10,211 matches
-
le știe, decis să înțeleagă textul dar respingând orice procedeu care ar putea deveni un obstacol în calea comunicării (v. Deconstructivismul, pe care l-a deconstruit Bradbury cu geniu în Mensonge). Ca și romancierul Desperado, criticul Desperado revine la plăcerea narațiunii. Cum vi se pare critica savantă? E oare cazul ca textul critic să fie un mister ce trebuie decodat la rândul lui, pentru a duce mai apoi la descifrarea operei? Critica e și ea literatură, în fond, dar are ea
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
lecturilor se verifică suprinzător și tragic în realitatea cotidiană. Joc literar și critică a existenței Comentarii ample ar merita fiecare povestire din volum (s-ar putea scrie o carte despre cartea lui Ștefan Aug. Doinaș). O atenție specială ar merita narațiunea (neterminată, după cum precizează autorul ) T de la Trezor, parabolă esoterică și comică despre cenzură. Protagonistul povestirii, influent sfetnic al unui dictator, este înălțat la rangul de trezorier al tuturor cuvintelor din țară. În această calitate, el organizează și supraveghează producția de
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
-a asupra povestirii lui Fănuș Neagu Dincolo de nisipuri: "Cîmpia, întregul spațiu imaginar al scriitorului stă sub zodia unei așteptări a apelor fertilizatoare. O nostalgie a ploii se asociază celei a zăpezilor sau, mai exact, este una în esență cu ea. Narațiunea lui Fănuș Neagu vădește o încărcătură lirică ori de cîte ori motivul apei apare - într-un fel sau altul - în țesătura vreunei povestiri". Dacă e reprodus corect, acest citat conține un dezacord în prima propoziție, așa că ar fi trebuit evitat
Un manual discutabil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16325_a_17650]
-
și de publicul larg: Pavană în peisaj marin, 1988, Iubire interzisă, 1995, Fă-ți patul și dormi!, 1997. De curând, la bibliografia sa oricum impresionantă s-au mai adăugat trei cărți: un roman de o frapantă originalitate, Martorul, și două narațiuni fanteziste, destinate copiilor, pe care fără îndoială îi vor cuceri: Călătorie fantastică în vreme de eclipsă și Virusul mileniului. Romanul aduce în prim-plan un personaj grotesc și înfricoșător, un fel de cocoșatul de la Notre Dame în variantă românească. Scriitorul
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
personaje care apar în roman - mama adoptivă a cocoșatului, călugărul care îl ia cu el la un schit în munți, muncitorii care îi dau iluzia căldurii sufletești și apoi îl alungă etc.- au consistența unor umbre chinezești. În prim-planul narațiunii se află mereu, dominant, personajul-narator, cu copleșitoarea lui dorință de a comunica. Scriitorul exploatează cu mare randament estetic subiectul pe care și l-a ales. El se dovedește și un specialist în "estetica urâtului", în practicarea căreia dovedește rafinament. Secondându-l
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
unor fapte, bombardat fiind de un ton apocaliptic fără variații. În al doilea rînd, cititorul cunoscător al lui Eco va putea identifica cu ușurință cîțiva algoritmi specifici literaturii acestui autor. Pendulul lui Foucault se regăsește în multe dintre aceste mici narațiuni; titlul lor spune tot: "Cum am intrat în Loja PP2" sau "Cum să devii cavaler de Malta". În articolele care nu cuprind explicit subiecte beletristice recognoscibile, îl surprindem pe acel Eco avid de a transforma în poveste, în literatură pură
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
că "pofta" de întîmplări năstrușnice se transmite cititorului, prins, asemenea șahului din cele 1001 de nopți, într-o rețea practic nesfîrșită de istorii, mai vesele sau mai triste, absurde sau prozaice, toate remarcabil construite, prin alternarea dialogurilor și monologurilor cu narațiunea, într-un echilibru desăvîrșit. Conversațiile se desfășoară, de regulă, pe mai multe planuri, vorbitorii alternează replici prezente cu anecdote și flash back-uri, nu de puține ori procesul emisiei verbale este pur asociativ, căci la loc de cinste se află (ca
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
decît promițător. Înainte de a începe lectura mi s-au reactivat reminiscențe teoretice din anii facultății și ai celor imediat următori cînd, semiotizînd și textualizînd pe marginea literaturii, recurgeam la serviciile gramaticilor narative, făceam distincții subtile între povestire și discurs, între narațiune și narativitate și așa mai departe... Structura elementară a genului polițist, mai ales a romanului anglo-saxon, pe linia acelui "Whodunit" "cine a fost făptașul", respectată de autorul romanului de față întrutotul (cum de altfel Thomas Prinz și mărturisește în interviul
