999 matches
-
a lui Urizen cărare naintea-i pregătind-o. Sfîrșitul Nopții a Șasea VALA Noaptea a Șaptea 189 Apoi Urizen se înalță. Spectrul fugi, si Tharmas fugi; Întunecatul Spectru-al lui Urthona se-ascunse sub o stîncă. Tharmas se avîntắ în zbor năvalnic prin străfundurile nesfîrșirii Rotindu-se în jur în groaznice vîltori, în jurul lumilor de peșteri. 5 Dar Urizen tăcut se coborî spre Grotele lui Orc și-un Univers De Peșteri, din foc mistuitor, văzu; caii lui Urizen Aici legați de iesle-nvăpăiate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce toți Tiranii Tainei sînt răpuși și pe Pămînt nici unul nu rămîne. 80 Și cînd întreaga Tiranie fost-a spulberata de pe fața Pămîntului, În jurul chipului cel de balaur al lui Urizen, și-n jurul chipului sau împietrit, Văpăile rostogolindu-se năvalnic prin largul Univers [Se-apropiară de Pămînt] Au început intra-n Cetatea Sfîntă. Intrînd, groaznicii nori 85 În fulgere brăzdate calea își croiesc, aprigele flăcări cuprinzînd Potopul Sîngeros: vîlvătăi vii cu intelect înaripate Și cu Rațiune, în ordine-n jurul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tare răsunînd, podeaua cea de jos de zgomot se cutrémură, Si toate Neamurile fost-au treierate și din a' lor găoace treierate stelele 331. Atuncea Tharmas lua Vînturătoarea; spulberătorul vînt înfuriat 655 Deasupra, se-ntoarse-n jur pe lînga volbura năvalnica 332, minat spre-apus și miazăzi, Azvîrlí Neamurile că pe pleava în marile lui Tharmas. "O, Taină", strígă Tharmas Fioros, " Iată că ți-a venit sfîrșitul! Ești tu aceea care-a-mbătat noroadele cu al Religiei pocal? Coborîți, voi Regilor și Sfetnici și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
331 (IX, 653) Sau "și stelele își croiră drum cu forța din cojile lor" (tresh/ thrash că verb intranzitiv este termen marinăresc; stelele prinse în "coji" trebuie să iasă în oceanul cosmic pentru a se elibera). 332 (IX, 655) volbura năvalnica: În ediția Oxford, 1979: "by the violent whirlwind". 333 (IX, 686) SOTHA: Al nouălea fiu al lui Los și Enitharmon; împreună cu Theotormon "stau în Poarta Luban-ului nerăbdători" (Milton, 28, 21): în sex. Semnifică izbucnirea războiului în lume: este localizat în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de vînt" de Constantin Popa surprinde o situație de criză din interiorul unei familii în care El și Ea au încetat de mult să mai trăiască unul pentru altul. Decis să oprească eroziunea sufletească, bărbatul se avîntă într-o pasiune năvalnică, pură, absolută. Piesă psihologică avînd ca fundal politic totalitarismul antedecembrist, " Mașina de vînt" e mai mult un poem dramatic al stărilor / ipostazelor între bărbat și femeie, un joc al renunțărilor, al pasiunilor și încleștărilor care nu poate sfîrși decît în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
loc comun al dandysticii următoarea ironie la adresa celor care, din neputința de a deveni Napoleoni, s-au făcut Brummelli. Chiar dacă alt loc comun al doctrinei dandy spune limpede că nu devii, ci te naști sau nu Brummell. Doar că temperamentul năvalnic al Franței e astâmpărat În plină glorie napoleoniană de briza sobră a unui cu totul alt stil. Ținuta distinsă a ducelui de Wellington, supranumit de propriii soldați „dandy”, eleganța și grația cu care Își poartă cravata albă, puzderia ofițerilor englezi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
15 august) se Împart la biserică fructe și alimente și se țin praznice pentru sufletul morților. Se caută o anume insectă (goanda de câini) care, ascunsă sub icoana Maicii Domnului, va proteja câinii de turbare. Se culege o plantă numită năvalnic pentru diferite leacuri. Se mănâncă primul bob de strugure pentru a se asigura bogăția recoltei. Se urmărește trandafirul și, dacă acesta Înflorește, e semn că toamna va fi lungă. Și se coboară turmele din munte (I. Mușlea, O. Bârlea, 1970
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de phrase, șont assez pauvres 1508 : Îmi ești aproape. Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape. (Înfrigurare) (Blaga, 2010 : 63) Toute proche tu es. Dans la nuit, țes paupières je leș sens palpiter. (Fièvre) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 95) [...] și-aș apare năvalnic și liber cum sunt, pământule sfânt. (Dați-mi un trup, voi munților) (Blaga, 2010 : 77) [...] et j'apparaîtrais envahisseur et libre țel que je suiș fait, terre sacrée. (Vous, leș montagnes, donnez-moi un corps) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 107-109) De nicăieri pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mai colaborat la „Insula” și „Cuvântul”. B., un bonom, un epicureu, a rămas multă vreme oarecum ignorat de istoria literară. În 1918 tipărise două broșuri: Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă - în care, printre altele, exprima astfel de crezuri: „Suntem impetuoși, năvalnici. Disprețuim pe molatici, pe îndoielnici și pe obosiți”; „O voință mare și puternică și o mare speranță”; „Drepturile noastre le cucerim”; „Convingem prin GEST, nu numai prin raționament”; „Ne ferim de cărturarii pedanți. Sunt totdeauna sterili și totdeauna fățarnici” - și
