782 matches
-
de slabă nu se prea liniști gelozia Poloniei, carea de acuma înainte îl luă a nume de rău omagiul prestat regelui Sigismund și de-a căreia putere căta să se teamă cu atât mai mult cu cât mai ușoară era năvălirea în Moldova despre învecinata Podolie, adecă chiar de la granița țării sale. Supărarea Poloniei și nemulțămirile dinlăuntru în contra lui Ștefan Vodă le mai ațâță mai presus de toți un frate mai mic și cel mai primejdios rival al lui, Roman, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
feudul pentru frumoasa țară ce li dăduse în stăpânire, și Koriatowicz puse în cumpănă toată puterea oștirii lui din Podolia, împreună cu trupa auxiliară ce i-o pusese la dispoziție Roman Vodă, pentru a-și menține Podolia și pentru a se-mprotivi năvălirii viteazului Witold. Oastea întrunită podolică-moldovenească suferi însă o grea înfrîngere lângă Brațlav și atât de repede căzu Podolia în puterea biruitorului Witold încît lui Theodor Koriatowicz nu-i mai rămase alta decât să caute refugiu îndărătul zidurilor bine întăritei și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vor lipsi nicicând amici, înăuntru va avea totdeuna liniște până când s-ar isca vreo conspirație, și, dacă e atacat de dinafară și a orânduit și făcut toate celea cum am spus eu, atunci, ca și Nabis sparțiatul, va respinge toate năvălirile de dinafară, numai de-și va rămânea credincios șie însuși. Dar despre supuși ai a te teme de conspirație chiar când în aparență domnește liniștea, în contra căreia principele se asigură daca evită ura și disprețul poporului; căci cine 900 {EminescuOpXIV
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arătat cele câteva sute de cavaleri ai ordinului în această strămutare la peste 2 000 de km, cum și-au ales locul acesta pe o înălțime apărată din două părți, în plină natură sălbatică, departe de orice drumuri și orice năvăliri. Vor fi venit, pe urmele lor, alții (dar ce îi îndemna s-o facă?), cu femei, cu copii, cu care, cu vite. Ne imaginăm apoi cum au prospectat locurile din jur, cum și-au ales direcția de expansiune către Cisnădie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ne gândim întotdeauna la cultura și civilizația ei, astfel încât aceste trei noțiuni pot fi uneori înlocuite. Dacă astăzi Europa înseamnă cultură și civilizație, este important de observat că, poate într-un mod paradoxal, ea s-a format din barbarie, din năvălirile popoarelor germanice și slave și a trebuit să lupte greu pentru a supraviețui în istorie, fiind după expresia lui Marc Bloch o „citadelă asediată sau mai bine spus invadată” (Braudell, 1994, 15). La începuturile ei, lumea europeană a fost „o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
o Europă mică, blocată la sud-est de Imperiul Otoman, izolată de Marea Neagră prin Hanatul Crimeii. Între mijlocul secolului al XVII-lea și mijlocul secolului al XVIII-lea, spațiul european se dublează, prin reîncorporarea creștinătății orientale, pe care schisma religioasă, distanța, năvălirile barbare din stepă și destinul vitreg al așezării turcilor în Balcani o despărțiseră de creștinătatea occidentală. Conștiința dilatării spațiului european va marca puternic gândirea iluministă, care va genera o imagine mai bogată și mai profundă despre Europa în totalitate, precum și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
marilor intensități: inspirației, sexualității, disperării. Parc-a fugit natura, și omul a rămas fără zări într-o veghe vecină nimicirii. - Firea este o funcție a căldurilor sufletului. Existența se creează în momentul subiectiv prin excelență. Căci nimic nu este în afară de năvălirile inimii. Omul suferă de o neputință de vacanță a neliniștii. El n-a reușit să lărgească orizontul rațiunii decât prin groază. Setea de un paradis al indulgenței, clădit pe un zâmbet de destrăbălări cerești... Nevroza e o stare de hamletism
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în istorie nu există piedici din afară. Zorile lui sau sânt o fatalitate, sau nu sânt - De ce noi, românii, etnic vorbind mai omogeni decât germanii, am trebuit să ne așteptăm soarta o mie de ani? Situația geografică defavorabilă, neprielnicia condițiilor, năvăliri barbare, vecini sălbatici? Dar acestea ar fi trebuit să fie motive în plus de afirmare, elemente de mărire proprie, dacă pornirea de a face istorie, pornirea oarbă și primordială ne-ar fi aruncat irezistibil în vârtejul universal. Astăzi la ce-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
