986 matches
-
urban: "măi, măi", zic, și pe dată cad pe gânduri și mă încearcă reflecțiile despre cum non-ficționalul se face ficțiune și cum cuprinde această țară toată. Am o viziune ficțională: este sfârșit de ianuarie, și pe ecrane și pe la radio năvală de artiști cu ochii țintă fixați la steaua singurătății, unii stau în spatele unor draperii în așa fel încât prezența lor acolo să ne amintească nouă de grafica suavă a Ligiei Macovei pe urmă, un domn tenor, o doamnă soprană, niște
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
vezi cînd n-or să mai aibă vecini. Așteaptă pînă or să rămînă singuri și o să izbucnească panica! Or să se adune în centru ca niște naufragiați pe o plută. Dacă camerele din oraș sînt încă goale, or să dea năvală și or să le ocupe. Dar n-or să fie goale pentru că o să le subînchiriez. După o pauză mai lungă, vocea cealaltă spuse iritată: — Foarte inteligent. Dar nu ești puțin cam optimist? Pariezi pe o tendință care s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îngrozitoarele răni? Ori Prescott făcuse mai multe călătorii pe Pămînt? De altfel, asta n-avea nici o importanță. Important acum era atacul. Trebuia declanșat imediat, câtă vreme Prescott, total nebănuitor, se odihnea în grădina vilei sale de pe Venus. Acum! Noroiul încetini năvala lui Gosseyn. Dar Prescott n-avu decât răgazul să se întoarcă, să-și vadă agresorul, să facă ochii mari și să-și amnifeste emoția. Reuși chiar să dea prima lovitură, care ar fi putut opri un tip mai pirpiriu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
unui ghid amabil, mă săruta pe pleoape apoi se depărta șoptindu-mi că venirea mea le face plăcere, mi se ivea o floare, să zicem galbenă, o întrebam ce mai face, o mângâiam cu un deget, la câțiva pași apărea năvala florilor anunțate de ea, totdeauna de culoarea ei, să zicem galbene (în alte zile erau mov sau albastre sau de alte culori, potrivite cu ale anunțătoarei), uneori mă atingea din treacăt, parcă pentru a-mi atrage atenția, câte o floare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la mijloc. Stăteam cu fruntea lipită de trunchi, crengile mă înțepau, furnicile începuseră să mi mișune pe față, vedeam prin pleoape exploziile roșii-negre, vibram la vuietul cerului, mi se părea că sosise clipa marelui sfârșit și așteptam, nu știu de ce, năvala apelor devastatoare. Firește, nu-mi era frică, grandoarea catastrofică exclude panicile mărunte. Stăteam acolo, sub trăsnete, într-un sfârșit care nu era al meu, puteam să mor, nu depindea numai de mine, intrasem în măreția altor legi și ele nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îngrozitoarele răni? Ori Prescott făcuse mai multe călătorii pe Pămînt? De altfel, asta n-avea nici o importanță. Important acum era atacul. Trebuia declanșat imediat, câtă vreme Prescott, total nebănuitor, se odihnea în grădina vilei sale de pe Venus. Acum! Noroiul încetini năvala lui Gosseyn. Dar Prescott n-avu decât răgazul să se întoarcă, să-și vadă agresorul, să facă ochii mari și să-și amnifeste emoția. Reuși chiar să dea prima lovitură, care ar fi putut opri un tip mai pirpiriu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a ta putere, Acesta-i darul ce-l ai, Că numai printr-o părere Viața iei și viața dai. 11 Viața mea la moarte merge Și n-are cine s-alerge Să-mi ia săgeata din piept. Căci vrăjmașul dă năvală Să piarză într-o clipeală (bis) Și n-am ce să mai aștept Cu acea săgeată-n piept. (bis) Și toată lumea se miară De o inimă de fiară (bis) Cum nu s-au mai îmblînzit - Nu este de suferit. (bis
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trece aproape de unul din sorii Centaurului. Furtunile se vor înteți, aerul va frige mai tare. Noi... O, Doamne! RUPEREA FU ATÎT DE BRUSCĂ ÎNCÎT ÎL ARSE. PARCĂ ERA UN ELASTIC ÎNTINS PREA TARE \ CARE CEDĂ. GOLUL FU UMPLUT DE O NĂVALĂ DE NENUMĂRAȚI ANI-LUMINĂ. HEDROCK ÎNȚELESE CĂ "ĂIA" NU FUSESERĂ DE FAPT ACOLO. ERA VORBA DOAR DE O LEGĂTURĂ SENZORIALĂ ÎNTRE CEI DOI FRAȚI, ȘI IMAGINEA ACELEI LUMI DE COȘMAR TRECUSE PRIN OCHII LUI GIL NEELAN. ORICINE VA FI FĂCUT ACEASTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