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
durată cu o serie de cavaleri de la curte, dar lipsite de importantă. Cea mai semnificativă dintre acesta a fost chiar ultima, cu marchizul de Cinq Marș. Introdus la curte la vârsta de nouăsprezece ani",frumos asemenea unui erou grec, vesel, năvalnic, spontan, dornic de a trăi viață"<footnote Philippe Erlanger " Le mignon du roi", Editions Pocket, Paris, 1973"Beau comme un héros grec, rieur, fougueux, primesautier, avide de mordre aux joies de l'existence" footnote> a devenit arbitrul elegantei și a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
de bucuria de a trăi, de vitalitate, de setea împlinirii, extrapolându-și trăirile, într-o frenetică celebrare a forțelor telurice. Erosul, abia presimțit, abia sugerat în primele culegeri, ocupă un loc central în Cununa soarelui. Iubirea este o chemare imperioasă, năvalnică, o supunere în fața unei legi inexorabile. Protagoniștii sunt făpturi ale naturii, dar intens poetizate, ca și decorul puternic luminat, fierbinte, foarte viu. Odată săvârșită uniunea între tineri, totul se armonizează, tensiunile dispar, începe un basm cu orații de nuntă, cu
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
între mâinile care o țineau, să scoată strigăte atât de sfâșietoare, încât până și cortegiul funerar al rușilor din cimitirul acelui îndepărtat orășel siberian avea să rămână înmărmurit. Deși obișnuiți cu strălucirea tragică a funeraliilor din țara lor, cu lacrimile năvalnice și cu bocetele răscolitoare, oamenii aceia străteau încremeniți în fața frumuseții chinuite a tinerei franțuzoaice. Ea se zbătea deasupra gropii strigând în limba ei sonoră: „Aruncați-mă și pe mine! Aruncați-mă!” Acel cutremurător strigăt de jale a răsunat multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ducă fix la miezul nopții într-un cimitir. Zâmbind, Charlotte se declarase în stare să înfrunte toate forțele supranaturale, în noaptea aceea, în mijlocul mormintelor. Distracțiile erau rare. Tinerii, sperând în taină vreun deznodământ macabru, îi salutaseră curajul cu un entuziasm năvalnic. Mai rămânea de găsit un obiect pe care franțuzoaica asta descreierată avea să-l lase pe unul dintre mormintele sătenilor. Și nu era ușor. Căci tot ce fusese propus putea să fie înlocuit cu un alt obiect asemănător: batic, piatră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
puneau să se prostitueze împreună cu alte câteva fete. Crescuse în Câmpie, dar acceptase imediat ordinea și preceptele Abației, o dată ce îi fusese dat să le cunoască. Iar cea mai mare rușine a ei era că, uneori, redevenea Maria cea din Câmpie, năvalnică și năbădăioasă, liberă și fără credință. De stările acelea, care erau cel mai mare secret al ei, încerca să scape. ― Și îmi încredințezi mie cel mai mare secret al tău? întrebă Rim zâmbitor. ― Ce taine s-ar putea ascunde în spatele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
știe... - Și atunci cu ce drept pretinzi că știi ce trebuie să fac? Destinul tău, Xtyn, va fi mai important decât pot eu să-mi imaginez. Sunt ca un om care stă într-o vale adâncă și privește un râu năvalnic... Știe că forța lui îl eliberează într-o mare, dar nu poate vedea vărsarea. Nici eu nu pot vedea ce vei deveni, dar știu în ce direcție trebuie să te miști. Și sunt convinsă că ești pe calea cea bună
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mintea băiatului... Ai de luat o decizie, murmură ea într-un târziu. - Știu, moartea nefericitului ăluia nu o să rămână fără urmări... Te amăgești. Nu asta e hotărârea pe care va trebui să o iei. Femeia simți cum mintea tânărului tresare năvalnic. - Mereu îmi vorbești în dodii, niciodată nu sunt sigur ce vrei să spui... Îți spun atât cât îți trebuie pentru ca la un moment dat să nu mă poți acuza. - Te-ai gândit vreodată cât de multă nevoie am de un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ordine și iradiind siguranță și stabilitate. Oare ce-ar fi zis clonele dacă ar fi știut care era sursa meditațiilor ei despre caracterul efemer al civilizației lor, despre smerenia pe care trebuiau să o aibă în fața unei istorii atât de năvalnice încît îi ridicase din somnul care coborâse peste ei pe Vechea Terra, cu multe milenii în urmă? Se ridică hotărâtă să rezolve cea mai urgentă dintre problemele pe care trebuia să le ducă la bun sfârșit odată ce Durdrin plecase. Femeia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
