2,234 matches
-
URSS * Legislatorii: Adunarea Națională * Audiența: public captiv, întrucât libertatea presei "este asigurată prin faptul că mijloacele de tipărire, hârtia și locurile de întrunire sunt puse la dispoziția celor ce muncesc"163, ceea ce s-a tradus, în planul acțiunii publice, în naționalizarea presei și tiparelor. 4. Contractul de comunicare specific genurilor discursului propagandistic: interesul lui este ca prin intermediul transmiterii unui mesaj să obțină răspunsul dorit de la receptor. Acest răspuns vizează schimbarea atitudinilor, credințelor sau comportamentului unui individ sau unui grup în vederea perceperii
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
ale trecutului / 103 3.2. Naționalism etnic herderian (1859-1918) / 139 3.2.1. Cadrul politic / 139 3.2.2. Sistemul educațional / 142 3.2.3. Concepția despre naționalitate: de la patriotism civic la etno-naționalism herderian / 160 3.2.4. Memoria colectivă: naționalizarea trecutului românesc / 174 3.3. Între naționalism critic și fanatism naționalistic (1918-1947) / 195 3.3.1. Cadrul politic / 195 3.3.2. Sistemul educațional / 197 3.3.3. Concepția despre naționalitate / 208 3.3.4. Memoria națională: consolidarea tradiției naționale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a producției de carte și a cuvântului tipărit. Apariția limbilor naționale oficiale ca urmare a dezvoltării literaturilor naționale scrise în vernaculară a fost un astfel de efect al tehnologiei tiparului. "Capitalismul de tipar" s-a aflat în miezul procesului de naționalizare. După ce piața elitistă a cititorilor de latină a atins punctul de saturație, producătorii de cărți, urmându-și interesele comerciale, s-au reorientat înspre masa alcătuită din publicul cititor în vernaculară, alfabetizat în prealabil sub auspiciile literalizante ale Reformei protestante. Au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de saturație, producătorii de cărți, urmându-și interesele comerciale, s-au reorientat înspre masa alcătuită din publicul cititor în vernaculară, alfabetizat în prealabil sub auspiciile literalizante ale Reformei protestante. Au existat, așadar, puternice forțe de piață care au împins către naționalizarea cărții tipărite. Destrămarea, mai întâi lingvistică, apoi confesională, a unității latine a civilizației apusene s-a soldat cu apariția unui caleidoscop de "culturi idiomatice" (Zernatto, 1944, p. 360) ce au prefigurat emergența culturilor naționale. Ceea ce a dat naștere noilor "comunități
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au fost dicționarele și tratatele de gramatică. Odată cu elevarea limbilor vernaculare la statutul superior de limbi naționale oficiale, scrierile istorice și, ipso facto, conștiința istorică, au fost turnate în jgheaburi naționale. Pe durata secolelor XVIII-XIX, pe măsură de procesul de naționalizare a prins elan în cadrul statelor occidentale centralizate, cartea tipărită a ajuns să fie principalul mijloc de construire a simțului identitar național și al memoriilor naționale. Manualele de istorie au ajuns să fie nu doar instrumente pedagogice prin care statele naționale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
forma legendelor, poveștilor eroice, folclorului etc.) încep să fie măturate și înlocuite de o singură memoria națională. Apariția ideologiei naționaliste pe scena ideilor politice, și propulsarea de către aceasta a statului-națiune în avanscena formelor de organizare politică, a condus rapid la naționalizarea memoriei colective. Faptul că fiecare națiune, în procesul devenirii sale instituționale cât și ulterior momentului consacrării, tinde să își creeze propria identitate națională pe spinarea memoriei istorice, se apropie de statutul unei cvasi-legități socio-istorice. Identitatea națională este, în parte, un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
flamandă, alsaciană etc.). La fel de formidabile au fost loialitățile regionale față de care locuitorii provinciali își manifestau atașamentul subiectiv. Națiunea era, pentru marea majoritate, o categorie abstractă, absentă, absconsă. Ca atare, națiunea nu putea fi obiectul identificării subiective și sursa identității colective. Naționalizarea Franței (omogenizare lingvistică și culturală, integrare fiscală, juridică și educațională, unificare comunicațională etc.) s-a produs doar în intervalul 1870-1914, când forțele modernizării au contribuit din plin la integrarea societală. Printre cele mai importante forțe integratoare care au creat Franța
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tranziției de la conștiința etnică la cea națională este dificil de localizat pe axa timpului. În al doilea rând, după cum am arătat mai sus, chiar dacă identitatea națională este clar cristalizată în conștiința intelectualilor și a elitelor politice, de aici și până la "naționalizarea" corpului social în întregul său e cale lungă, presărată de obstacole mentalitare și reziduurile identităților tradiționale. Transformarea țăranilor, ignoranți față de propria lor naționaliate, în cetățeni patrioți, care rezonează identitar cu ideea de națiune, vine întotdeauna cu o întârziere substanțială față de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sensul III ("națiunea ca elită") la sensul IV ("națiunea ca popor"). Momentul de tranziție poate fi localizat spațio-temporal la începutul secolului al XVI-lea în Anglia. Aici și acum "națiunea" a fost sinonimizată cu "poporul". Greenfeld (1992) numește acest proces "naționalizarea poporului" (p. 6), proces prin care conceptul de "popor", anterior împovărat cu semnificații periorative a fost reșapat semantic și încărcat cu valențe pozitive. De la ideea de popor înțeles ca "prostime" s-a trecut la concepția poporului ca purtător al suveranității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