anistoricul. La limitele nivelului istoric, forța se oglindește în sine, încît națiunea respectivă în autoconștiința sa îndeplinește autoconștiința puterii. Mesianismul culturilor mari exprimă un fenomen de forță decantată. Spiritualizarea acesteia deosebește ideea imperialistă istorică de imperialismul teluric al barbarilor. Nici o năvălire barbară n-a fost prin sine generatoare de forme statale. Numai agresiunea cu stil a luat contur istoric. Marile națiuni trăiesc și se distrug doar pentru a-și gusta propria lor putere. Dacă este așa, atunci forța nu trebuie considerată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai face nimic. Naționalismul românesc de până acum n-a fost pozitiv, ci patriotism... adică sentimentalism, fără orientare dinamică, fără mesianism, fără voința de realizare. Oricât am vrea să ne mângâiem de condiția existenței noastre prini împrjurările vitrege ale vremurilor - năvălirea barbarilor, ocupația turcească, maghiară, dominația fanariotă... nu vom reuși totuși. Istoria este o explicație, dar nu o scuză. Înaintașii noștri nu ne-au iubit destul, de au vărsat așa de puțin sânge pentru libertate. Sîntem o țară de răzmerițe. Un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și atâtea biserici, locașuri minore și amărâte ale dezerțiunii din lume, și nici o construcție monumentală, care să intensifice un sentiment de viață și să-i dea nesfârșitul dramatic și vibrant care năpădește sufletul în orice atmosferă gotică. Nu numai din cauza năvălirii frecvente a hoardelor, ci și dintr-o dispoziție lăuntrică, organică, românii și-au așezat satele în ascunzișuri, în văi nebănuite, în obscuritățile naturii. Comparați acest sentiment de viață cu acela care a împins semințiile germanice să ridice burguri pe singurătăți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ai liceului la care Învață, acuzația fiind aceea că au protestat Împotriva stalinizării României. „Am crescut Într-un liceu În care sentimentul patriotic și stima față de imnurile naționale erau o valoare aproape de Dumnezeu. Nu puteam accepta să stăm pasivi față de năvălirea barbara care venea dinspre Răsărit peste noi fără să spunem nimic”. A fost ținut o săptămână la arest, după care a fost dat afară din liceu. Ca să nu mai lungim vorba, nemulțumitul adolescent a fost arestat de 7 ori În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pentru vârsta venerabila a școlitului moscovit e de fapt un nume de cod pentru cel mai sinistru personaj al istoriei românești contemporane. Odioasa lui venire și menținere la putere vreme de trei mandate a așezat România În coadă Europei, iar năvălirea complicilor săi În București a trimis-o direct În Evul Mediu. Sub sceptrul sau roșu au Înflorit gropile comune, s-au spoliat bogățiile României, sub privegherea lui atentă și grijulie tovărășii de ideologie roșie și-au construit imperii financiare, bancare
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ci se mulțumesc să adune în jitnițe numai atât cât le trebuie pentru hrana lor vreme de un an sau, cum au ei obiceiul să zică, până la pâinea cea nouă; de aceea când vine vreun an neroditor sau când o năvălire a vrăjmașului îi împiedică să secere sunt în primejdie să moară de foame (Cantemir, 2001, pp. 172-173). După Gherea, un fenomen social atât de răspândit nu poate avea cauze individuale. Acestea trebuie să fie, am zice, instituționale: țin de regulile
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
de om! Dar până când? Urăsc corturile, harnașamentele, zăbala, dormitul ca iepurii pe care-i mănânc, iarba naltă din care nu știi cine și cum și de ce sare, goana când pe stânga, când pe dreapta; mă calcă pe nervi chiotele, strigătele, năvălirile, omnes, omnes! Vreau un loc liniștit, fraților, un gineceu! — Cardiac ștahrâm hărbânt! - spuse atunci cu asprime soră-sa Huruzuma, trăgându-l pe han de mânecă. — Ai dreptate, n-are rost să mă înfierbânt! se domoli tătarul. Să mergem la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nimeni nu răspunse întrebării căpitanului Tresoro. Fiecare era ocupat cu înlăturarea și grabnica înghițire a ultimelor urme din sosul de lobodă ce mai adăsta în farfurii. Până și bunii noștri călugări, ale căror stomacuri nord-dunărene erau oarecum obișnuite cu desele năvăliri de foamete migratoare, păreau cuprinși de febra pofticioasă a celorlalți. Doar într-un târziu, una din cele două femei, ușor ciupită de vărsat, spuse: Ați pomenit adineauri, stimate căpitane Tresoro, un cuvânt care ne-a făcut pe mine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plin, așezat În echer față de calidor, Îl protejează. Nu numai de vânt. L-a protejat cât a putut. Calidorul casei din Mana este buricul pământului. Pe aici au trecut potecile de fugă, căile de bejenie, coridoarele de transhumanță, bulevardele de năvălire - cu toatele Întretăiate preț de câte un vad la apa Nistrului. Calidorul nașterii mele (la egală distanță de paralelele 46 și 47 - Însă nu chiar 47 - și cam pe unde coboară