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
în România, cînd de pildă, convorbirile telefonice mai erau interceptate, cînd vechii securiști și mai noii lor colegi își continuau nestînjeniți fărădelegile... Toate acestea le-am lăsat să "curgă" și în paginile romanului meu... și pentru a conferi veridicitate, realism, narațiunii. R.B.: Romanul se desfășoară între două paliere: unul aparținînd registrului ficțiunii celălalt, registrului factic, cu alte cuvinte, între fapte și ficțiune. De altfel la început, așa cum procedează și alți autori, scriitori sau cineaști, vă luați clasica măsură de precauție prin
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
nu se lansează niciodată în istorisiri lipsite de semnificație. Fiecare personaj și fiecare situație, chiar și insignifiante, se eternizează în rama prozei ei, capătă acea luminiscență care deosebește arta de realitate. Experiența lecturii, în afară de faptul că asigură tăietura impecabilă a narațiunii, este de multe ori însuși subiectul prozei scrise de Adriana Bittel. În centrul a numeroase povestiri se află un personaj feminin care cunoaște mai bine realitatea livrescă decât realitatea. Când iese din lumea cărților, acest personaj este stângaci și ineficient
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
în 1949, la Londra, Graham Swift a scris până acum șase romane (The Sweet-Shop Owner, Shuttlecock, Waterland, Out of This World, Ever After, Last Orders) și un volum de povestiri (Learning to Swim). Romancier faulknerian, dar cu mare poftă de narațiune clară, Swift îmbină epicul cu un lirism de profunzime. Narațiunea lui, spre deosebire de a altor autori Desperado, se sprijină pe compasiune și participare afectivă. Autor echilibrat, Swift se împarte între inovație și tradiție, folosindu-le în egală măsură, dar prima lui
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
șase romane (The Sweet-Shop Owner, Shuttlecock, Waterland, Out of This World, Ever After, Last Orders) și un volum de povestiri (Learning to Swim). Romancier faulknerian, dar cu mare poftă de narațiune clară, Swift îmbină epicul cu un lirism de profunzime. Narațiunea lui, spre deosebire de a altor autori Desperado, se sprijină pe compasiune și participare afectivă. Autor echilibrat, Swift se împarte între inovație și tradiție, folosindu-le în egală măsură, dar prima lui grijă este să-și ajute cititorul să înțeleagă. Egal, viguros
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
Ever After un jurnal în roman. Nu mi se pare că acesta e de fapt modul meu de a scrie în general, și nici nu am urmărit acest lucru în mod conștient. Mergi unde te duce gândul, te supui cerințelor narațiunii. Cartea în carte, de pildă, e un mod de a stabili un dialog dramatic între personajele în viață și cele ce au murit, între trecut și prezent, lucru care nu se poate petrece ca atare, evident. Poate că în Waterland
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
are sensul și scopul lui în roman. Tendința recentă din scrisul meu se îndepărtează de acest amestec auctorial de stiluri, mergând spre o voce determinată de personaje. Și Last Orders e un 'amestec', dar acolo se împletesc câteva voci și narațiuni la persoana întâi. Istoria e recompusă de personaje. Aș vrea să sper că prezența autorului mai că nu se simte. Nu mă văd ca făcând parte din vreun grup de scriitori contemporani și nici nu simt că aș participa la
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
scrii un roman, e nevoie să te smulgi, să te depășești. E o aventură însingurată, pe care cititorii o vor împărtăși, poate, cândva. LV.: Autorii Fluxului conștiinței, cum ar fi James Joyce sau Virginia Woolf, s-au îndârjit să sfărâme narațiunea și să înece proza în lirism. Și dvs. sunteți eminamente liric, dar în cu totul alt mod. V-ați întors la bucuria de a povesti și vă încântă nararea. Mânuiți povestirea cu scopul evident de a-l nedumeri pe lector
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
dar în cu totul alt mod. V-ați întors la bucuria de a povesti și vă încântă nararea. Mânuiți povestirea cu scopul evident de a-l nedumeri pe lector, de a-l incita să descopere lectura activă. Între lirism și narațiune, care vă e mai pe plac? Vă place să vi se spună poet, romancier, poate amândouă? Vă complicați voit povestirea, ori e spontan și inevitabil procesul? GS.: Cel mai important lucru e istoria, narațiunea, dar mă bucură dacă se simte
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
descopere lectura activă. Între lirism și narațiune, care vă e mai pe plac? Vă place să vi se spună poet, romancier, poate amândouă? Vă complicați voit povestirea, ori e spontan și inevitabil procesul? GS.: Cel mai important lucru e istoria, narațiunea, dar mă bucură dacă se simte în proza mea și un element poetic. Am scris prea puțină poezie ca atare. Cred că prefer să scriu genul de proză care poate deveni poezie decât genul de poezie care poate aluneca în
