1,317 matches
-
să știu de zece la fizică. — Mă întrebam dacă ai ceva programat duminică seară. Se pare că deja se hotărâse să se poarte cu mine ignorând majoritatea lucrurilor pe care le spun. Ce om rezonabil. Duminică seară? l-am întrebat neîncrezătoare și am mai băut o gură de bere. Ai tupeul să suni sâmbătă seară o fată atât de căutată cum sunt eu ca să o întrebi dacă e liberă duminică seară? Practic nu m-ai anunțat dinainte. Cine te crezi? —Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aveam habar cine. Nu au răspuns imediat. Într-un final, Sebastian spuse, de parcă acele cuvinte îi erau scoase cu cleștele: —Sam, eCharles de Groot. Expresia cu care se uita la mine nu se schimbase; era precaut față de mine, distant, aproape neîncrezător. Acum, că înțelegeam ce se întâmplă eram chiar și mai nervoasă decât atunci când mi-am văzut sculptura folosită în felul acela pentru a omorî un om. I-am întors spatele să mă uit încă o dată la Planeta plutitoare. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să recit toate poezioarele umoristice absurde care îmi treceau prin cap, ceea ce m-a ținut ocupată o vreme. Apoi am auzit pe cineva pe stradă. M-am aplecat în față și am tras cu ochiul prin tufișuri. —Tom? am spus neîncrezătoare. Ce faci aici? Tom s-a oprit din drum, părând la fel de surprins să mă vadă precum eram și eu să-l văd. —Locuiesc pe următoarea stradă, mi-a răspuns. Dar tu ce faci pe aici? Comunici cu natura? — Nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că de-a amândurora. —Serios? Cât timp va dura? Tonul lui devenea din ce în ce mai profesional, mai distant. Pentru că trebuie să îndosariez chestia asta până la două și jumătate, trei maximum. Zece minute. Cincisprezece cel mult. —OK, să începem. Cum, aici? am întrebat neîncrezătoare. —Cel mai bun loc în momentul ăsta - e liniștit și gol. Majoritatea sunt plecați încă cel puțin jumătate de oră. În orice pub de-aici te-aș duce vom fi înconjurați de jurnaliști. Stând jos, a încălecat scaunul și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mirosul de cafea în jurul nostru din cauza cafetierei zdrobite și cioburi de sticlă amestecate cu zaț de cafea aruncate pe podea. Apoi a văzut-o pe Belinda, care stătea înghețată lângă peretele depărtat. Ochii lui au revenit din nou asupra mea, neîncrezători. —M-ai îngrijorat, a spus pur și simplu. Știam că te duci să vorbești cu Baby, așa că am sunat-o și mi-a spus că ea crede că ai venit încoace. Am venit cât de repede am putut să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pricep nimic. „Păi, tu n-ai făcut rusă la școală? Cum să nu pricepi?“ „Nu înțeleg, dom’le. Nu s-a prins rusa de mine. Așa, un text mai simplu, de ziar, mai descifrez. Dar poezie...“ M-a privit lung, neîncrezător, apoi a ridicat din umeri. „Oricum, Vîsoțki se-nțelege numai cu ghitara. E de cântat, nu de recitat. Dacă apare vreunul cu ghitara pe aici, am să-ți arăt cum e cu Vîsoțki.“ Nu a apărut vreun ghitarist nici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
De unde crezi?“. Matvei s-a concentrat. Părea că răsfoia ghidul turistic al Uniunii Sovietice. Aproape că și făcea gestul de a întoarce paginile, umezindu-și din când în când degetele cu un scuipat. „Murmansk“, a șoptit în cele din urmă, neîncrezător, totuși. „Sau poate Vladivostok...“ „Nu, Matvei. De la Chișinău. La școala aceea din Ordjonikidze era o profesoară basarabeancă, măritată cu un rus care făcuse armata la Chișinău și pe care, când s-a liberat, l-au trimis telefonist în Osetia.“ Matvei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu nelipsita mușama, pe care agită cutiile cu biluțele de-o „albă-neagră“. Abia după ce-și răcorește mioriticul cu o bere sau o rachie, șantieristul mai cască gura, la întoarcere, la minunile făcute cu biluța de cei trei frați Pișcot. Neîncrezător, nu riscă să afle unde se pitește mingiuca, deși știe precis, a văzut doar cu ochii lui cum ăl borțos a dat-o în stânga, nu pariază, e prea ușor să câștige din prostia țiganului, uite-l cum îi dă miarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o imensă suferință. S-a clădit pe temnițe, iar urletele celor chinuiți erau înghițite de cântecele de slavă pe care noi înșine le urlam. Slăveam ce? Aparenta liniște în care creșteam, ne făceam planuri de viitor, ne rostuiam viețile. Neștiutori, neîncrezători, înverșunați împotriva unor dușmani pe care nu-i văzusem vreodată. Mulți ani, pentru mine, figura cruntă a exploatatorului a fost întruchipată de „Conu Gr.