2,174 matches
-
din cele care au trimis nu au respectat întocmai instrucțiunile. Unele ținuturi au semnalat doar podurile mari (ținutul Neamț), altele nu au specificat dacă ele sunt făcute din lemn sau din piatră, altele nu au indicat starea lor etc. Este neîndoielnic însă că marea majoritate a podurilor erau de lemn. Cele de pe apele mari erau umblătoare, „pe seici cu odgoane” sau pe dubasă, iar cele de pe apele mici erau fixate pe piloți. Toate, fără excepție, erau așa de prost și slab
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Galiția către Galați, după informațiile date de agenția austriacă din Iași, 33 de plute cu catarge, 28 de plute cu „catargele”, 15 plute cu trinchete, 19 cu raiele, 13 cu raieluțe, 6 cu ghile și 11 plute cu grinzi. Este neîndoielnic că se poate vorbi în Moldova de o adevărată ramură a transportului fluvial: plutăritul. El se efectua cu o mare ușurință îndeosebi pe Bistrița și mai greu pe celelalte râuri. Pe acest râu se făcea plutărit pe aproape întreaga lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dovedește și faptul că, la 27 decembrie 1839, comisia însărcinată cu îmbunătățirea drumurilor a cerut domnitorului să se ia măsurile cuvenite în vederea înființării unei comisii speciale de studiere a Siretului pentru a-l face navigabil conform prevederilor Regulamentului Organic. Este neîndoielnic că navigabilizarea Siretului nu putea fi înfăptuită decât prin inițierea unor lucrări mari, a căror efectuare cerea investiții serioase de capital. Guvernul Moldovei a trebuit foarte curând să ajungă la această concluzie, după cum rezultă din faptul că a apelat la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nostru a cunoscut însă extracția pietrei, ca urmare a folosirii ei în construcții și în industrie într-o măsură mereu crescândă. Statistica din 1860-1862 menționează existența a 23 de cariere de piatră în România, dintre care 10 în Moldova. Este neîndoielnic că numărul carierelor de piatră în Moldova era mai mare de 10. Din informații documentare disparate, incomplete, rezultă că între 1848 și 1863 au funcționat în Moldova opt cariere de piatră la Ivăncăuți (Dorohoi), câte una la Deleni, la Șcheia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o prelucrau și o șlefuiau. Dovada îndemânării și a măiestriei pietrarilor moldoveni ne-o oferă construcția cazărmii de la Copou, a podului de piatră de la Docolina etc. Din lipsă de date, nu putem stabili, măcar aproximativ, numărul pietrarilor în Moldova. Este neîndoielnic însă că în fiecare din orașele și târgurile mai răsărite ei erau în număr de câteva zeci, dacă ținem seama de faptul că în anul 1838 Botoșanii avea 64 de pietrari iar Focșanii - 25. O mare răspândire și un real
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
etc.. Informațiile nu ne îngăduie să facem aprecieri exacte asupra formei de producție în care se încadrează meșteșugarii din această ramură. Apartenența lor la o treaptă sau alta este indicată doar la unele târguri și numai la meșterii creștini. Este neîndoielnic că toți se plasează în forma micii producții sau a cooperației capitaliste simple. Nici un meșter creștin din orașul Botoșani nu aparține treptei întâia sau celei de a doua. Dintre ei, 45 sunt de treapta a treia și 56 sunt calfe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de 1,60 m. El este format dintr-un pilon central, pe care este așezat un grătar cu zece spițe. Pe acest grătar se așezau olane și oale nu mai mari de 40-50 cm. Sub grătar se făcea focul. Este neîndoielnic că acest cuptor aparținea unui mic meșter olar, ceea ce înseamnă că asemenea cuptoare, de dimensiuni mici și simple, posedau și alți numeroși meșteșugari. Constatăm în acea epocă, când exigențele cumpărătorilor au sporit, că există numeroase mențiuni relative la calitatea nesatisfăcătoare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
restrâns de oameni avuți. Sticla continua să se importe. În catagrafiile târgurilor și ale orașelor n-am întâlnit decât doi meșteri „steclari” în Bucecea, și aceștia erau probabil ceea ce am numi noi astăzi geamgii, deci nu producători de sticlă. Este neîndoielnic că numărul meșterilor sticlari era mai mare decât cel pe care ne îngăduie să-l bănuim statisticile, dar probabil, fiind străini, nu li se menționează în catagrafii profesiunea. Cea mai importantă ramură a meșteșugăriei, care stă la baza producției de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și orașele moldovenești se aflau, după cum am arătat, 72 de meșteri de treapta întâia, 300 de treapta a doua, 3.471 de treapta a treia și 2.573 de calfe. Dacă în ceea ce privește meșterii de treapta întâia și a doua este neîndoielnic că cei mai mulți dintre ei se plasează în forma de producție a cooperației capitaliste simple, în