12,372 matches
-
în ceilalți. Nu-i mai rămîne decît să se caute pe sine însuși, atîta vreme cît de ceilalți se teme. O concluzie banală, evidență, tocmai de aceea neinteresanta. Motiv pentru care Malmud nici nu pune în aplicare, la nivelul tramei narative. Fidelman descoperă singurătatea, dar nu o înțelege. Sau refuză să o înțeleagă. De aceea al doilea episod din român e cu atît mai dramatic, ca formă de întîlnire a alterității și de revelare a ostilității acesteia, sub forma unei pictorițe
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
prin preajmă". Nu se poate vorbi în această carte de un concept de narator, de personaj, de derulare epica tradiționale. Un roman postmodern, din care nu lipsesc narațiunea la viitor sau la persoana a doua, intertextul parodic, descrierea cu funcție narativa, notele de subsol auctoriale, separarea discursului naratorului de cel al personajelor printr-un corp de litera diferit, ca expresie a unei minunări modeste că cei atît de clar prezenți acolo ar mai avea nevoie să fie dirijați în a-și
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
Ștrul, dezertor) configurează unul din spațiile epice autohtone cele mai potrivite pentru o analiză a dezarticulării corporale. Ea poate servi nu numai ca mod de a înțelege relațiile dintre construcție și dezagregare organică și implicațiile lor logice, psihologice, biotehnologice și narative, dar și ca explicație tehno-culturală a unui clișeu critic pe cît de autoritar, pe atît de ineficient, aplicat literaturii lui Rebreanu: acela de "naturalism". Principalul argument al demersului ține de conceperea corpului uman că mașina. De la pionieratul filosofic aristotelian al
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
sumă de bani, renunță cu plăcere la scris. După o perioadă de răsfăț, însă, o voce interioară îl îndeamnă să scrie din nou, de data aceasta cu adevarat, aspirând să creeze capodoperă care să-l facă "nemuritor". În acest moment narativ, autorul devine intenționat echivoc: Iulian moare în timpul unui acces de tuse și ajunge în Shambala sau ia pur și simplu avionul și pleacă în țară îndepărată de unde îi venise moștenirea, țara exotică, primitoare, confundabila cu Paradisul. Acolo, personajul nostru cunoaște
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
un om de prisos. Cu Busch și cu fotoreporterul Jbankov, scriitorul creează alternativă personagială față de toți parveniții politici, înmulțiți pilduitor când ciuma roșie era chemată insistent sub faldurile comuniste. Poate că peste sute de nume prezente în cele 12 tăblițe narative, Serghei Dovlatov să fi accentuat nu numai diversitatea umană, ci haosul organizat, instalat în viața oamenilor de toate categoriile profesionale - de la femeia de servici sau mulgătoarea de vaci, până la savanții din învățământ și din cultură, ziariști, bețivi, chilipirgii portuari, la
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
Germain mărturisea că violența este una dintre obsesiile ei majore. Afirmația nu a fost făcută doar din elan confesiv și e cu atît mai puțin întîmplătoare cu cît ideea unei violente a destinelor personajelor din Cartea nopților subîntinde întreaga țesătura narativa a românului. Meditația asupra unei Istorii care fie justifica absența lui Dumnezeu, fie incriminează nepăsarea și ruperea lui de universul uman transpare din destinul familiei Péniel, urmărit de-a lungul a aproape un veac. Apropierea automată de Un veac de
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
că un boboc de trandafir gata să se deschidă. Acoperi o mulțime de pagini cu astfel de deseneă. Nu am citat aceste două exemple decît pentru a arăta că românul Sylviei Germain - care își păstrează intacte, în ciuda proliferării imaginilor, trama narativa și coerentă "ideologică" - este și un extraordinar exercițiu de imaginație, o reverie tulburata de angoase și care poate oricînd degeneră în coșmar. Scriitura Cărții nopților (cartea de debut a autoarei care a primit, printre altele, și premiul pentru cea mai
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
pe simplii ziariști. Într-un fel, este și enervant. Bate la mașină de scris cu un singur deget și tot reușește să o ia înaintea sutelor de tăcănitori ai presei românești. Talentul său literar se evidențiază peste tot, în pasajele narative, în portretistica, în digresiuni. O evocare a lui G. Călinescu este, de exemplu, o adevărată opera literară creată în joacă și publicată risipitor în spațiul unei rubrici săptămânale. Costache Olăreanu și-l amintește pe G. Călinescu ca profesor la facultate
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
Întreaga fabulă narativă a romanului Zăpezile albastre (1996 - în Polonia, versiune în limba română - 2008, prin Carmen Luiza Săvescu, editura Humanitas, 164 pagini) se poate rezuma în câteva fraze. Un copil, evreu polonez, trăiește într-un lagăr din Siberia drama celor lipsiți de