“, fost senator, proprietar în satul unde locuiam, unul dintre fruntașii de odinioară ai așezării. Ieșea (îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ajuns aici, am să vă spun totul, ca o spovedanie, vouă, am să vă spun tot, totul. Că nu mai pot. Am ajuns la capătul puterilor!“ Și a început să-și descarce sufletul. Îl ascultam și scârbit, și speriat, și neîncrezător. Fusese agent de siguranță. Îi turnase întruna pe cei de la cenzură, apoi, prin ’47-’48, de teamă să nu fie arestat, s-a oferit să colaboreze în continuare cu noile autorități, pe urmă cu Securitatea. „Am turnat întruna“, plângea Trombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Trec pe lângă reginele nopții. Parfumul lor îmi amintește de tine! Chipul neîncrezător, visător ochii tăi limpezi dintr-o poză mai veche îmi hrănesc instincte afective vizuale care mă macină. Telefonul sună, îți aud glasul întretăiat de grabă. Ființa ta lăuntrică, structură răvășită cu o duioșie covârșitoare, stenică mă-învăluie hipnotic doborând orice
Regina stea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83731_a_85056]
-
ai voie să mănânci nuci, este păcat! Acestea sunt superstiții pentru cei care cred că omul a fost creat de Dumnezeu, dar știi care este adevărul? Omul se trage din maimuță! Cum adică omul se trage din maimuță? întrebă Angelina, neîncrezătoare în ceea ce spunea George. Așa cum ai auzit! Omul a evoluat din maimuțe ca cele pe care le-ai văzut tu la grădina zoologică, cele care sar din creangă în creangă; și George se cățără într-un măr din apropierea sa și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
acum erau spălătorii sau chioșcuri cu hamburgeri - spații care trecuseră prin multe mâini de proprietari și spații care aveau aceiași proprietari de ani de zile. Primi de la toți același răspuns: o înălțare din umeri, cuvintele „Care Marty?” și o expresie neîncrezătoare la auzul menționării muzicanților spărgători de case și a unui complice cu fața bandajată. În amurg o sună pe Karen pentru a afla rezultatul. Surpriză: mai multe „Care Marty?” și un număr de unsprezece indivizi scoși din dosarele cu spărgători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dus la baie să facă pipi. Cum a știut unde? Un pisic într-o casă necunoscută se sperie, se ascunde sub masă, pisicul ăsta de la început s-a simțit ca la el acasă. Cum vă explicați? Am tăcut amândouă, zâmbind neîncrezătoare. Mota nul ne-a detestat din prima clipă, manifestându-și nemul țumirea printr-un mieunat prelung. Ioana nu l-a mai băgat în seamă, preocupată să mă cunoască mai bine. — Din toată familia noastră, am rămas numai noi, a spus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
lui Sergiu: „Uită-te la scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic?“ „Cum?!“ am replicat neîncrezătoare, dar, în fond, puțin dezamăgită. — A fost ca un duș rece. — Defectul meu e că uneori sunt prea sigură de mine, conchise Ioana. De exemplu, la un spectacol, fusesem așe zată între președintele țării respective și soția lui. După con
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ca asta la o față bisericească, și că ai cinci! ― Cinci am, flăcăilor; cinci am și eu, ca toți oamenii! M-a ferit Cel-de-Sus de o drăcie ca asta... Cum o să am șase!? Și văzând că cei doi îl priveau neîncrezători, adăugă: Iată, ca să vă încredințați, mă descalț, să-mi vedeți degetele... și să le numărați! Și popa, la iuțeală, poate că dorea și el să mai răsufle și nu găsea prilejul, își desfăcu șiretul din copci și-și scoase gheata
