1,904 matches
-
fiecare frază. - Calea spre succes este o cale a eforturilor. Aspiră către perfecțiune în lucrurile mărunte pe care le faci și, când va sosi clipa cea mare, vei fi pregătit. Îți iei tăria din sudoarea corpului, din tumultul minții, din năzuința sufletului. - De-a lungul vieții, vei întâlni obstacole la tot pasul. De nenumărate ori, te vei afla la un pas de eșec, dar, atunci, amintește-ți următorul lucru: din fiecare obstacol pe care-l depășești, din fiecare eșec pe care
Napoleon Hill – Calea spre succes. Culegere, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339388_a_340717]
-
prin prisma paradoxistului Smarandache, oferind lumii noi valente, aspecte, fațete, idei. Propensiunea și energia profesorului Smarandache sunt în continuă creștere, ideile vin în avalanșă și cuprind tot palierul formelor de exprimare. Publicații: Din 1970 a început colaborarea la revista școlii, Năzuințe, apoi la alte periodice românești și străine (vreo 50 științifice și peste 100 literare). Și-a tradus o parte din lucrări în franceză și engleză, altele i-au fost traduse în spaniolă, portugheză, italiană, esperanto, rusă, sârbă, japoneză, si arabă
Mirela Teodorescu: Logica peste care nu poţi trece, posibilul imposibilului, o poveste de viaţă! () [Corola-blog/BlogPost/339433_a_340762]
-
Excursiile și călătoriile ce par soției domniei sale doamna Lilia ca fără capăt sunt temeinic fundamentate intelectual: „mereu ai câte ceva de văzut”. Pe de altă parte, „excursiile te ajută să ieși din tine însuți, să-ți găsești armonia și pacea”. O năzuință fascinantă de absolut se regăsește în excursii și călătorii: „Parcă aș tot călători ... la infinit. (...) Călător ca vântul și ca gândul. Călător la nesfârșit”. A treia secțiune a volumului include participarea plină de succes a lui Florentin Smarandache la concursul
FLORENTIN SMARANDACHE: „În Vestul Nesălbatic” – fotojurnal paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339530_a_340859]
-
capăt sunt temeinic fundamentate intelectual: „mereu ai căte ceva de văzut” (Smarandache F., 2013, p. 82). Pe de altă parte, „excursiile te ajută să ieși din tine însuți, să-ți găsești armonia și pacea” (Smarandache F., 2013, p. 72). O năzuință fascinantă de absolut se regăsește în excursii și călătorii: „Parcă aș tot călători ... la infinit. (...) Călător ca vântul și ca gândul. Călător la nesfârșit” (Smarandache F., 2013, p. 83). A treia secțiune a volumului include participarea plină de succes a
FLORENTIN SMARANDACHE: „În Vestul Nesălbatic” – fotojurnal paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339564_a_340893]
-
Pop, volumul dă o raită prin expresionism și se întoarce la lirica simțurilor. Se magnetizează de o râvnă specifică, în descendența blagiană, poeților anilor ’60 ai secolului trecut. Este una despre care Eugen Negrici scria în „Introducere în poezia contemporană”: „năzuința expresioniștilor de a străbate până la stratul neștiut de adânc al lucrurilor, aflat întotdeauna sub cel vizibil; scotocirea (...) sub scoarța lucrurilor și mai apoi a întâmplărilor”. În „Ieudul fără ieșire” se schițează un univers poetic, eul liric se poziționează tematic și
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
elemente: ființe, stări, conexiuni, relații, evenimente. Deși drumul este de la „noi” („Ieudul fără ieșire”) la eul colateral („Pantelimon 113 bis”), între categoriile de existență nu a apărut încă ideea de rețea. Ființa espopiană este „ființa minimă”. Ca prezență, conduită și năzuință, ființarea umană este adusă la limita ieșirii din uman. O „ființă minimă” („Ieudul fără ieșire”) se zbate într-un loc „fără margini” și „fără ieșire”: „Zadarnic te vei zbate/(...)/fără margini este Ieudul și fără ieșire” („Ieudul fără ieșire”). Timpul
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
