801 matches
-
progresivă. Primele mele două volume sînt în esență cărți de eseuri critice, apoi am trecut treptat de la critică operei singulare la scrieri mai teoretice; de exemplu, Figuri III din Discursul povestirii este, în cea mai mare parte un studiu de naratologie. Din acest moment, m-am ocupat, cum să spun, destul de constant de probleme de teorie generală a literaturii, deci de poetica, de studii de poetica asupra chestiunii genurilor, de cutare sau cutare gen particular, precum Mimologii care se ocupă de
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
și care nu au funcționat pentru ei; eu nu revin prea ușor în urmă, am făcut-o o singură dată pentru Discursul povestirii cu Noul discurs al povestirii, douăzeci de ani mai tîrziu, pe un teren foarte specific, cel al naratologiei... Mi s-a părut că în general noțiunile propuse funcționau. Ce-i drept, acest aparat conceptual propus de mine a fost dus mai departe de alții și, esențialul din el, nu mi s-a părut abandonat sau perimat, ci doar
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
o putere, asemănătoare cu cea a eroului, de a intra în ficțiunea pe care doar o povestea, o relata, prin formulări de genul „Racine o omoară pe Fedra în actul V”, „Hugo o salvează pe Cosette în volumul I”, în naratologia modernă și, în cazul de față, „genettiană”, metalepsa asumă toate practicile transgresive prin care povestirea de ficțiune poate să treacă propriile ei praguri, interne și externe: între actul narativ și povestirea pe care el o produce, între acestea și povestirile
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
această situație, avînd originalul, mi-e greu să mi-i imaginez pe cei tentați să încerce și rezistența estetică a copiei. În ultimă instanță, pentru rescrierea capodoperelor literaturii universale un autor român trebuie să dețină aprofundate cunoștințe de stilistică și naratologie ( este cazul lui Mihai Zamfir). Altminteri riscul căderii în penibil devine unul greu de trecut cu vederea. În accepțiunea lui Mihai Zamfir ( dedusă din lectura propriului său roman), capodopera devine un soi de subspecie a romanului care ar trebui dezvoltată
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
discursiv unitar, singurul nucleu dur conceptual din opera sa" (p. 45 în teză). Era o precizare extrem de importantă, pentru că Adrian Tudurachi a făcut (în teză), pentru comparație și pentru actualizarea aprecierilor sale, periodice excursuri în școala formală rusă, semiotică, retorică, naratologie, fonetică experimentală, stilistică, sociologie, teoria genurilor literare, pentru a realiza conexiunile necesare care să pună în evidență resursele și valențele latente ale criticii dragomiresciene. În mod consecvent și stăruitor însă, Adrian Tudurachi se va plasa (în volum) pe teritoriul poeticii
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
Critica ultimelor decenii, îndatorată aproape exclusiv aceleia impresioniste interbelice, n-a fost niciodată filologică. Paranteza Noii Critici franceze s-a închis fără rezultate notabile pentru poezie. De câștigat în precizie literară și lingvistică n-a avut, de pe urma structuralismului, decât romanul, naratologia fiind aproape singura disciplină cu adevărat nouă, moștenită de la Școala Formală rusă. Doar Riffaterre a examinat poezia sub raport formal și lingvistic, înainte de a-i descifra simbolistica. Barthes și Genette n-au avut antene pentru poezie, care i-a interesat
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4944_a_6269]
-
căreia literatura SF are un canon al ei, marginal și care nu interacționează cu canonul literaturii înalte, Radu Pavel Gheo enumeră elementele în baza cărora se produce judecata canonică a SF-ului: tema, cronotopii (viziuni, personaje tipice etc.), stilul și naratologia. Obiectiv și foarte critic, tânărul eseist consideră că, în lipsa ultimelor două elemente, SF-ul e fără valoare literară. Prin urmare, "folosirea temelor ca pretext se dovedește mai fertilă decât înscrierea într-un canon recunoscut", chiar dacă aceasta duce la îndepărtarea unei
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
Z. Ornea Dl Sorin Alexandrescu a fost, în anii șaizeci-optzeci un partizan hotărît al noilor metodologii de investigație literară (vezi cartea d-sale despre Faulkner), structuralism, naratologie, semiotică. Astăzi, cînd vremea acestor metodologii a apus definitiv, el notează într-un loc: "Nu-mi pot ascunde tristețea că proiectul semiotic nu a reușit, dar nici nu pot pretinde că nu știu nimic despre eșecul lui". Și cu o
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