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
prea mult, ba, chiar deloc, dacă iau în calcul traiectoria protagonistului Petia. El este realizat ca un alter ego implicat, dar și ca povestitor la persoana a treia. Aci intervine limbajul cult al scriitorului care și-a construit tot eșafodajul narativ pe ideea acuzării indirecte a regimului opresor, disipat, tot mai învolburat de către ciraci și supuși. În primul rând, de N.K.V.D. O discuție dintre copil și un comandant al acestui for polițienesc luminează și mesajul romanului. Nedumerit de cele constatate de când
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
curiozitate inevitabilă pentru variantele mai puțin cunoscute ale mîțului, căci autorul descoperă, în ele, o serie de aspecte extrem de interesante. Un intreg capitol al cărții este dedicat evoluțiilor generice ale mîțului, consecințelor determinate de variațiunile de formulă stilistica (de tipul narativ/dramatic/liric) sau chiar artistic (mitul valorificat în muzică sau în teatru). Este capitolul cel mai tehnic, cel mai sec-informativ, după părerea mea. Un lucru mi-a atras atenția: efectul de cotitură în interpretarea și înțelegerea mîțului Don Juan produs
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
degrabă fiorul unei aderente simpatetice, al instalării într-un confort vizual. Aceasta se datoreaza fără îndoială și faptului că Bogdan Lascăr se exprimă cu claritate, cu acuratețe, într-o viziune stăpânita, împiedicată să alunece pe panta ostentației. Evitând a fi narativ, nu e totuși nicicând uscat sau searbăd. Plajele lui de culoare, cănd fluide când agitate, când de o minerală, calmă consistentă, grădinile lui înverzite, sau și numai întinderile cosite, asemenea unui gazon englezesc din iarbă căruia răzbate înviorător smaragdul, ori
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
Péguy și Blake, texte recitate atît în franceză, engleza și daneză... Un experiment al discomfortului cu un spațiu transformat fără încetare, în care actorii trec fără complexe de la un rol la altul, de la un spațiu la altul, de la un fir narativ la altul. Decorul - de o simplitate totală - aduce un plus de culoare prin costume și măști, si un plus de profunzime prin muzică. Compania Maguy Marin, care își datorează celebritatea spectacolului de coregrafie inspirat din opera lui Samuel Becket, cu
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
nu trece drept unul dintre românele de prim rang ale lui Gabriel García Márquez. Brutal de directă, spre deosebire de alte texte ale scriitorului, elaborat simbolice, cu numeroase planuri de semnificație, cartea are ceva într-atît de frisonant în simplitatea și fluenta ei narativa, încît eu una nu șovăi să o consider drept o capodoperă, demnă de a sta alături de Toamnă patriarhului sau de Veacul de singurătate. E o meditație pe tema morții, cum explicit anunță titlul, dar tocmai o aparentă precaritate filozofica a
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
precaritate filozofica a tratării, o anumita șocantă ne-reflexivitate a stilului individualizează românul. Marquez mărturisește, în conversațiile cu Plinio Apuleyo Mendoza, că l-a preocupat îndelung tema abordată în acest român, si ca elementul esențial, după el, în realizarea structurii narative, ar fi faptul că înșiși ucigașii vor să fie împiedicați să comită crimă, dar nu reușesc. Afirmația această m-a descumpănit oarecum, pentru ca, citînd cartea, nu mi s-a părut că ar fi valabilă. Nu vreau să anticipez prea mult
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
ucis e chiar Santiago. Din contrastul care se stabilește între seninătatea lui, nepăsarea cu care își trăiește ultimele clipe tocmai pentru că nu știe că sînt ultimele, si groază crescîndă a celorlați, combinația lor de neincredere și fatalism, decurge o tensiune narativa exemplara. Românul se citește cu sufletul la gură, deși, la drept vorbind, în el nu se petrece nimic. Crimă în sine e descrisă pe ultima pagina, dar atunci deja s-a consumat așteptarea cititorului, detaliile descriptive vin aproape ca o
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
întocmai că și personajele: să aștepte pînă în ultima clipă un eveniment inexorabil, trăgînd nădejde că el nu se va consuma. E o nădejde prefăcuta și perversa, pentru că tocmai inexorabilul morții anunțate e cel care face așteptarea frisonanta, asadar miza narativa importantă. Tema morții anunțate, a amenințării puse în practică în pofida încercărilor unor personaje pozitive de a o opri, reprezintă convenții curente ale genului policier. Într-atît de frecvent întîlnite, încît e mai curînd greu să speculezi potențialul lor dramatic într-o