vis și de liniște al ființei minime. Cartoful este o ipostază a ființei minime. Accederea la minimul securizat se realizează prin utilizarea unui instrument de dormit numit visare („Când eram mic, visam să fiu și mai mic”). Reveria poetică figurează năzuința către liniște și izolare, către veșnicie. Aici, visul ființei minime îl reprezintă somnul cartofului trăind în două lumi: „și tot așa să rămân, / să dorm mereu din cuib în pivniță/ și din pivniță în cuib/ din mulți neîntors și uitat
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
o întâlnim în secțiunea „Dincolo”. Aici se demitologizează locul mitic care în urmă cu douăzeci de ani desemna „viena, londra, paris.../(...)/dincolo era singurul posibil/iubirea norocul/speranța dumnezeu locuia acolo” („sunt douăzeci de ani de când dincolo a dispărut”). Când năzuința spre „dincolo” a devenit realitate, locul a intrat în banal: „apoi s-a făcut brusc dincolo și am aflat că nu la/acel dincolo visaserăm”. Propensiunea către un astfel de imaginar a rămas însă. Ea a generat, prin urmare, tendința
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
devenit o formulă recognoscibilă. El se individualizează, înainte de toate, ca trăire și orizont ontic, nu ca limbaj. Espopismul este lirica ființei minime, a ființei reduse la trăsăturile distinctive în care încă mai palpită, întunecat și evanescent, lumina vieții, cu toate năzuințele și păcatele ei. Ioan Es. Pop este un poet luminos ce scrie întunecat, greu și grav, gândit și expresiv. Poezia sa mișcă inocent și duios marile roți dureroase ale existenței. Organizează vol în 4 secțiuni discursul implicarea eului liric - vibrație
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
îi dedică un instrumentar literar. Aceasta este o formă a deconstrucției: diferența dintre filosofic și literar se estompează, urmele se atenuează, indicii, indicatorii și semnele de specificitate discursivă se obscurizează. Un mesaj proiectat dual este dezvoltat dual. În orice caz, năzuința de sub mesajul proiectat, oricât de detașat de mesajul său s-ar prezenta spiritul creator, nu are împăcare până discursul nu se închide ca obligat de perfecțiunea mesajului inițial. Ideea este că niciodată din nucleul literaturității nu va lipsi filosoficul. Sincretismul
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
poate imuniza la livresc. Idealul cunoașterii directe, fără a fi maculat, rămâne irealizabil. Nu numai privirea este impregnată de cunoaștere, întregul comportament poartă această amprentă, inclusiv „actul lecturii” apare ca „modalitate de cunoaștere” (p. 191). Cu toate acestea, nu rareori năzuința spre reverie se împlinește. Cartea ne arată un spirit elevat, uitându-se atent să vadă pe unde merge. Privirea înregistrează prospețimea peisajului. Totodată, în mod analog, spiritul filmează câmpul de comprehensiune intelectuală. Privirea este modulată de sfială. Spiritul este marcat
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
o literatură mare”. Ultra radical, ideii de „literatură superioară” îi este opusă ideea „unei literaturi naționale modeste”. Precum își programa F. Nietzsche, în „Voința de putere”, să facă astfel „ca aparențele să fie văzute”, E. Negrici, pe același drum al năzuinței de luciditate, își propune să dea la o parte perdeaua de iluzii și mituri de peste literatura română. Gestul spiritului critic de a se elibera de iluzii este unul radical. Pe o altă dimensiune, înțelegând că a fi radical înseamnă, precum
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
223). Astfel, ultraradical, ideii de „literatură superioară” îi este opusă ideea „unei literaturi naționale modeste” (p. 172). Precum își programa F. Nietzsche, în „Voința de putere”, să facă astfel „ca aparențele să fie văzute”, Eugen Negrici, pe același drum al năzuinței de luciditate, își propune „să dea la o parte perdeaua de iluzii și mituri de peste literatura română” (p. 270). Sesizând radicalitatea, așa cum o făcea A. Camus, pe o dimensiune simbolică, drept moment la care „toate decorurile se prăbușesc”, putem reține