treia la referința la persoana întîi: "Am pus aceste hîrtii [...]". Însă întoarcerea neașteptată la referința la persoana a treia din ultima propoziție, care produce din nou distanță, este cu totul frapantă: "eul" se refugiază literalmente în forma "el" din fața sentimentelor năvalnice. Esmond primește acest sărut tîrziu, care este și cel dintîi, de la femeia care îl adorase atîta vreme nu în calitate de "eu", ci de "el". Această întoarcere la forma mai detașată a persoanei a treia nu are loc, totuși, fără avertisment. Înainte de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
interior, consolidat Într-un fel de tainic simțământ al destinului, un apetit primar de forme, o efervescență a Închipuirii dătătoare de sens, adică un mănunchi de inițiative de o putere spărgătoare de stavili ca a semințelor și de o exuberanță năvalnică, precum a larvelor sau a vieții embrionare. Toate aceste atitudini, orizonturi, accente, inițiative răzbat În pofida presiunii ce-o exercită conștiința asupra lor, ca de sub humă, În lumina de deasupra” (Trilogia culturii, 1969). Μ Tot ceea ce nu reușește să obțină atributul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lumii capitaliste. Nici o țară nu a posedat la fel ca țara noastră o cantitate de culturi „specifice și reale”, o asemenea cantitate de „mici patrii”, de lumi dialectale, și în nici o țară nu a existat apoi o „dezvoltare” atât de năvalnică. În celelalte țări se mai produseseră deja anterior vaste procese de „aculturare” la care ultima (și cea definitivă), cea a consumului, se suprapune cu o oarecare logică. Și Statele Unite sunt extrem de compozite din punct de vedere cultural (lumpenproletariate provenind din
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
prospețime” (Perpessicius), neîntârziind însă a pune în evidență, dincolo de aparența calmului agrest, semnele expresioniste, „întronarea de anarhie elementară în univers” (Ov. S. Crohmălniceanu). Expresionismul lui F. se exprimă însă deopotrivă prin „ideea de a opune mecanicii distructive a războiului energiile năvalnice ale firii” (Mircea Martin). Poezia în limbă franceză a lui F. dă seamă deopotrivă de maturizarea „conștiinței nefericite” a poetului și de asimilarea experimentelor operate de suprarealism și dadaism în planul expresiei. Forma se mulează cu o mai mare libertate
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
fermecat se ițesc zâne bune, zâne rele, pitici războinici, pitici-copii, arici puși pe harță, un străvechi duh al pădurilor, în timp ce la curtea lui Nalbă crai își fac veacul un astrolog, un măscărici, boieri, jupânese, oșteni. Acorduri romantice însoțesc aparițiile lui Năvalnic, visătorul tânăr, și ale zânei pădurilor, Goruna. Sălășluind fiecare pe un alt tărâm, iubirea lor nu are sorți de împlinire. Un accent de tristețe, într-o jubilantă lume de candori. SCRIERI: Primele amintiri în literatura română: Teodor Vârnav, „Istoria vieții
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
Meșterului Manole. Tonalitatea imnică este însoțită uneori de sugestii de sorginte folclorică. În scrierile postume (Versuri, 1975) tema erotică există, dar femeia devine senzuală și agresivă, „o lupoaică”, iar scrisul este văzut ca o stavilă în fața acestei furtuni erotice („dragostea năvalnică” din Abia îndrăzneai...). Filonul legendar se extinde, înglobând și figurile eposului antic grec (Homer și Ahile). Aspirația spre puritate se concretizează mai puțin metaforic și mai mult tematic, clasicismul antic fiind ridicat la rang de model. Unele rezonanțe magice (se
HOTINCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287456_a_288785]
-
cel mai puternic rămâne exemplul personal, altfel spus, convertirea lui Commodian însuși (vv. 3‑12): Rătăceam neștiutor din loc în loc, în puterea speranțelor deșarte,/ Iar nebunia tinereții mă purta prin văzduh./ Eram mai ușor decât firul ierbii./ Aprins eram și năvalnic în toate,/ De parcă aș fi avut o sută de capete pe umeri./ Nemulțumit de acestea, puțin a lipsit să nu ajung un Marsus defăimător/ făcând descântece cu ierburi rele./ Dar, dau slavă lui Dumnezeu - și limba mea nu‑i poate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
intelectuale și sufletești lucrării în serviciul neamului. Erau „chinuiți de cugetul foarte lucid că trebuiau, în răstimpul unei vieți, să ridice un popor, rămas cu secole în urmă, la înălțimea unui «veac prea luminat». Ei se simt chemați să împlinească năvalnic, ca la început de lume, pornind de la nimic, ceea ce istoria neglijase vreme de o mie de ani” (Lucian Blaga). Iluminiștii ardeleni au acordat prioritate absolută domeniilor în care puteau activa în serviciul națiunii: istoria și lingvistica. În scrierile cu caracter
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]