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
existenței. Consider că orice act de creație e în sine o proslăvire. Mi se pare că povestirea, oricât ar fi ea de sofisticată și modernă, răspunde unei nevoi profunde în firea omului. Are ceva primitiv și vrăjit în ea. Dacă narațiunile mele se complică, nu e în mod voit. Și viața e complicată, cred. Prea mulți încearcă s-o simplifice. L.V.: Romanele dvs. sunt narațiuni gen Mona Lisa, fiindcă din fiecare ungher te fixează câte un personaj. Nu aveți personaje secundare
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
modernă, răspunde unei nevoi profunde în firea omului. Are ceva primitiv și vrăjit în ea. Dacă narațiunile mele se complică, nu e în mod voit. Și viața e complicată, cred. Prea mulți încearcă s-o simplifice. L.V.: Romanele dvs. sunt narațiuni gen Mona Lisa, fiindcă din fiecare ungher te fixează câte un personaj. Nu aveți personaje secundare, toate sunt inteligențe în mișcare aduse în prim plan. Li se amestecă poveștile, romanul e un carusel care îl uluiește pe lector, silindu-l
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
noutatea Desperado). Această alternare apare des în The Sweet-Shop Owner. Vi se par importante procedeele pe care le folosiți, sau sunt simple unelte scriitoricești? Este în intenția dvs. să inovați tehnica narativă? G.S.: Nu mă simt în largul meu cu narațiunea directă, lineară. Aceasta pentru că, în parte, pendularea în timp, întreruperile și întârzierile sunt mai interesante și au un mai mare potențial dramatic, dar e și mai veridic, având în vedere modul cum percepe timpul inteligența umană. Memoria nu e lineară
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
a distrus convențiile, autorii Desperado distrug sufletele distruse). Ce drum ați vrea să urmeze lectorul când vă citește? G.S.: Întrebarea se apropie de cea anterioară. Îmi place ideea că 'construiesc vieți' și îmi place cum sună 'încărcătură de viață.' În narațiunea, în intriga mea, nu e neapărat necesar să se cunoască toată istoria unui erou care a ajuns la o anume vârstă. Cred că aș fi totuși tentat să scotocesc, cât de cât, în tinerețea eroului, chiar dacă nu pare semnificativ - ar
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
fi totuși tentat să scotocesc, cât de cât, în tinerețea eroului, chiar dacă nu pare semnificativ - ar putea căpăta un sens în cele din urmă. Consider că o caracterizare depinde în bună măsură de un anume sentiment al existenței personajului înainte de narațiunea propriuzisă, înainte de istoria imediată - la fel ca în viață, unde înțelegem mai bine și ne apropiem de cineva dacă aflăm cum era înainte să ne cunoaștem. Imaginea de copil a unui erou acum adult, faptul că a fost cândva copil
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
și derută). Dar mai cred și că trebuie să scrii cu amândouă - inimă și cap. Această întrebare face lumină în Ever After și sentimentul pierderii din acel roman, sentimentul despărțirii, dar cred că toate acestea trebuie să fie inerente oricărei narațiuni. Spunem o istorie fiindcă s-a întâmplat ceva. Suntem puși să privim trecutul - ceea ce s-a petrecut. Istoriile ne oferă o perspectivă dar ne inspiră și un sentiment de trecere, de mortalitate. Nu e nimic trist ori deprimant în aceasta
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
unui român de Hrabal care a cunoscut un succes ieșit din comun peste ocean, O singurătate prea zgomotoasă, este dizolvarea amestectului mai sus amintit, pe parcursul cărții, nu atît în disperare și cinism (deși pare opțiunea cea mai firească în logica narațiunii și a personajelor), cît într-un fel de seninătate religioasă, chiar într-un univers epic în care singurul Dumnezeu este cuvîntul scris. Protagonistul românului este Hanta, iar ocupația lui e reciclarea gunoaielor din Praga într-o uriașă presă hidraulică. În
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
a țăranilor români) se dovedește, în seria de texte aflate la intersecția jurnalisticii cu ficțiunea, - texte despre care Franzos va repeta cu încăpățînare că ar reflecta cu maximă fidelitate "adevărul",- tot mai stabilă, chiar și acolo unde este strecurată în "narațiune". Ea ajunge să încremenească într-un sistem fix, topologic, de relații între elemente formale și conținutistice: proba cea mai elocventă o constituie nuvela Die Reise nach dem Schicksal , publicată în "Neue Freie Presse" în 1884, în al cărei text "fundalul
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]