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ochiul stâng. - „Căci nu vei mai vedea niciodată Eternul Cer Albastru”... murmură, Încremenit, Alexandru. Pedeapsa pentru trădare. Grupul Apărătorilor păstră liniștea. După clipe lungi de așteptare, Yves spuse, cu vocea lui baritonală: - Mon Dieu! O adevărată lovitură de maestru... Aproape neîncrezători, arcașii Apărătorilor se apropiară de cadavrul tătarului. Un murmur de admirație străbătu grupurile de luptători. Amir bătu ușor coama calului, care fornăi bucuros, apoi se apropie de căpitanul Oană și spuse, În limba turcă: - Îți mulțumesc Încă o dată pentru onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să cadă cetățile, măria ta?! Păi, n-ai dat ordin să fie apărate până la ultimul oștean? - Nu ne Înțelegem, Simioane... Spune-mi de Suceava! - Suceava rezistă! E sub asediul sultanului Mahomed, numele fie-i uitat, dar rezistă! Ștefan Îl privi neîncrezător, dar apoi se lumină la față. - Rezistă Suceava? În fața lui Mahomed? - Și nu numai Suceava, măria ta! -Cetatea Neamțului? Era bătută rău cu artileria cînd am trecut spre Țara Dornelor! E năruită? - Cetatea Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avangarda spahiilor. Undeva, departe, bat clopote. - Bat, Cosmin... E Sfânta Maria... - Bat clopote În dungă, Erina. E semn de război. Sătenii trebuie să-și ducă femeile și copiii În păduri... Erina nu spuse nimic. Oană o văzu privind atentă, parcă neîncrezătoare, ca și cum ar fi văzut un lucru care nu s-ar fi putut Întâmpla. - Cosmin... spuse, Într-un târziu, femeia. Dacă ochii nu mă Înșală... atunci toată zarea Moldovei, la miazăzi, a luat foc! * - Vei vedea depărtările arzând și focul iscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
experiență un izvor de învățăminte. Spre deosebire de școala-școală, școala vieții are câteva trăsături distinctive. Nu toți elevii participă la aceleași lecții, în același timp și în aceleași împrejurări. Experiențele vieții sunt diferite și învățămintele la fel. Bine, ar putea să spună neîncrezătorii. Ce fel de școală este aceea fără profesori, fără catalog, fără să se facă prezența și fără note? Viața nu este croită și nu se desfășoară la fel pentru toți oamenii. Nici elevii nu au înzestrare fizică, intelectuală și sufletească
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
dus la baie să facă pipi. Cum a știut unde? Un pisic într-o casă necunoscută se sperie, se ascunde sub masă, pisicul ăsta de la început s-a simțit ca la el acasă. Cum vă explicați? Am tăcut amândouă, zâmbind neîncrezătoare. Motanul ne-a detestat din prima clipă, manifestându-și nemulțumirea printr-un mieunat prelung. Ioana nu l-a mai băgat în seamă, preocupată să mă cunoască mai bine. — Din toată familia noastră, am rămas numai noi, a spus ea, căzând
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
lui Sergiu: „Uită-te la scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic?“ „Cum?!“ am replicat neîncrezătoare, dar, în fond, puțin dezamăgită. — A fost ca un duș rece. — Defectul meu e că uneori sunt prea sigură de mine, conchise Ioana. De exemplu, la un spectacol, fusesem așe zată între președintele țării respective și soția lui. După concert
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cum a decurs întîlnirea, iar eu o să-mi păstrez sfaturile, care n-ar fi stricat să fi ieșit din alt cap. Dar ce să facem! Luăm și noi ce găsim! N-a înțeles ce i-am spus și a citit neîncrezător prima parte a versiunii refăcute, finale, pe care i-am prezentat-o spre publicare. I-a dat drumul, dar a și scris un articol mic și reticent în Gazeta literară, ca să poată să scrie pe urmă unul mai mare, în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pășesc în urma sicriului. Pandele n-a reușit să-și vadă visul dar izbutise ceva mai măreț: să-i convingă pe ceilalți de adevărul visului său. Înmormîntarea secretarului adunase toate satele din comună. Se năștea solidaritatea acestui popor pînă mai ieri neîncrezător în idei. Rotundă și căruntă, căpățîna lui bădia Nică, brigadierul, apărea lîngă sicriu, parcă neînstare să înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la femeile care se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Directorul?” „Acuma e bine, i-am ras două palme, că la altceva nu m-am priceput, și s-a trezit din leșin. E lovit nițel la cap, da’ n-are nimica...” „L-ai bătut tu pe Director?” a făcut Hristu neîncrezător. „Nu l-am bătut, boule, i-am acordat primul ajutor, cum să-l bat?” „Bou e tac’-tu că te-a făcut, prostovane! Ia zi, de cine te-ai ferit de-ai rostogolit mașina? Te-oi fi speriat de vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]