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
de frecvent întîlnite, încît e mai curînd greu să speculezi potențialul lor dramatic într-o tonalitate metafizica serioasă, cum procedează Márquez în acest român. Și atunci, ce anume face moartea anunțată a lui Santiago Nasar drept sursă principala a tensiunii narative din această carte? Spre deosebire de genul polițist, în care crimă trebuie să fie comisă, pentru că așa se pune în mișcare tot instrumentarul gîndirii și puterii detectivului, la Márquez moartea lui Santiago Nasar este Răul fascinant și paralizant, Maleficul care blochează pe
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
ei sînt în mod fatal împreună, dincolo de orice proiect, iar întîmplător nu este decît momentul în care își intersectează privirile și își unesc vocea. Protagoniștii acestui nou episod în care literatura și imaginea, grafia desenului și cea a textului, potențialul narativ al plasticii și expresivitatea vizuală a cuvîntului își redescoperă, cu o bucurie aproape senzuala, rădăcinile și aspirațiile comune, sînt doi artiști inconfundabili prin substanță și prin stilistica lor: Ștefan Agopian și Sorin Ilfoveanu. Sălile de la etaj ale Muzeului Literaturii decupează
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
Ea a fost precedată de Hotel Europa, tot un roman, la care se fac, de altfel, numeroase referiri în Pont des Arts. Scriitorul a redescoperit artă simplității. Este, bineînțeles, o simplitate îndelung exersata, care nu are nimic naiv. Sofisticatele tehnici narative învățate sau inventate de-a lungul timpului de autor au primit de data aceasta comandă de a sintetiză firescul. Eliberat de complexe, capabil să fie el însuși (adică blazat și malițios) pe parcursul a peste trei sute de pagini și stăpân pe
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
jur, povestește ce citește el sau ce citesc alții, povestește vise, povestește aventuri imaginare, povestește chiar cum își compune povestirea, dar nu-și trădează nici un moment condiția de povestitor. De mult n-a mai apărut în literatura română o creație narativa atât de pură. În plus frază în sine este fluenta și decisă, cuceritoare, așa cum mai era numai frază lui Mircea Eliade. După câteva decenii de ședere la Paris, Dumitru Tepeneag se doveste a fi un desăvârșit și exuberant cunoscător al
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
oglindă", care reprezintă cele două capitole ale cărții. Structura binara ia drept criteriu de selecție genul literar, anume dramaturgia, respectiv proza literară. Demersul declarat este însă "recuperarea unui traiect evolutiv de la forme literare dominate de o componentă mimetica, spre experimentele narative guvernate de logică pluralismului și a ambiguității, traseu ce se confundă cu drumul căutării de sine a stilului caragialian." (op. cît. pag. 10) O înțelegere competența a acestei cărți, la origine teza de doctorat, presupune descifrarea titlului-metaforă, descifrare care, depărtîndu-se
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
pictorului este propria să viața, arta ca sursă de interogații și de frămîntări, scurgerea traumatizanta a timpului, exprimarea ca armă unică în lupta cu efemerul și cu deriziunea. Fără a fi un scriitor propriu-zis, cu o conștiință limpede a actului narativ, Ion Popescu-Negreni se lasă de multe ori furat de cuvînt, fie în considerații generale, fie legate strict de domeniul artei, fie în descrieri exterioare, în formule aforistice, în mici proze cu efecte incipient artistice sau chiar în exercițiul explicit al
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
a autorului, evocă locurile nașterii și strămoșii, urmărește îndeaproape curgerea evenimentelor și construiește din aproape în aproape acel climat în care artistul s-a format și s-a individualizat. Organizat pe mai multe planuri, concepute, la rîndul lor, ca fluxuri narative, textul lui Dobrian este un adevărat român al formației, un român interesat în același timp de evoluția eroului sau și de propria să constituire. Dacă întreaga narație urmărește devenirea personajului, trecerea să prin experiențe și prin medii diferite, permanent se
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
a mitului celor doi îndrăgostiți, un rezumat care prin însăși viteza și implicit schematizarea pe care o aduce, funcționează drept comentariu subtil, dar de o maliție extremă, asupra incoerenței și iraționalului dintr-o poveste de iubire. În felul acesta, universul narativ al lui Thomas Mann își relevă multele nivele, dar nu și le exhibă, cum se întîmplă îndeobște în proza contemporană, ci dimpotrivă, le conține, le strunește. Senzația cititorului e foarte bizară, de suspiciune și nedumerire dar și de docilitate. O
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]