusc, de parcă cineva apăsase întrerupătorul ca să o pornească. —Bells! Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Offf! Cât de mult mi-am dorit să am copii, Doamne! - Și nu ai avut, din nefericire? Dar aventuri câte ai avut, dragă Laura? - Asta-i bună! Eram tâmpită la cap să accept așa ceva? Cum ți-a trecut ideea asta năstrușnică prin cap? - Uite, așa îmi veni mie... Dar la Sinaia cum a fost? Nu tu l-ai agățat pe bietul om? - Nuuu! Departe de mine gândul, fetițo! A fost o pură întâmplare. Sania este de vină! În plus, tipul este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o paloare atât de accentuată încât figura ei căpătase o frumusețe stranie, ireală, care o tulbura. Își aminti de-o fostă colegă de liceu, era obsedată de șoldurile ei cam late și permanent făcea cure de slăbire dintre cele mai năstrușnice, le încercase pe toate, erau pentru ea deja o distracție, un mod de viață. La un moment dat, după o vacanță nu mai apăru la școală. Foarte curând se răspândi zvonul că avea leucemie. S-a dus s-o viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce Îngrozită ar fi fost? Nu-mi pot imagina un coșmar mai Înspăimântător pentru fudulii ăia din familia Tchakmakhchian! Fuduli și lăudăroși... fuduli și... Rose nu și-a terminat propoziția, fiind distrasă de un gând cum nu se putea mai năstrușnic. Semaforul s-a făcut verde, mașinile aliniate În fața ei au demarat, iar camioneta din spate a Început să claxoneze. Însă Rose a rămas Încremenită În același loc. Fantezia aceea era atât de Încântătoare Încât nu era În stare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dorește-ți să nu se fi Întâmplat niciodată și Înainte să-ți dai seama, chiar nu s-a Întâmplat niciodată, ura! În fiecare zi Înghițim Încă o pilulă de falsitate... Ce citea Don Quichote, se Întreba Asya În mintea ei năstrușnică. Ce scria pe pagina aia? Își dăduse oare sculptorul osteneala să mâzgălească fie și câteva cuvinte? Curioasă, s-a ridicat de pe canapea și s-a apropiat de sculptură. Vai, din păcate nu era nici un cuvânt pe pagina de lemn. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zîmbit mincinos, a plăcere, a măgulire, dar de fapt căuta să afle cu o clipă mai devreme care era adevăratul motiv al sosirii celor doi ofițeri în Vladia. Oricît își frămînta mintea, oricît se străduia să-și închipuie cele mai năstrușnice planuri de viitor ale bătrîneilor, Vladia nu se potrivea nicicum. "Să știi că l-ai preocupat destul de serios pe prinț, domnule. Știe și în ce zodie te-ai născut, Leu, mi se pare, chiar așa, Leu, dar ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el cu oarecare fală. Eu aici n-am fost de când sunt, dar a pus dracu pe boieru meu, pe boieru nostru cel mare de la Cornul Caprei să poposească aici... Ș-a văzut pe hangiță... Anița asta am auzit că-i năstrușnică muiere... Ș-o păzește ungurul de comedie, cu farmece și cu câte drăcii sunt pe lume. Mă chiamă boieru. Zice: Măi Petrișor, poți tu să duci o veste până la hanul cel mare? Pot, stăpâne, zic. N-am fost acolo niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i impui voința ta. Era normal. Cu timiditatea lui cam greoaie și cuviincioasă, doctorul Dinu nu putea să-ți reziste la nesfârșit. Și porniți împreună. La baltă, un bătrân se plimbă singur pe mal. Vecu. Deodată îți vine o idee năstrușnică, să-l duci pe Vecu la mlaștină. În calitatea sa de poet e omul cel mai potrivit pentru a-l impresiona. Doctorul Dinu îți aduce aminte, discret, că bătrânii n-au voie să treacă balta, așa sună consemnul. Tu râzi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pielea groasă, chitinoasă, piele de rinocer, cum o are politicianul român, care e conceput să îndure multe. Să țină la tăvăleală... Nu e cazul criticului. Cum să-l tăvălești pe un critic? Ori să te tăvălești cu el! Ce idee năstrușnică... Poate i-ar fi plăcut lui Ion Negoițescu. Mă rog, Nego e mort, despre el poți să spui tot ce vrei, că nu se mai supără. Pe când criticul român în viață! Criticul de care depinde totul, căci el are pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
tableta de săptămâna trecută. — Poți să spui de anul trecut, mă corectează el. Și să profiți pentru a le ura cititorilor noștri un An Nou fericit! Are dreptate... Și să li se împlinească toate dorințele, cât ar fi ele de năstrușnice. De pildă, scriitorii, mă rog, unul dintre ei să ia Premiul Nobel... — Tu te adresezi scriitorilor din România sau scriitorilor români din lumea întreagă? mă ia de sus alter-ego-ul meu, care pare să fie în acest început de an plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
cât un funigel purtat de vântul Istoriei... Cotidianul, 17 ianuarie 2003 Nemuritorul Năstase Să ne închipuim o clipă că omul, specia umană ar fi fost nemuritoare. Ce s-ar fi întâmplat? Ei bine, toți cei care au meditat la această năstrușnică idee au ajuns la concluzia că neamul omenesc n-ar fi evoluat așa cum a evoluat și n-ar fi construit decât o civilizație rudimentară. Tot așa se întâmplă și cu individul uman care se știe de neînlocuit. Mai ales umanoidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]