1,059 matches
-
minte și, după ce izbucnește într-un râs sardonic, se adresează lui Socrate: „O, Heracle - zise - iată și obișnuita «ironie» a lui Socrate! Știam asta și le-am spus băieților că n-ai să vrei să răspunzi, că vei tot simula neștiința și vei face orice mai degrabă decât să dai un răspuns, dacă cineva te întreabă ceva”. Textul acesta pune problema „deducției statistice”, anume: dacă eirōneia poartă cu sine aceste negativități înseamnă că Platon a folosit eirōneia, când s-a referit
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dimpotrivă; discursul Diotimei e, totuși, un elogiu, deși de alt fel. Fiindcă acesta era și „programul” serii și Socrate nu era obișnuit să rostească elogii, transferă Diotimei sarcina pentru a nu fi nepoliticos față de ceilalți; Socrate e consecvent cu tema neștiinței sale: adică tot ceea ce relatează, a aflat de la altcineva; Socrate știe, de bună seamă, că vorbirea lui va fi cea mai bună. Nu vrea să-și asume, din delicatețe, victoria; un alt motiv ar fi Pausanias: acordând pederastiei un loc
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
simultan. O altă categorie este aceea a novicilor, persoane care se inițiază într-o orientare religioasă și explorează activ orice idee sau resursă în legătură cu aceasta. De obicei, aceștia sunt cei care adresează întrebări cu privire la concepte de bază și își scuză neștiința față de membrii stabili ai comunității. Analiza corelațiilor între răspunsurile subiecților la diferiții itemi ai chestionarului sugerează un profil al membrilor comunităților virtuale religioase care petrec mai mult timp în activitățile online în detrimentul celor locale. Aceștia sunt mai predispuși la a
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
a urmărit cu drag primele începuturi ale elevelor, în ședințele literare, strădaniile clevelor, iar în revistă le va supraveghea creșterea lor literară - fiice ale satelor, în mare parte, prin însăși viitoarea lor carieră fiind destinate să ducă lumină în întunericul neștiinței în care se zbate încă majoritatea țăranilor noștri. Revista cuprindea „Partea literară” - cu poezie (Ardealul de Lucreția Clocotici, Rugăciune și Fulgii de Natalia Cojocaru), proză (Trecutul istoric în opera lui Eminescu, de Alexandrina Cuciureanu, Legenda Mărțișorului, de Olga Jucan, Spre
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Timpul narat este complex, permite elipse, reveniri, rezumate, intersecția mai multor straturi temporale, suspansuri, rezolvări postume 268. Din această pasiune a povestirii se nasc uneori și inadvertențe, îngăduite probabil în ideea colaborării cu un cititor mai experimentat, apt să completeze neștiința celor mici269. Povestea spusă de Neagu Djuvara nu este o contra-istorie, un ansamblu de negări, construit prin combaterea paradigmei național-comuniste ori prin simpla reactivare a unor secvențe istoriografice pe care fostul regim le combătuse decenii în șir. Este chiar o
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
atribuită românilor În cadrul continentului, am arătat cu altă ocazie că postura despre care discută cel mai frecvent intelectualii ardeleni ai vremii este aceea de „ocupanți ai ultimului loc”. După cum scria tot Andrei Mureșanu XE "Mureșanu" , În 1843: Groasa ceață a neștiinței atâta au desnaturat pe român, mai ales când, ridicându-se prin lumina deșteptării toate națiile În jurul nostru, de la Marea Neagră Încoace am rămas mai singuri de exemplu a vechii barbarii. Asemenea aprecieri, deși ar putea să surprindă, se integrează, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Această mediere epistemică este confirmată de paranteza P4 ("cronica a pierdut circumstanțele exacte și nu-mi place să născocesc ceea ce nu știu"). La indicația sursei mediatoare ("cronica") vin să se alăture modalizările epistemice ("a pierdut", "ceea ce nu știu") care subliniază neștiința autorului. Tăcerile istoriei au drept consecință modalizarea a numeroase propoziții. În [e2b] regăsim o indicație vagă a unei surse de cunoaștere la fel de nesigură (impersonalul spaniol se dijo que) ca și ceea ce relatează: "[se spune] că indienii l-ar fi luat
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
trebuia (chiar și el) să respecte legile și hotărârile. Nici timp și nici poftă nu aveam să mă ocup de instruirea domnului șef de birou (...) În consecință, afirm că procedura neregulamentară a domnului șef de birou a fost cauzată de neștiința dumnealui. Natural, nu pot face abstracție de constatarea responsabilității sale materiale (...)" ... Și, așa mai departe, pe pagini întregi, s-a continuat povestea 32. Eficiența administrației a devenit tragică în 1944, căci - lăsând la o parte câteva cazuri - ea îndeplinea întocmai
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