tristețea că proiectul semiotic nu a reușit, dar nici nu pot pretinde că nu știu nimic despre eșecul lui". Și cu o pagină mai înainte, observă: "Privesc cu un zîmbet tot ce ține de utopia explicației teoretice universale - semiotica, inclusiv naratologia..." Apoi constată resemnat: "Teoriile vin și trec, ca și noi, ca și dragostele, ca și evenimentele, "epifania" care (credeam că) ne determină viața. Nu rămîne decît fascinația textului". Azi, distinsul nostru autor nu mai este decît adeptul postmodernismului, deși despre
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
teorii estetice, de astă dată, cred, dl Sorin Alexandrescu exagerează. Spiritul canonic, în studierea literaturii estetice, nu poate dispărea, chiar dacă postmodernismul (în care mai crede autorul) o cam prescrie. Studiul din 1969 Dialectica fantasticului la M. Eliade, deși integral îndatorat naratologiei și semioticii, se demonstrează încă solid și rezistent. Important e eseul Narațiunea contra semnificatului, din 1987, din care stărui asupra ideii, care mi se pare dreaptă, că povestirea lui M. Eliade nu poate fi redusă la anumite teme ce țin
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
și pentru acest savuros fragment. Misterele Castelului Solitude este o călătorie în lumea fantasmelor și a reflecțiilor lui Daniel Vighi, un roman al singurătății și al plictiselii, al candorii și al înțelegerii umane și, în același timp, un regal pentru naratologi.
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
-G. Greimas și G. Genette au fost cercetate de profesori și învățate de către studenți; ele s-au cantonat de cele mai multe ori în demontarea mașinăriei narațiunii, pe linia integrării creatoare a principiilor noii poetici, zise la început structurale, încetățenită sub insigna naratologiei. A venit apoi teoria descrierii, promovată de Ph. Hamon și J.-M. Adam. Aceasta a recuperat zona, socotită de multe ori indigestă, a zugrăvirii de locuri și ființe romanești. Mariajul dintre poetică și semiotică a dus la elaborarea unor tehnici
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
avea mai multă dreptate astăzi. De unde și scot imediat înțelepciunea, pe care i-o comunic lui T: „Dacă n-ai avut ghinionul să fii scriitor mare, e mai bine să ai succes.” Fără intenție, T îmi pune o problemă de naratologie: „Știu, zice, că n-au dreptate, că nu te alinți când scrii. Da’ în viață, ce te mai alinți!” Nu mă alint când relatez cum mă alint. „-Nașa, la Butoiești, zicea: nu fi secant! -Și ce însemna secant ? - Așa, ca
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
pentru vulg. Alte rescrieri îi au în vizor pe Vasile Voiculescu (Limanul), Ioan-Pavel Azap (Câteva ore din viața ta), Mircea Nedelciu (DEX 305). Leon- Iosif Grapini face un exercițiu care lar califica pentru a ține un curs de inițiere în naratologie empirică, demonstrând, încă o dată, că literatura tot cu „urme“ se reface, la infinit, etalând o „monotonie“ aptă de a departaja criticii ei.
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
o scriitoare experimentata (se află la al treilea român), cu o evidență vocație filosofica. În Cartea sorților ea construiește - cu mijloace epice și lirice - o filosofie a relației cititor-personaj, mai subtilă și, în orice caz, măi emoționantă decât teoriile multor naratologi de profesie. Românul este conceput că o scrisoare trimisă de Pierre Vaillant - personaj secundar, dar memorabil din românul Toate pânzele sus! de Radu Tudoran - unei cititoare care i-a fost fidelă timp de optsprezece ani (de la șase până la douăzeci și patru de
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
Dar sînt, recunosc, putin dezamăgită că nu am descoperit mai nimic din sensibilitatea lui Todorov, că nu am priceput, de pildă, cum se explică modificarea lui de interese (de la structuralismul onest și devotat pe care îl practică în studiile de naratologie la filozofia alterității din Descoperirea Americii), o cît de sumara dezvăluire a unei intimități, nu aceea care are dreptul și chiar privilegiul de a rămîne ascunsă, ci o intimitate intelectuală, unde episoadele mărunte își scot la iveală logică lor majoră
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
lucrurile stau altfel). Iar comentariile acide la adresa scrisului lui Cezar Paul-Bădescu și interpretările aberante (de care nici acum nu este cu totul scutit) nu ar fi ăntărziat să apară. Cartea lui Cezar Paul-Bădescu este o desfătare pentru cei preocupați de naratologie. O delicatesă în acest sens este povestirea Nepotul în care există trei instanțe narative: naratorul de atăzi (vocea auctorială?) care reproduce felul în care naratorul copil relatează o întămplare povestită de bunica sa. Este inutil de spus că fiecare dintre
