KorAP: Find »[drukola/base=nalt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...59 >

1,457 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

ceea ce vedem des e că dotarea bogată și generoasă din partea naturei trece deja de o provocare irezistabilă de-a se consacra artei dramatice, fără ca să fi îndreptățind la aceasta și facultățile spirituale de la cari ar trebui să atârne cea mai naltă deciziune. n2 Tudora Adeseaori darul conces cu prodigalitate a unui fizic ideal ne face să ni pară rău că acest avantagiu a cufundat individul într-o comoditate leneșă și [l-a] legănat în ideea că natura îl va duce fără

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mișca în cercul său (strîmt) îngust, el totuși ne apare, (comparat) în comparațiune cu un artist liber de această piedică a naturei, (ne pare) ca o ființă dintr-o treaptă subordinată, treaptă ce poate fi reprezintată cu măiestria cea mai naltă, care însă nu poate realiza neciodată complect ideea artei dramatice. Am făcut o-ndegetare și mai sus asupra modului cu care poate să lucre natura și aici cu mult înaintea talentului. Tonul sonor și plin de sunet, precum și tonul însuflețit (seelenhaft

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
din urmă nu e de-ajuns neci la femeie lirica numai a simțirei rezultă din espunerea noastră toată, pentru că înseși acele figuri pentru cari s pare c-ar ajunge simțirea nemijlocită, inspirarea (palpitul), câștigă, dintr-un punt de vedere mai nalt și cu adevărat artistic, o concepere și o (realizare) esecuțiune cu totul alta. în stadiul acesta își va [primi] espresiunea sa numai ceea ce-i cu totul aproape de simțire. Cât e de aproape d. e. figura Porziei de-o natură femeiască nobil

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
adăugată de cătră conștiința cugetătoare. Așadar, pe câtă vreme artistul reprezintator se adresează la cugetarea noastră despărțită de simțământ, pe câtă vreme cunoaștem și admirăm intențiunile sale, până atuncea el încă nu a dat o (adevărată) veritabilă operă de arte în sensul cel mai nalt și neci nu ne-a putut transporta în iluziunea artistică. Căci, precum condiționează în tot cazul natura obiectului siguranța conștiinței, asemenea corespunde și acestei trepte, pe care stă reprezintațiunea artistică, o dispozițiune asemenea a spectatorului, îndată ce-l concepem pe acesta

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de espectorațiunile ce izvorăsc numai din simțirea lirică și cari lasă nerodite și cu totul seci multe părți ale operei cât și de intențiozitatea simțibilă întru esecutarea ingenioasă a unui caracter bine conceput - el, ajuns pe acest stadiu cel mai nalt, întinde înainte-ne deodată și într-una adevărul deplin și frumusețea deplină. Secretul acestei trepte, prin care ea se reprezintă ca uniunea (fuziunea) mai înaltă a celor două trepte dentîi, constă esențial din ecuilibrul cel rar de-a potența cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lor este actul propriu al creațiunei. Această arte reîntoarsă la natură și natură înălțată la arte a ascuns în sine, după cum (s-a arătat) rezultă din arătarea noastră, aceste două trepte dentăi ca pe două momente a unei dezvoltări mai nalte. Treapta primă a simțirei nemijlocite se arată în intensiva ei căldură de viață, care e împrăștiată peste întreaga reprezintare și-i dă aparința celui mai nalt adevăr natural. Prin mijlocul acestui moment noi l-acompaniem simțind pe caracterul reprezintat prin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
arătarea noastră, aceste două trepte dentăi ca pe două momente a unei dezvoltări mai nalte. Treapta primă a simțirei nemijlocite se arată în intensiva ei căldură de viață, care e împrăștiată peste întreaga reprezintare și-i dă aparința celui mai nalt adevăr natural. Prin mijlocul acestui moment noi l-acompaniem simțind pe caracterul reprezintat prin toate fazele prin cari trece el, pentru că viața noastră proprie se oglindează într-o făptură de specia noastră. {EminescuOpXIV 271} Treapta întîi e așadar conținută ca

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
artea împarte în adevăr cu filozofia ținoarea absolută. (Cunoștința) Convingerea conștiută că orce viață nu e decât o unitate rezultătoare din antiteze care se dezvoltă într-una la diferințe nouă, spre a se împăca din nou într-o unitate mai naltă, această convingere o constată și artistul dramatic plin de geniu prin fapta sa, în (timp) vreme ce ridică ne-ntrerupt în dialectică, cum am zice, naivă la o unitate tot mai naltă antitezele desfășurate de noi. Acest studiu cel mai nalt