tremuri de ei", am zis. Dinu ridică din umeri: "Mă rog, dacă vrei tu, așa să fie. Dar tu?" Își fixase ochii cenușii, apoși, asupra mea. Am simțit o mare dorință să-l impresionez. "Eu? Dacă nu mă cheamă, dau năvală în sala cu oglinzi". Dinu mă măsură neîncrezător. "Ai face asta? "Dar de ce să n-o fac?" "Ești nebun, Daniel". "Ba nu sânt nebun deloc, m-am înflăcărat eu. M-a chemat aici, vreau să știu în ce condiții trebuie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
teamă. Sfidasem primejdia, coborâsem și mai mult, dincolo de limita la care îndrăznise vreodată un alt pilot să coboare. Zburasem ca într-o noapte de foc și de fum. Când am revenit în aeroport, toți erau muți de admirație. Fotoreporterii dăduseră năvală. Interviuri. Fotografii. Am întors capul, zâmbind, întocmai ca piloții din poza pe care o ținea Laura. Apoi i-am rugat pe fotoreporteri să plece. Eram obosit. Vroiam să-mi beau cafeaua în liniște. L-am simțit pe funcționarul aeroportului apropiindu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
reacțiile care au fost și ale lui; tentativa pe care fiecare o face de a avea pe toată lumea de partea lui; bunăvoința care se depune uneori pentru informațiile date unui trecător rătăcit și reaua dispoziție care i se arată alteori; năvala oamenilor spre restaurantele de lux, satisfacția lor de a se afla acolo și de a sta cât mai mult în ele; afluența dezordonată cu care fac coadă, în fiecare zi, la cinema, cu care umplu toate sălile de spectacol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că au început a crește la umbra legilor spini și pălămidă, șerpi veninoși și fiare de codru. Vechii lupi s-au băgat printre oamenii cinstiți. Torționarii și stăpânii lor au ieșit la lumina zilei mai hulpavi. Din codri au dat năvală spre așezări omenești hoții și tâlharii, au jefuit bănci și ministere, au pângărit școala și biserica, legile țării... A ieșit la vedere pleava societății cu analfabeții și mediocritățile nației. Trăim ca într-o junglă în care domnește fărădelegea, în care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
atât de diferite, precum acalmia din spațiul de producție și febrilitatea din birou. Dacă eu aș fi unul dintre muncitorii din fabrică (și aș fi probabil unul foarte mare și înspăimântător, așa cum spuneam mai înainte) de mult aș fi dat năvală în birou și aș fi cerut un salariu decent. Aici trebuie să fac o digresiune. Pe când urmam în mod nesistematic cursurile post-universitare, am întâlnit într-o zi la cantină o domnișoară numită Myrna Minkoff, o tânără studentă, o fată guralivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mândră (și, aș zice, destul de sugestiv) o urmă de colț în partea de sus a coapsei. Ochii mei uluiți și neîncrezători au observat cu acea ocazie că purta ciorapi negri și nu pantaloni colanți. Sângele meu, totuși, n-a dat năvală. Corespondăm cu destulă regularitate, tema obișnuită din scrisorile Mymei fiind îndemnul să particip la tot felul de proteste, stând culcat, stând pe jos, trecând prin apă și așa mai departe. Cum însă nu mănânc la restaurante cu autoservire și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de el. Deoarece vom avea de a face cu însuși Gonzalez, presupun că batalionul va fi chemat să intervină după scurt timp. Dacă Gonzalez nu va fi impresionat de spectacolul acesta emoționant, voi striga „La atac“. La acest semnal, dați năvală. Are cineva vreo întrebare? Unul dintre ei spuse: „Rahat“, dar Ignatius ignoră acea voce. Urmă un moment fericit de tăcere, pricinuit de domnul Palermo, șeful de echipă, care apăru, beat turtă, dintre două cuptoare, ca să dispară apoi imediat. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
semene cu Sabu, idolul lui, interpretul micului conducător de elefanți din Elephant Boy și al lui Mowgli În filmul pe care Zoltan Korda Îl făcuse după Cartea Junglei. Îl imitase adesea În fața surorilor lui. „Eu sînt Sabu!