meridianul 29) a fost un asemenea punct obligatoriu de pasaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în Asia Centrală, unele triburi înumite astăzi mongoli, indo-europeni și turci) învață să crească reni, cai și cămile. Tot ele descoperă roata, revoluționând condițiile de transport, dar și războaiele, și încep cucerirea câmpiilor mai fertile din Mesopotamia, India și China. în fața năvălirilor, primele sate se baricadează; sunt construite case și întărituri de piatră; șefii colectează primele impozite pentru construirea armatelor. Apar primele state - sedentare, prin natura lor - care încearcă să facă față agresiunilor - nomade, prin natura lor. Sedentarii nu mai au nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și se întoarseră cu ce putuseră apuca, cu ciomege, cu bastoane, cu ostrețe rupte din garduri, doi servitori se arătară cu furcile - și începură goana. Cânele străin se strecura rânjind prin șanț, pe sub garduri; din când în când clămpănea la năvălirile prea înaintate ale dușmanilor care-l lătrau furioși; apoi, când răcnetele și fâșcâiturile oamenilor îl împresurară, o porni ceva mai repegior, cu coada mai strânsă pe pântece. Era foarte umilit și parcă nu cerea decât să fie lăsat în plata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în general ignoranți în privința scrierilor idolului lor, și atitudinea „superioară” și disprețuitoare a autodeclaraților „intelectuali”, în bună parte ignoranți în materie de teologie. Pentru cei dintâi, Stăniloae este un soi de profet mioritic, trimis din cer pentru a pune capăt năvălirii dăunătoare a Occidentului; pentru ceilalți, el nu este decât un bătrânel mărginit și retrograd, al cărui mesaj antimodernist se află în deplin dezacord cu exigențele prezentului. Aceste două tipuri de abordare, trebuie spus numaidecât, sunt specifice României, pentru că, în străinătate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la Peștera Liliecilor, în căutarea altei comori; pe drum, ca în basmele cu "încercările" eroilor, traversează o misterioasă (și periculoasă) pădure scufundată într-o mlaștină, trece pe lîngă Stînca Domniței căreia Bărzăunul îi inventează pe loc o legendă de pe vremea năvălirii turcilor în Moldova și ajunge la intrarea în peșteră, în pustiu și sălbăticie: și de această dată comoara rămîne a fi descoperită altădată, în "porțile de întuneric din inima Pietrei Domniței", dar în Peștera Liliecilor, Bărzăunul și ai săi găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ahile! O explozie de râs, de răsunară pereții, izbucni în clasă. Băieții hohoteau în frunte cu profesorul care, în cele din urmă, fu nevoit să-și șteargă lacrimile! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Altă dată, tot la Istorie, și tot Chiorul, pe când profesoral explica despre "Năvălirea barbarilor', ne-a făcut să ne tăvălim de râs prin răspunsul pe care l-a dat. Profesorul, examinând sumar lecția precedentă, înainte de a o începe pe cea de zi, a întrebat clasa: ― Ostrogoții au năvălit singuri, sau au mai fost
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
facă un sărindar...pentru sufletul nostru și a părinților noștri”. Asta înseamnă mare credință a oamenilor... Dovezi am întâlnit și vom mai întâlni, spre lauda neamului acestuia peste care s-au abătut și se vor abate încă mulțime de primejdii...năvăliri vrăjmașe, foc, apă sau cutremure... Asta nu înseamnă că nu se mai găsesc și păcătoși, de pe orice treaptă... Poți dovedi asta? Ba bine că nu. Uite ce găsim în rezumatul după o carte „de giudecată a mitropolitului Nichifor” din 8
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în faptul serii, cu băieții de la Școala de reeducare, înțoliți, ca totdeauna, în hainele lor de doc cafeniu, șezând cocoțați pe ieșituri de zidărie, la cote diferite de înălțime, ca într-o scenă de operă, cu buciumași din Carpați, vestind năvălirile barbare ale tătarilor, aruncându-și unul altuia cărămizile de care trebuia debarasat locul pentru înaintarea progresului socialismului secolului XX. Probabil, pe undeva, stătea înfiptă o tăbliță improvizată, ce avertiza că trecerea pe acolo era interzisă, din vreun motiv oarecare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tandră? N-ar trebuie oare, la rândul său, odată trecută clipa de surpriză, să cuprindă cu brațele mijlocul iubitei, s-o strângă, să strivească de trupul ei toată suferința depărtării, toată căldura regăsirii? Numai că Omar este tulburat de această năvălire. Cartea e Încă deschisă În fața lui, ar fi vrut s-o facă să dispară. Prima reacție este să se elibereze și, chiar dacă se căiește imediat, chiar dacă ezitarea lui n-a durat decât o clipă, Djahane, care a simțit șovăiala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]