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a se împăca din nou într-o unitate mai naltă, această convingere o constată și artistul dramatic plin de geniu prin fapta sa, în (timp) vreme ce ridică ne-ntrerupt în dialectică, cum am zice, naivă la o unitate tot mai naltă antitezele desfășurate de noi. Acest studiu cel mai nalt al reprezintațiunei dramatice, care nu se ajunge decât prin o dotare specifică din partea naturei, ni prezintă după firea sa două formanțe deosebite. Însemnând acest stadiu ca pe unitatea celor două trepte

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
naltă, această convingere o constată și artistul dramatic plin de geniu prin fapta sa, în (timp) vreme ce ridică ne-ntrerupt în dialectică, cum am zice, naivă la o unitate tot mai naltă antitezele desfășurate de noi. Acest studiu cel mai nalt al reprezintațiunei dramatice, care nu se ajunge decât prin o dotare specifică din partea naturei, ni prezintă după firea sa două formanțe deosebite. Însemnând acest stadiu ca pe unitatea celor două trepte de mai nainte, el va putea să se arăte

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
printre actorii germani (cu deosibire) decisivamente prin Fleck și Ludovic Devrient. Cel dentîi, poate artistul cel mai dotat de natură, era prin însăși organizațiunea sa avizat deja la ce e suprauman și monstruos, pentru că el ridica într-o regiune mai naltă până și ceea ce stătea la nivelul a tot ce e uman. După toate comunicațiunile asupra lui, și anume după descrierile cele maestre ale lui Tieck, el ni se arată ca prototipul propriu a direcțiunei semnalate de noi, direcțiune în care

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se-ncrede-n sine însuși și-și închipuiește de-a putea trece de fructe ale geniului izbucnirile năuntrului său nelămurit și nearmonic. Nu e nimica mai cumplit decât de-a vedea parodiate de cătră nemijlocirea brută tot ce-i mai nalt, minunile spiritului uman. Cu dezvoltarea celor trei stadii ale artei dramatice, stadii cari rezultă din conceptul artei însuși, noi am adus la capăt cu partea generală, care coprinde în sine principiile abstracte și ceștiunile de viață ale artei noastre. Ceea ce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
toate treptele, începînd de la elementele cele mai simple până la manifestațiunile cele mai curate a stărilor sufletului. Ele sânt columnele ce susțin întregul edificiu al artei. Adevărul lor 366 r însă ele[-l] au numai ca momente a unei unități mai nalte, la cari se ridică și care abia ni descopere ținta absolută a artei noastre. Acest rezultat este reprezintarea Cele zise mai sus au valoare pentru orce arte în genere. Ceea ce la artistul esersător de geniu e un 365 r product

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
noroc adesea, reușise de-a-și însuși unele din particularitățile minunatei sale esecuțiuni. Auditorului priceput totuși i s-arată-ndată deferiența cea mare, cumcă întreagă tecnica ce punea în mirare cu care Paganini domina instrumentul său și-l ridica la o potență mai naltă, erau totodată moduri de espresiune a întregului său intern, pe când la urmașii lui nu erau decât greutăți învinse, fără însă de-a esprima vun caracter. Humorul tragic al lui Paganini se manifesta în toate întorsăturile carile în alții nu erau

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ni arată artea dramatică în adevărul și frumusețea ei, în care amândouă vin la drepturile lor absolute și la împăcarea lor deplină. Conceptul reprezintațiunei dramatice câștigă așadar în ea realitatea sa deplină, și opera poetică cea mai pătrunzătoare și mai naltă sensibilizare a sa. PARTEA SPEȚIALĂ (PARTEA APLICATĂ) DIVIDEREA PĂRȚII SPEȚIALE Fiindcă reprezintațiunea dramatică are de mediii al realizărei sale vorba și mișcarea trupească, de-aceea, cum am mai însemnat deja, cu aceste două ni-s date și elementele amândouă ale

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
stări ale sufletului și nu [le] (atragem) întrebuințăm spre lămurire. În dezvoltare însuși cine știe daca poate fi un moment care să poată fi priceput complect fără de-a avea nevoie într-un înțeles oarecare de anticiparea unei trepte mai nalte. Căci și aci, ca în orce dezvoltare științifică, treapta mai naltă e adevărul și întemeiarea proprie a celei de mai nainte. adică aceste momente nu esistă însă știința le presupune, cum presupune fizica puteri, atome, molecule pentru a-și esplica