imaginativ trecutul. Aceasta a fost în întregime opera elitelor, iar conștiința politică a identității românești a rămas localizată la categoria minoritară a acestora. Transferul identității naționale de la elite la mase s-a realizat prin intermediul sistemului de învățământ, care a permis "naționalizarea" poporului. Sistemul educațional, înțeles în sensul unei curele de transmisie între cultura înaltă elaborată de elite și cultura populară a maselor, a jucat un rol cardinal în instituționalizarea identității naționale românești și în consolidarea memoriei colective în care identitatea era
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
asigură transferul consensului asupra valorilor fixat de elitele politice și intelectuale către păturile inferioare ale societății. Manualul școlar, în special cel de istorie națională, este vehiculul prin intermediul căruia se realizează "pedagogia neamului". Educația publică de masă a fost agentul de naționalizare prin care s-a operat instituționalizarea identității naționale și configurarea unei concepții specifice despre trecutul colectiv. Într-o capodoperă a genului sociologiei istorice, în care educației școlare îi este atribuit un rol important în procesul de transformare a țăranilor în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționale, în care populația generală ajunge să îmbrățișeze noua identitate colectivă forjată de cărturari. După ce naționalismul cultural a fost politizat în urma agitației patriotice, acum este momentul în care el evoluează înspre forma unui naționalism popular. Succesul popular repurtat de agenții naționalizării atrage după sine și o inevitabilă vulgarizare a teologiei naționalismului elaborată de intelectuali în direcția unei "mitologii naționaliste a maselor" (Hayes, 1960, p. 168). Sinoptic, expunerea de mai sus poate fi schematizată sub formă tabelară, așa cum o arată tabelul imediat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românești). Privite în oglindă, pe măsură ce se desfășoară pe lungimea celei de-a doua părți a "lungului secol al XIX-lea" încheiat doar de izbucnirea Marelui Război, acțiunile derulate de autoritățile statelor maghiar și român se înscriu în aceeași paradigmă a naționalizării populațiilor cuprinse între granițele asupra cărora acestea își profesează monopolul exercitării violenței fizice și simbolice. Diferența capitală consistă în structura populațiilor celor două state antagonice.11 Dacă populația regatului românesc era relativ omogenă din punct de vedere etnic, cea cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care avea de-a face statul maghiar era mult mai eterogenă. Violența ideologică a fost similară de ambii versanți ai Carpaților, în Panonia ca și în câmpia Bărăganului. Ce a diferit a fost supliciul identitar al naționalităților minoritare supuse violenței naționalizării uniformizatoare, mult amplificat în Ungaria datorită compoziției caleidoscopice etnic a populației. Statul român, devenit România Mare în dauna unei Ungarii frustrate în urma Trianonului, avea să își ia revanșa, lansând propria sa campanie de românizare asupra populației maghiare înghițită, odată cu Transilvania
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vețĭ cădé în exces pe calea acésta; orĭ cât de departe vețĭ merge, cu atât maĭ bine va fi" (Haret, 1903, Anexe, p. 246). Învățătorii primeau astfel mandat ministerial pentru celebrarea necontenită a cultului națiunii. 3.2.4. Memoria colectivă: naționalizarea trecutului românesc Asamblarea statului național român prin unirea principatelor din 1859 a produs restructurarea majoră a coordonatelor principale ale memoriei colective. Gestiunile anterior separate ale trecutului românesc au fost înlocuite de un cadru singular în interiorul căruia trecuturile principatelor au fost
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de un cadru singular în interiorul căruia trecuturile principatelor au fost contopite într-o unică memorie națională. Odată cu ștergerea granițelor politice dintre principatele danubiene au fost dizolvate și liniile de separație ale istoriilor provinciale. Procesul poate fi descris ca unul de naționalizare a trecutului românesc, în urma căruia memoriile regio-centrice ale principatelor au fost omogenizate într-o memorie națională românească. În deceniul al șaselea, și cu atât mai pregnant în cel de-al șaptelea, ale secolului XIX, ulterior reorganizării sistemului de învățământ primar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trei ținuturi (Țara Românească, Moldova, respectiv Transilvania) sunt radical reinterpretate într-o cheie comună. Procesul poate fi numit "unificare retroactivă", cele trei principate fiind acum considerate a fi făcut parte dintotdeauna din aceeași matrice românească. Vom urmări acest proces de naționalizare a trecutului românesc așa cum se petrece pe diferite dimensiuni. Unitatea