“, striga el dînd năvală cu bustul gol În camera lor. La zece ani, În timpul proiecție lui Kim - cel mai frumos film, gîndise el pe atunci - fusese entuziasmat de secvența În care un fachir reconstituie doar prin forța privirii o vază spartă În mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unei lămpi de lucru reglabile, a Început să deruleze documentul. Am văzut apărînd fotografia În culori a unei femei complet goale. — Ei bine, François, ce spui? Era prima femeie goală pe care o vedeam.O femeie goală dădea În sfîrșit năvală În viața mea. Nu chiar sub aspectul ăsta Îmi imaginam eu viitoarea-mi soție, dar nu eram un exclusivist. Și cînd mă gîndesc că fusesem pe punctul să cer un certificat medical ca să fiu scutit de perioada de reculegere! Preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tremuri de ei”, am zis. Dinu ridică din umeri: „Mă rog, dacă vrei tu, așa să fie. Dar tu?” Își fixase ochii cenușii, apoși, asupra mea. Am simțit o mare dorință să-l impresionez. „Eu? Dacă nu mă cheamă, dau năvală în sala cu oglinzi”. Dinu mă măsură neîncrezător. „Ai face asta? „Dar de ce să n-o fac?” „Ești nebun, Daniel”. „Ba nu sunt nebun deloc, m-am înflăcărat eu. M-a chemat aici, vreau să știu în ce condiții trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
teamă. Sfidasem primejdia, coborâsem și mai mult, dincolo de limita la care îndrăznise vreodată un alt pilot să coboare. Zburasem ca într-o noapte de foc și de fum. Când am revenit în aeroport, toți erau muți de admirație. Fotoreporterii dăduseră năvală. Interviuri. Fotografii. Am întors capul, zâmbind, întocmai ca piloții din poza pe care o ținea Laura. Apoi i-am rugat pe fotoreporteri să plece. Eram obosit. Vroiam să-mi beau cafeaua în liniște. L-am simțit pe funcționarul aeroportului apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
strălucitoare și îmbietoare ale restaurantului italian. „Mamma“ de la Mamma Cucina se dovedi a fi o femeie sfrijită și acră la vreo cincizeci de ani și nu păru câtuși de puțin încântată să vadă o duzină de persoane zgomotoase care dădeau năvală în restaurantul ei puțin înainte de ora unsprezece, într-o seară de joi. Îmi pare rău, începu ea, ați venit prea târziu. Bucătarul a plecat deja acasă. Fran gemu. Singurul lucru care o mai putea salva acum, hotărâse, era o porție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
l-au omorât...“. La recompensă. Un Iuda, un trădător... Și p-ăsta ar trebui să-l iert, dar... în fine. A venit înapoi după cinci minute și tot după vreo cinci minute au apărut pe geamuri, pe ușă, au dat năvală peste noi: „Mâinile sus! Mâinile sus!“. El deja începuse: „Dom’le, eu nu știu nimica, eu nu știu nimic“. Le-am zis la ăștia: „Stop - halt, să-mi beau și eu paharul de coniac. Să-mi iau țigări cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cuvinte“), respinge diagnoza unora dintre „cei mai de talent doftori ai criticii” cu privire la „vocabularul sărac” al literaturii române, pledînd nu pentru importul facil de cuvinte, ci pentru o limbă/sintaxă organică aptă să exprime firesc sensuri noi: „Omul chinuit de năvala ideilor și a imaginilor noi are să găsească și materialul plastic pentru exprimare și are să descopere chiar în limba întrebuințată raporturi sintactice ducînd la înțelesuri proaspete. (...) Cuvîntul nou ori cuvîntul uitat învie sub pana scriitorului sub constrîngerea minței lui căutătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-apună când scâncea în poartă cheia. Vântul ne-azvîrlea în păr și-n față pulbere de lună, caldă încă vremea-aceea. Ținând soarele în mână, un oltean - pe jumătate om aievea, în rest fântână cu o cumpănă în spate - dimineața da năvală cu un chiot în cetate. ULCIORUL Pe masa îmi stă, durat din argilă, ulciorul. În rostul ceramic așez uneori, cu rouă pe ele, iubitele flori. Prefer trandafiriul de purpură. Tainic, urmând un sacru canon, dimineața, de o rază cerească atins
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-i spunem adevărul. Acceptase până atunci fără rezerve scuzele mele, justificând faptul că eram mai tot timpul lângă Gaila. Se simțea vinovat că din pricina tronului avea prea puțin timp pentru ea. Nu a încetat, așa cum îi era firea, să dea năvală în încăperea în care ne aflam eu și Gaila, motivându-și copilărește subita gelozie. Dar, fapt care m-a dezamăgit cel mai mult, n-a bănuit niciodată suferința Gailei. Păstrasem pentru stricta mea folosință un scriptoriu la câțiva pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui la un conac de vară aflat la umbra pădurii, nu departe de Mănăstirea Cotroceni. Oricum, pe Gligore îl ținea doar pentru ocazii. Alerga din om în om, studiind și abținându-se pe cât îi stătea în putere să nu dea năvală peste Zoe. Într-o zi a intrat în sângele lui Alecu Moruzi, care era soțul ei și principele țării. Sentimentul inițial a fost destul de grețos, s-a simțit ca un escroc, furișat într-un loc în care nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]