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dezvoltare însuși cine știe daca poate fi un moment care să poată fi priceput complect fără de-a avea nevoie într-un înțeles oarecare de anticiparea unei trepte mai nalte. Căci și aci, ca în orce dezvoltare științifică, treapta mai naltă e adevărul și întemeiarea proprie a celei de mai nainte. adică aceste momente nu esistă însă știința le presupune, cum presupune fizica puteri, atome, molecule pentru a-și esplica fenomene a căror cauze zac dincolo de marginele empiriei (Lindner, Psychoiogie). (Toate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
însuflețită de spiritul artistic și ca influințînd astfel. Auzitorul e cu-acest mod transpus în vibrațiunea aceea care e analogă cu 369 v însemnătatea coprinsului. Ton și accent câștigă așadar abia atuncea adevărata lor influință și însemnătatea lor cea mai naltă când prin ele pătrunde până la simțul nostru intern un întreg poetic într-un fel de ton și tact ce corespund anume acestui întreg. Aceasta ni dă iar al treilea moment: acela al mișcărei ritmice și al tempoului. Câteșitrele momentele crează

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pentru că e prima realisare și întrupare a spiritului absolut, un progres de la ideea logică mișcătoare abia în elementul cugetărei. Tocmai așa însă cum se naște din prima manifestare-a lui Dumnezeu, din natură, spiritul uman, ca o a doua, mai naltă, manifestare a lui Dumnezeu, care spirit apoi se unește cu spiritul logic prin idee, care-n el se dezvoltă și lucrează cu conștiință; tocmai așa se ridică și pe terenul nostru, după aceeași lege, gestul corporal la cuvântul conștiut de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ocupe tocmai același [loc] care i se cuvine după intențiunile poetului și după ideea operei de arte. Totalitatea artistică, în care fiece reprezintator în parte se simte și se coordonează ca membru al unui întreg, e așadar ținta cea mai naltă a toată reprezintațiunea dramatică și formează naturala piatră de-ncheiere {EminescuOpXIV 285} a tractatului nostru. Această deducțiune justifică pozițiunea necesarie ce-o coprind toate momentele în partea specială, și li se va impune în adevăr viu tuturor acelora cari-s

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
afară de marginea celor ce se pot învăța, lucruri cari vor rămânea pentru o samă un secret etern. Așadar până aicea merge răsadul pentru artea noastră îndărăt. 2. FRUMUSEȚEA PRONUNȚIEI. ÎNSEMNĂTATEA VOCALELOR ȘI CONSONANTELOR, SILABA, VORBA (CUVÎNTUL) Însă ținta cea mai naltă a reprezintatorului, de la care suntem îndreptățiți de-a cere pronunția de model a națiunei, este frumusețea articulațiunei. Ablucrarea și lepădarea lipselor în formele dialectelor și părăsirea altor elemente genante întru producerea tonului articulat nu e decât condițiunea negativă la asta

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
e adus astfel la auz. Prin asta el nu sună numai la ureche, ci pătrunde totodată prin mijlocul tonului în suflet, în care el, nedependent de coprinsul celor vorbite, trezește deja intuițiuni oarecari. Abia cu împlinirea acestei teme, celei mai nalte pe acest teren, ne aflăm pe pământul artei. E impulsul spiritului care sforțează organele vorbirei de-a da sunetul articulat; așadar elementele limbei dintru începutul lor sânt îndreptate spre însemnătatea lor și capabile de-a deveni corpurile cugetelor. La aceasta

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
toate silabele. După cum e natura sunetului articulat, de-a avea în sine facultatea de-a se împreuna cu celelalte sunete articulate într-o unitate, tot așa are și silaba destinațiunea de-a se împreuna într-o unitate de ordine mai naltă, în cuvânt (vorbă). Această (facultate spre) capacitate de împreunare trebuie așadar să zacă în însuși silaba. În măsura de timp a silabei nu poate zăcea, pentru că această măsură aparține corpului silabei și e întemeiată pe durata-n timp a sunetului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cătră deprindere. Artistul e și prin aceea artist că știe mai multe despre elementele artei sale decât un om laic. Condițiunile negative ale pronunției corecte ne-au adus la legea producerei și a proporțiunei elementelor sunetale. De treapta cea mai naltă din această sferă recunoscurăm pe acea reprezentare a sunetelor care lasă să transpară (pervază) prin ea și însămnătatea sunetelor. Momentul al doilea ne-a arătat legea legărei sunetelor întrolaltă cu privire la pronunție, la diferitele forme ale silabelor. Al treilea moment a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în înălțimea și profunditatea sa, adică a volumului (Umfang) vocei, te avizează deja la elementul mai înalt prin care omul produce liber o undolațiune mai repede sau mai trăgănată a tonului și prin care o domină. După natura lor tonurile nalte și cele base condiționează o mișcare mai lentă or mai iute; sunetele profunde silesc la persistare mai îndelungată și la o durata mai mare între diferitele elemente ale vorbirei; sunetele mai nalte aduc cu sine o părăsire mai grabnică a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]