geografică a teritoriului românesc, precum și unitatea etnică aromânității au fost deja articulate încă din prima generație de manuale de istorie. Ele vor fi menținute și în epoca naționalismului etnic pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unui panteon național unitar, în care "Mihai, Ștefan, Corvine", după cum răsună versul imnului național compus de Andrei Mureșanu în zorii revoluției din 1848, au fost aduși în același cadru de referință istoric. Asistăm în această perioadă la un proces de naționalizare a panteonului românesc. Apartenențele și identitățile anterioare sunt topite și turnate în matricea unitară a statului național român. La fel cum pedagogia națională derulată prin intermediul sistemului de învățământ primar încerca să impună o identificare supra-locală, care să îi transforme pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Masterplanul său de unificare națională îl elevează în fața provincialului învățat Matei Basarab, care, în lipsa iluminării naționale, este animat de motive personale în a-și asigura prelungirea domniei și se opune Providenței întrupate în politicile militare ale lui Lupu. Procesul de naționalizare nu este limitat doar la protagoniști istorici moldavi. Însăși simbolul statalității muntene, obscura figură a lui Radu Negru, este reșapat într-un simbol al unității naționale. E drept, la fel ca și în cazul domnilor moldavi, avem de-a face
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prezentată este suficientă pentru a exemplifica eforturile depuse în direcția dizolvării identităților regionale cristalizate în decursul secolelor de existență separată a principatelor române și de impunere a unei supra-identități naționale. Recuperarea românității celor patru domni moldoveni indică un proces de naționalizare a trecutului, proces ce implică impunerea unei grile naționale unice de interpretare a trecuturilor anterior defalcate ale regiunilor istorice românești. Excluderile definesc memoria colectivă la fel de puternic ca și materialul istoric inclus în constituția sa. Deși s-au depus eforturi hermeneutice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de copii"), Legea învățământului din 1924 stabilește ca școala să preia copilul de cum părăsește leagănul. Până la mormânt, sinele individului va mai fi șlefuit înspre devenirea "omului național" în instituția obligatorie a armatei, care acționează ca o a doua stație de naționalizare în cursul vieții individului. Ar fi relevator de văzut, în acest punct al argumentației, cum se leagă firele educației primare primite de copiii români în școlile publice de ațele instrucției militare pentru a se împleti în urzeala formativă a Românului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
educației primare primite de copiii români în școlile publice de ațele instrucției militare pentru a se împleti în urzeala formativă a Românului devotat Patriei naționale. Prin școala primară, armată și educația adulților, subiecții erau permanent integrați într-un circuit al naționalizării continue, un proces distribuit pe întregul curs al vieții. Autoritățile statului român au montat un dispozitiv instituțional menit să naționalizeze simultan și în masă populația României. Dispozitivul ideologic de naționalizare în masă a populației a fost astfel proiectat încât, prin intermediul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
educația adulților, subiecții erau permanent integrați într-un circuit al naționalizării continue, un proces distribuit pe întregul curs al vieții. Autoritățile statului român au montat un dispozitiv instituțional menit să naționalizeze simultan și în masă populația României. Dispozitivul ideologic de naționalizare în masă a populației a fost astfel proiectat încât, prin intermediul celor trei instituții interconectate (școala primară, armata, educația adulților), niciun cetățean, indiferent de poziția sa socio-clasială, localizarea sa rezidențială (rural sau urban) și categoria de vârstă în care se află
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
astfel proiectat încât, prin intermediul celor trei instituții interconectate (școala primară, armata, educația adulților), niciun cetățean, indiferent de poziția sa socio-clasială, localizarea sa rezidențială (rural sau urban) și categoria de vârstă în care se află, să nu se sustragă procesului de naționalizare. Alături de școală, armata a reprezentat cealaltă osie bazală pe care s-a construit statul național român. Dacă 1859, prin semnificația sa politică, poate fi luat drept anul în care s-a turnat patul de mortar, 1864 a reprezentat borna temporală
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să finalizeze educația patriotică acționând ca "marea școală a națiunii". Mistica ortodoxistă, educația patriotică școlară și spiritul de disciplină militărească se întrepătrund pentru a alcătui climatul formativ al Românului. Devenite obligatorii, școala și armata sunt transformate în agenții inescapabile de naționalizare. Odată cu legiferarea serviciului militar obligatoriu ca datorie civică, armata devine a doua stație de naționalizare a subiectului statului român, după ce acesta absolvă ecluza inițială a instituției școlare. S-a făcut transparent în paginile anterioare cum prin școlarizare, alfabetizarea însemna naționalizare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]