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
dă o raită prin expresionism și se întoarce la poezia simțurilor. Subsidiar, în descendență blajin blagiană, se magnetizează de o râvnă specifică poeților anilor ’60 ai secolului trecut. Este una despre care Eugen Negrici scria în „Introducere în poezia contemporană”: „năzuința expresioniștilor de a străbate până la stratul neștiut de adânc al lucrurilor, aflat întotdeauna sub cel vizibil; scotocirea (...) sub scoarța lucrurilor și mai apoi a întâmplărilor”. În „Ieudul fără ieșire” se schițează un univers poetic, eul liric se poziționează tematic și
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
de la „noi” („Ieudul fără ieșire”) la eul colateral („Pantelimon 113 bis”), între categoriile de existență nu a apărut încă ideea de rețea. Ființa espopiană este „ființa minimă”. ( Încercăm să acredităm adjectivul „espopian”: de la Ioan S. Pop). Ca prezență, conduită și năzuință, ființarea umană este adusă la limita ieșirii din uman. O „ființă minimă” („Ieudul fără ieșire”) se zbate într-un loc „fără margini” și „fără ieșire”: „Zadarnic te vei zbate/(...)/fără margini este Ieudul și fără ieșire” („Ieudul fără ieșire”). Timpul
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
vândă și să plecăm cu toții din țară, încă de atunci, din primii ani, căci șpaga în comunism era, este și va fi, cheia care deschide absolut orice ușă. Venirea lui Ceaușescu la putere, le-a tăiat însă, orice astfel de năzuințe, tuturor românilor. Tata m-a vrut cu meserie ”la bază”. ADOLESCENȚA: Între anii 1959-1981, am trecut pe rând, prin: ─”Școala generală de 8 clase”, ─” Școala profesională de mecanici auto, navale și aeriene”, pe care, pentru că murise tata, abia am terminat
ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340898_a_342227]
-
depărtare. 13 Eu nu știu dacă vrei să te iubesc În clipa asta verde și ciudată Din care s-a născut o altă soartă În care eu etern o să trăiesc... Iar tu, matricea unui vis etern, O să-ți aduni extrema năzuință Că visul lumii e adesea tern, Dar fremătînd de visuri și dorință. 14 Înhămat la carul vieții Nu am tras mai greu ca alții N-am mutat din loc Carpații Înhămat pe cerul vieții Dar am străbătut cîmpia Unde cîntă
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
matematice, obținând premii sau mențiuni la fazele locale, județene, și naționale. Profesorii mei fiind Bistriceanu Larisa la Liceul Pedagogic din Craiova (1969-1972), și Vlădescu Nicolae la Liceul Pedagogic din Rm. Vâlcea (1972-1974). La liceul craiovean am debutat în revista școlii, „Năzuințe”, în 1971, cu un careu de rebus „Păstorească” și cu probleme propuse de matematică plus soluții - dar nu literatură! Aveam și un cerc de matematică, îndrumătoare fiind doamna profesoară Cătănoiu Florica. Îmi plăcea la nebunie rebusul. Aveam abonament la „Rebus
TAINA SCRISULUI (42) – CIFRELE AU ÎNCEPUT SĂ VIBREZE LIRIC de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341388_a_342717]
-
poezie de către un fost coleg de liceu, lingvist și scriitor, Constantin Matei ¬- reîntâlnit pe scările universității, și de către profesorul și criticul literar Constantin M. Popa. Prima poezie publicată s-a intitulat „ Cifrele au început să vibreze” și-a apărut în „Năzuințe” în 1979. Am ajuns să debutez și în volum, într-o antologie colectivă a membrilor Cenaclului Literar „Elena Farago” din Craiova, „Ora planetei”, în anul 1980. L-am întâlnit la Craiova, mai târziu, la Cenaclul „Ramuri”, pe Marin Sorescu, originar
TAINA SCRISULUI (42) – CIFRELE AU ÎNCEPUT SĂ VIBREZE LIRIC de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341388_a_342717]
-