că ei habar n-au nici acum despre acest subiect, dar scuze de felul " Nu poți să le știi pe toate" sau "Nu s-a născut încă nici computerul atotcunoscător, darămite omul atotcunoscător" nu reprezintă decât acceptarea mai blândă a neștiinței. Sumeranii trăiesc, după cum nu a fost greu să aflu, în trei așezări din Munții Apuseni din Republica Democratică Vandana, trei așezări ce nu apar pe nici o hartă oficială. Asta fiindcă, încă sub înțeleapta președinție a lui Raul Logophat, în Republica
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
devenind astfel conflicte între două principii cosmice. În fine, demonii acționează prin intermediul ereticilor, al falșilor creștini. Dacă față de poeții și împărații păgâni apologetul manifestă o oarecare condescendență - dând de înțeles că aceștia au păcătuit nu din vina lor, ci din neștiință -, în privința ereticilor poziția sa devine tranșantă. Aceștia din urmă trebuie pedepsiți aspru deoarece ei acționează în deplină cunoștință de cauză, în slujba diavolului. Ereticii denunțați ca „demonofori” sunt: Simon Magul, căruia romanii i‑au ridicat chiar o statuie; Menandru, discipolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prezintă cititorului fișele sale de lectură, pentru ca acesta să poată alege singur și cu deplină libertate soluția pe care o consideră cea mai potrivită. Iată ce îi răspunde lui Pelagius, care tocmai criticase această metodă: „Constat că el, afundat în neștiința sa, nu înțelege regulile genului comentariului, în care prezentăm un număr mare de păreri diferite, precizând sau trecând sub tăcere numele autorilor, lăsând astfel cititorului deplină libertate de a alege după voia sa. De altfel, în prefața care se află
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
29, 1): „Păgânii, care nici n‑au ridicat ochii la cer, nici n‑au adus în vreun fel mulțumire Creatorului lor, nici n‑au voit să vadă adevărul, ci, întocmai unor șoareci orbi (sicut mures caeci), stau pitulați în străfundurile neștiinței (in profundo insapientiae), pe drept cuvânt au fost socotiți [de Scriptură] o picătură de apă pe marginea urciorului, un fir de pulbere pe cântar, o nimica toată (sicut nihil); ei sunt utiles și aptabiles drepților, așa cum tulpina folosește grâului să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sau mai mică în raport cu numărul de lucruri iar nu riguros proporțională. Elementul caracteristic al delimitării celor două infracțiuni în sectorul comercial constituie tocmai prețul la care obiectul este vândut. La abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, funcționarul (gestionarul) mizează pe neștiința clientului, precizând că prețul corect este cel stabilit de unitate sau invocă alte considerente - suma cerută în plus este destinată să acopere anumite cheltuieli cu transportul, descărcarea și depozitarea. La abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, gestionarul, cu de la sine
ABUZUL ?N SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR by Costel VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/84374_a_85699]
-
căreia îi urmează reaua întrebuițare a lucrurilor, la toate acestea contribuind și diavolul cu ispita lui. Sfântul Maxim Mărturisitorul menționează că păcatele ne vin prin reaua întrebuințare a puterilor sau a facultăților sufletului, a celei poftitoare, irascibile și raționale. Astfel, neștiința și nechibzuința vin din reaua întrebuințare a puterii raționale, iar ura și necumpătarea, din reaua întrebuințare a puterii irascibile (iuțimea) și poftitoare. Însă din buna întrebuințare a acestora ne vin cunoștința și chibzuința, iubirea și cumpătarea. Prin urmare, nimic din
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
cele mari. Prin orice păcat îl necinstim pe Dumnezeu (Rom. 2,23), Îl disprețuim, ne înstrăinăm de El, întrerupem legătura cu El, Îi întoarcem spatele. Păcatele ușoare, pe care le săvârșim în fiecare ceas, în fiecare zi, cu știință sau neștiință și păcatele grele au fost clasificate în antichitatea creștină de Părinții duhovnicești, care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
a ne dezlega din lanțurile păcatului, de a ne scoate din bezna patimii la lumina mântuirii. În concluzie, să cugetăm la cuvintele Părinților totdeauna, ca acestea să nu rămână fără rod în noi, pentru ca să nu cădem în nepăsare și în neștiință. Să-i rugăm și pe ei să ne ajute ca să împlinim cu râvnă îndemnurile și recomandările lor, pentru ca atunci când vom ieși din această viață, să avem bucuria comuniunii lor în împărăția cea neînserată și să simțim astfel împreună din belșug
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Monica Lovinescu, primind volumul închinat strămoșilor ei, îi scria de la Paris: „Nici nu știu cum să vă mulțumesc pentru darul neprețuit pe care mi l-ați făcut.[...] Mi ați redat un trecut care nu trăia în mine decât ciuruit de uitări sau neștiință și vă sunt profund recunoscătoare. [...] Lucrarea Dvs. reprezintă un remediu ales împotriva amneziei.”. Despre aceeași lucrare a lui Eugen Dimitriu, Constantin Ciopraga remarca: „Ai făcut un act eroic; ai acumulat, ai sistematizat, ai procedat în modul riguros al unui om