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
tipuri de discurs care se intersectează are particularitățile sale stilistice și de construcție bine definite. O dată în plus, satisfacția cititorului provine din modul ăn care autorul găndește literatura mai mult decăt din semnificația literală a întămplărilor narate. Dincolo de problemele de naratologie pe care le ridică (și care fac toți banii), Tinerețile lui Daniel Abagiu este o carte importantă pentru un anumit mod de a privi lumea comunistă de care ne-am despărțit ăn 1989. Spre deosebire de alți autori contemporani care au scris
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
aici o remarcabilă tehnică a continuei atribuiri și o opulență de invidiat a detaliilor aparent disjuncte. Există, de asemenea, un amețitor carusel de nume proprii și de cifre nu tot atât de proprii cu identități mutabile. Și mai există ceea ce știm din naratologie - omnisciență controlată - în dezvăluirea înceată a gesturilor lăsate în aer. Lucru cert: mâna sigură a Tatianei Dragomir nu dă greș. Avem, dincolo de acest instinct primar, care face, dintr-un debut altminteri discret, o apariție oricând demnă de luat în calcul
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
trei nurori, unde într-adevăr frapează, dar în toate narațiunile lui Creangă, deopotrivă în Amintiri și în povești, marcând de fapt toate personajele și situațiile din operă. Reconstituirea lumii lui Creangă, astfel cum o înfăptuiește Eugen Simion, e trecută prin naratologie, prin Bahtin, prin toți autorii moderni și contemporani preocupați de problema biograficului și de relația autor-operă, făcând însă din studiul său nu doar o cercetare doctă, dar și una care se citește cu mare plăcere și cu sentimentul redescoperirii unui
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
drumul pe care urma să o ia societatea. Am înțeles, la rându-mi, că astfel erau construite și cărțile lui: cu un pragmatism rece și o nemaiîntâlnită abilitate de a integra în structuri tradiționale cele mai noi invenții din domeniul naratologiei, semioticii, pragmaticii lingvistice ori experimentalismului, pur și simplu. Aceasta era, de fapt, forma mentis care i-a dominat scrisul, dar și implicarea publică. Reușise să creeze un hibrid perfect funcțional ce îngloba tematica inspirată de imediata realitate și sofisticata abordare
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
Cîrlig la realitate, umor debordant, referințe metaliterare ușor de descifrat chiar și pentru cititorii mai puțin instruiți. Ea este, simultan, proză satirică, comentariu politic, cronică tv, gazetă mondenă, jurnal sportiv, dar și un excelent material pentru o posibilă discuție între naratologi. O întrebare care vine aproape de la sine la capătul unei astfel de lecturi este în ce măsură acest potențial best-seller va mai putea fi citit peste cîteva decenii, atunci cînd nimeni nu va mai ști ce a vrut să zică autorul prin
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
era de așteptat, în patrimoniul comun al esteticii și criticii literare chiar și al celor ce le privesc cu oarece suficiență. Nu acest lucru surprinde, ci faptul că ele au pătruns în scrieri de ficțiune recente. Între altele, este cazul naratologiei și al teoriilor privind intertextualitatea; o atestă și ultimele opere ale Daciei Maraini, ale lui Umberto Eco sau ale poetului Antonio Catalfamo. Într-una din interesantele întîlniri cu publicul bucureștean, cu ocazia lansării traducerii romanului său istoric Lunga viață a
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
bărbat să fie. Ba de la un timp încolo nici nu-ți mai pasă prea tare ce are în pantaloni..." (p. 253) Mult mai complicată decât pare este textura epică a romanelor lui Radu Aldulescu. S-ar putea scrie studii de naratologie pe marginea vocii narative în romanele sale. În Proorocii Ierusalimului există, în cadrul general, dialogul dintre Doru și Ierusalim, dar dincolo de acesta poveștile lor se dezvoltă cumva de sine stătător, cei doi naratori coborând la statutul de simple personaje. Apoi sunt
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
însoțit de ilustrări adecvate alese cu deosebită grijă din cei mai de seamă scriitori... Celui care consultă D-ul nu-i va scăpa elementul estetic de bună calitate care îl întîmpină în special la articolele de poetică, de stilistică, de naratologie etc. Socotim, de asemenea, că este de reliefat că informațiile din articole nu se mărgiensc la textul propriu-zis al articolului X: dacă cititorul vrea să-și lărgească sfera noțiunilor, el poate merge mai departe consultînd și trimiterile aflate la sfîrșitul
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]