poate, din adolescență. Viața, în valul ei neiertător, ți-a întins bariere prin care ți-a frânt aripi și ai fost obligat să abandonezi acele dorințe spre care ținteai. Și, totuși, întotdeauna destinul îți oferă șansa de a-ți reechilibra năzuințele din balanța sufletului și îți dă șansa să le împlinești, dacă mai crezi în ele. Te învață să faci pași mici în fiecare zi. Și, chiar dacă trasezi linii noi pe frunte, în colțul inimii vei aduna buchete de zâmbete. Lasă
NU-I TÂRZIU! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341452_a_342781]
-
Românie poate strînge pe toți copiii iarăși la sînul ei !”... ...este expresia emoționantă și patetică rostită cu vibrație de Ferdinand I, Regele întregitor, la intrarea triumfală în București la 1 Decembrie 1918, după ce va fi fost proclamată istorica împlinire a năzuinței de veacuri a românilor prin Actul Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din aceeași zi: UNIREA TRANSILVANIEI cu regatul ROMÂNIEI și NAȘTEREA ROMÂNIEI MARI. Și continuă, cu același tremur în glas, însă, ferm și recunoscător atitudinii consecvente de martiriu, la
UNIREA CEA MARE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341487_a_342816]
-
constituente ale specificului dezvoltării materiale, instituționale, legislative etc. Acestea, laolaltă cu conștiința identității culturale și a luptei neîntrerupte pentru neatârnare în fața primejdiei străine. Și, în sfârșit, acoperișul sublim al unei construcții durabile peste veacuri, care va fi dat de împlinirea năzuinței de unire a tuturor românilor într-un singur stat național, unitar, independent și suveran. Un scurt istoric al „caznei” și „mântuirii prin sacrificiu” al românimii se cere, fără amănunte procesuale care să plictisească și să pună la încercare ascuțimea minții
UNIREA CEA MARE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341487_a_342816]
-
lumânare Peste mirajul clipei de-mplinire. Chiar mă iubești sau e doar amăgire, Un vis coborâtor din lumi stelare? Fiori rodesc pe umeri de mătase, Pătrund prin zid de frici cu dinți de fier Prin umbrele bolnavelor carcase În care năzuințe nasc și pier, Valsând pe jarul rozelor sfioase Când dragostea te'nalță lin, spre cer. ---------------------------------------------------- Georgeta RESTEMAN Săcuieu 14 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: Georgeta RESTEMAN - POEMELE IUBIRII / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1139, Anul IV, 12 februarie
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
și dezirabili, pentru împlinirea următoarelor 7 IDEALURI ale mișcării culturale pe care o reprezentăm întru identitatea națională românească: • Realizarea unei federații universale a organizațiilor nonguvernamentale dacoromânești - FORUMUL ORGANIZAȚIILOR CULTURAL-ȘTIINȚIFICE DACOROMÂNEȘTI - F O C U S, și mai cu seamă a năzuințelor organizațiilor românilor din întreaga lume. Avem nevoie de F O C U S, după modelul reprezentat de Societatea Carpații și iluștrii noștri înaintași precum marele Nicolae Densușianu cu monumentala sa lucrare, biblia dacoromânilor - Dacia Preistorică, genialul voievod al limbii și
APEL CĂTRE TOŢI ROMÂNII CARE SIMT ŞI GÂNDESC DACOROMÂNEŞTE de GEO STROE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342106_a_343435]
-
D.L. ca partid în curs de constituire care, pe baza unui Program de renaștere dacoromânească pe termen lung să acceadă democratic la putere pentru a duce la îndeplinire idealurile noastre de eternizare a valorilor temporale dacoromânești în epoca globalizării, conform năzuințelor noastre de pace, prietenie și colaborare internațională, într-o lume mai bună și mai dreaptă. Veniți cu noi, DacoRomânia va renaște prin adevăr, dreptate, muncă și credință! ------------------------------------------------------------------------------- pentru SENATUL FUNDAȚIEI ACADEMIA DACOROMÂNĂ „TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA” dr. Geo Stroe și dacii
APEL CĂTRE TOŢI ROMÂNII CARE SIMT ŞI GÂNDESC DACOROMÂNEŞTE de GEO STROE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342106_a_343435]