ceea ce privește meșterii de treapta a treia nu știm câți anume aveau lucrători salariați, câți dintre ei lucrau singuri sau cu membrii familiei lor; de asemenea, nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în favoarea atelierelor care se încadrează în cooperația capitalistă simplă, credem totuși că aceste modificări n-ar fi de natură să răstoarne ipoteza potrivit căreia mica producție de mărfuri era forma de producție meșteșugărească precumpănitoare în târgurile și orașele Moldovei. Este neîndoielnic că numărul lucrătorilor salariați, pe care ni-l dă statistica din 1860-1862, este inexact, deoarece, din motive fiscale lesne de înțeles, proprietarii de ateliere au declarat mai puțini lucrători decât aveau ei angajați în realitate; dar oricât de mare ar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Suceava doar 18 fierari, dintre care 16 în sate, în ținutul Roman - 96 fierari, dintre care 82 în sate, iar în satele ținutului Covurlui numai 4 fierari. În 1848 funcționa în Giurgești (Suceava) un atelier de producere a clopotelor. Este neîndoielnic că fiecare moșie avea fierarul sau fierarii ei argați, țigani mai ales, și că în satele Moldovei se aflau mai mulți fierari decât indică documentele. Materialul documentar nu ne oferă însă informații referitoare la condițiile în care lucrau ei. În
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
le-am utilizat pentru zalhanaua lui Glodeanu. În anii 1860-1862, ambele zalhanale aveau 20 de cuptoare, produceau anual piei, seu și pastramă în valoare de 510 mii lei, folosind 360 de lucrători, dintre care 140 copii și 100 femei. Este neîndoielnic că desfacerea produselor, ca urmare a dezvoltării evidente a acelor întreprinderi, se făcea și pe piața externă. O altă zalhana-manufactură, întemeiată în deceniul cinci, funcționa la Focșani. Distrusă în vremea războiului Crimeii, a fost refăcută și mărită ulterior, așa încât, câțiva
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
măcinate anual, ținuturile Bacău și Botoșani cu peste 2 milioane lei și Dorohoi, Fălciu, Roman, Tecuci, Tutova cu peste 1 milion lei. De ce în fruntea ținuturilor în ceea ce privește măcinatul se află ținutul Covurlui este ușor de înțeles și nu insistăm. Este neîndoielnic că proprietarii morilor, din motive lesne de bănuit, au declarat o producție mai mică decât cea reală. Dar, chiar dacă am lua drept aproximativ exacte informațiile relative la cerealele măcinate, pe care ni le dă statistica din 1860-1862, concluzia potrivit căreia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă mici, dar ele nu pot fi luate drept criteriu sigur de apreciere a măsurii în care se dezvolta acea instalație mecanică, pentru că nu avem certitudinea că cele câteva mențiuni cuprind toate sumele de bani destinate achiziționării de mașini. Este neîndoielnic însă că, inițial, întreprinderea era mică și că ulterior a fost mărită. Aceasta rezultă din raportul arhimandritului Dionisie, starețul mănăstirii, făcut domnitorului în martie 1856, în care se spune: „am pus în lucrare pentru facerea unei alte fabrici de postav
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pământeni. Pe timpul verii, când producția de cărămizi sporea, erau angajați și zilieri. Făbricuța producea prin 1844 între 100 și 500 cărămizi pe oră, iar peste două decenii - 2 milioane cărămizi pe an, adică în jurul a 500 cărămizi pe oră. Este neîndoielnic că fabrica a funcționat în condiții grele, determinate de lipsa de combustibil ieftin, de concurența cărămidăriilor-ateliere răspândite în întreaga țară etc. La 21 septembrie/3 octombrie 1859, societatea a împuternicit pe Iacob Cihak să vândă ce a mai rămas din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru a scăpa de obligațiile fiscale și de breaslă, să-și caute refugiu în alt loc sau într-o altă îndeletnicire. Numai așa se explică fuga din orașe a meșterilor și a calfelor. Documentele consemnează acest fenomen într-un chip neîndoielnic. Între 1838 și 1845 din orașul Bârlad au fugit 62 de meșteri și calfe, din Târgul Frumos 8, din Vaslui 4. Dezvoltarea relațiilor de tip capitalist, ai căror purtători sunt mai ales meșteșugarii și negustorii din târguri, descompunerea breslelor etc.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o măsură mult mai mare erau legați de agricultură lucrătorii de la exploatările de țiței, care, în majoritate covârșitoare, erau țărani clăcași sau liberi. Cât privește lucrătorii salariați din atelierele meșteșugărești, îndeosebi cei din atelierele orășenești de cooperație capitalistă simplă, este neîndoielnic că majoritatea lor era ruptă total de agricultură. Deși orașele și târgurile aveau moșii și izlazuri (în proprietate sau în folosință), de ele dispuneau orășenii „gospodari”. În Bacău, de pildă, la 1859-1860, se aflau 677 de „familii de cultivatori”. În