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
critic și autocritic, ca temei al smereniei din care se naște tot lucrul bun. Am putea uita pentru totdeauna ideea că teologia ar fi o facultate pe care o absolvim, eventual, în anii tinereții. Raportul e invers. Teologia ne absolvă neștiința și păcatul. Pentru aceasta, ea smulge mereu din partea noastră datoria infinită de a mărturisi cât bine ni s-a făcut: „Oare înțelepciunea nu strigă ea și priceperea nu-și ridică glasul său? Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
toate, Gadamer preia intepretarea oferită de Heidegger noțiunii grecești de adevăr. Amândoi sunt gata să abandoneze modelul atomist al teoriei despre adevărul-corespondență în favoarea noțiunii teologice de adevăr (a-létheia) ca revelație, survenire sau dezvăluire a unui înțeles multă vreme ascuns în neștiință sau uitare (léthe). Plecând de la această percepție dinamică asupra adevărului, Gadamer analizează întâlnirea interpretului cu opera de artă. Experiența contemplației active și mereu reînnoite a obiectului de artă devine arhetipul tuturor celorlalte situații hermeneutice, care implică citirea și interpretarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de dezbateri - similar instituției sinodului - în care ascultarea atentă a îngrijorărilor laicatului să reprezinte o prioritate absolută. Într-o lume ieșită din ateismul comunist și care galopează spre neantul consumerist postmodern, Biserica are, chiar fără să vrea, cu știința sau neștiința preoților, foarte mulți candidați la botezul „din apă și din Duh”. Folosirea talanților laicilor Bisericii - mai cu seamă în programele catehetice ale comunității - mi se pare stringentă. Nu întâmplător, apostolul Pavel îi mustră pe cei care sunt deja mădulare ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În Pălăria de pe noptieră, Demeter, personajul principal, își condiționează cursul vieții de nerecunoașterea unui act de importanță minoră în sine prin banalitate, dar majoră prin valoarea pe care el i-o atribuie: uitarea pe noptieră a propriei pălării; a mima neștiința echivalează cu posibilitatea de a da sens existenței, iar odată regăsit obiectul, la insistențele Balerinei, o fostă iubită, protagonistul moare. Cu aceeași amprentă personală, scriitorul își folosește sensibilitatea de observator direct, de „martor ocular” al prestației „caracterelor” în registrul prozei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
cu natura la care participă. Este un "favorit" al zeilor, am putea spune al "divinului societal" care îl lucrează. El cristalizează, într-un moment particular, geniul colectiv (grup, fa-milie, indivizi) la care participă. Deci mai puțină conștiință (de sine) decât neștiință: a fi în, sau a fi fără30. Acest "favorit" al zeității colective este le-giune. Sunt vedetele din muzică, eroul sportiv, gurul religios, intelectualul mediatic. Este abatele Pierre, sora Emmanuelle, Zidane sau Eminem. Este "totemul" pe care oricine poate să-l
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
exercitări a comerțului. Cum știm însă, în spatele documentelor se află o mentalitate încă limitată la propriile-i precepte medievale, așa încât istoria hârtiilor emise în cabinete și cancelarii nu concordă întotdeauna cu aceea desfășurată în realitate. Deseori, omul ignoră hârtia, din neștiință sau cu bună știință. Mai apoi, dispozițiile de moment, conjuncturile, aleatoriul joacă și ele un rol formidabil în apropierile ce asigură un prim pas spre comunicare și înțelegere. Nu numai atunci și în Transilvania lucrurile se petrec astfel. În Banat
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Odată respinsă de cenzură, cartea nu mai putea să apară fără să încalce legile în vigoare. În cazul acesta, Căpitanul a ales între imprimarea clandestină a cărții, ceea ce-l expunea unui proces, și renunțarea publicării ei, lăsând neamul românesc în neștiință despre 15 ani de lupte și suferințe ale vieții lui și a celorlalți legionari. în momentul în care Căpitanul nu știa ce să facă pentru a soluționa această dilemă, un ajutor providențial îi parvine din partea organizației legionare județene de la Sibiu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sunt și prevederile care fac diferențierea între răspunderea penală și răspunderea civilă, precum și cele care stabilesc cuantificarea despăgubirii pentru reparația prejudiciului în funcție de întinderea acestuia. Mai târziu, Legiuirea Caragea (1818) formula principiul general al răspunderii civile: „...care din știință sau cu neștiință, sau cu greșeală va aduce stricăciuni altcuiva este dator a repara stricăciunea“, iar Codul Callimachi reglementează „epitropia casei doctorilor“ și stabilește condiții pentru responsabilitate: „oricare din doctori, fără mustrare de cuget... va călca acest legământ, făcându-se aceasta cunoscut la
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]