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru care muncitorii lucrează 12 ore pe zi, care angajează femei și copii plătiți sub valoarea muncii depuse, dar și însușirile democratului, „înnoitorului”, care oferă copiilor posibilitatea de a se instrui, care acordă angajaților săi asistență medicală gratuită. Este însă neîndoielnic că viața „cea mai fericită” a lucrătorilor lui Kogălniceanu nu se deosebea mult în bine de condițiile de trai ale muncitorilor ce-și vindeau forța de muncă capitalistului, indiferent dacă acesta din urmă se numea Kogălniceanu sau altcumva. Oricât de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că „liniștea publică era amenințată”. Numărul real al căpătăierilor, „vagabonzilor” ș.a. în principalele orașe nu poate fi stabilit, fie și numai datorită faptului că tocmai în cel mai mare oraș al țării, Iași, ei n-au putut fi înregistrați. Este neîndoielnic însă că ei atingeau un procentaj destul de ridicat, dând orașului moldovenesc caracteristica proprie tuturor orașelor în perioada descompunerii feudalismului și ascensiunii capitalismului. După țiganii mănăstirești și bejenari, al căror număr în orașe era destul de mic și al căror rol în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
82 de proprietari de dugheni de clasa a II-a, aproximativ jumătate erau boieri. La 1841, mănăstirile din Iași posedau în capitală 157 de dugheni și locuri, iar Mitropolia avea în 1852 nouă dugheni de clasa I-a. Este însă neîndoielnic că, în acea epocă, marii boieri proprietari de prăvălii își aveau mai toate prăvăliile arendate, și, mai devreme sau mai târziu, arendașii deveneau și proprietari. Până atunci însă, o bună parte din profit revenea celor dintâi și, din acest punct
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
deci de observat că, în viziunea lui Emil Bourgeois, chestiunea orientală se confundă cu istoria impactului popoarelor asiatice cu cele europene, ceea ce constituie o mare secțiune a istoriei universale și nu poate fi sugrumată într-o problemă a ei. Este neîndoielnic că una din opiniile cele mai răspândite privitoare la începuturile și evoluția chestiunii orientale este aceea care o leagă nemijlocit de avansul turcilor pe continentul european. Unul din exponenții ei cei mai străluciți, cu numeroși adepți, a fost istoricul francez
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
el se arată înclinat să acorde sfârșitului secolului al XVII-lea și începutului celui de al XVIII-lea importanța unei pietre de hotar în evoluția chestiunii orientale, așa cum s-a întâmplat într-una din lucrările sale consacrate lui Dimitrie Cantemir. Neîndoielnic este că chestiunea orientală a fost privită în istoriografia noastră într-o largă deschidere începând cu A. D. Xenopol. El și istoricii care i-au urmat au adăugat puncte de vedere personale de la care s-au inspirat și au pornit mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca lectură a lumii. coord. G. Bădărău, L. Boicu și L Nastasă, Fundația Academică „A. D. Xenopol”, Iași, 1994. II.2. ROMÂNII ȘI LUMEA EXTERIOARĂ: REPERE, CONEXIUNI, REACȚII II.2.1. MOMENTUL 1711 ÎN RAPORTURILE POLITICE INTERNAȚIONALE ALE PRINCIPATELOR ROMÂNE Este neîndoielnic că anul 1711 se constituie într-o ipostază distinctă în istoria raporturilor internaționale ale Principatelor Române, un moment cu preliminarii bine profilate. Nu au lipsit totuși în istoriografie voci care au pledat pentru ideea că decizia lui Dimitrie Cantemir de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu marea boierime. Cneazul Dolgoruki a raportat țarului că a găsit la Iași „între domnitor și boierii săi un mare dezacord și, mai presus de toate, că Înălțimea Voastră a prevăzut urmași (la tron), ceea ce la ei n-a fost”. Neîndoielnic că actul se înscrie într-o formulă tipic feudală, ceea ce este cât se poate de firesc pentru acea epocă. De pildă, domnitorului i se recunoaște o suveranitate internă, dar noțiunea trebuie înțeleasă în accepțiunea ei feudală, de vreme ce domnia sa era condiționată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țarul și cancelarii săi. Privită de la București, conduita domnitorului este responsabilă și patriotică, eticheta de trădare neavând nici un sens. Între aspirațiile sale și practica politică n-a existat nici un divorț, ci, cel mult, între bunele intenții și vitregia împrejurărilor. Este neîndoielnic că anul 1711 se constituie într-un moment de răscruce în istoria raporturilor internaționale ale Principatelor Române. Limitându-ne la consecințele momentului asupra viitorului politic al Principatelor, vom aminti că mulți istorici i-au atribuit calificativul de început al regimului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]