945 matches
-
la o minune,în care nu mai crezi! Vândut ești de soarta,vândut și de ai tăi Te zbați în nemurire,crezând că ai oștire Poporul tău și neamul,vândut pe-atâtea căi Se pierde-n orizonturi,se pierde în neștire....! Nu îți cunoști valoarea,nu îți cunoști nici prețul Vândut cu miligramul,furat cu tonă mare Împrăștiat în lume ca să cunoști disprețul Tu nu mai ai nici țară,tu nu mai ai hotare! Te zbați într-o trădare,de țară
POPOR ROMÂN DIN SÂMBURE DE DAC de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378684_a_380013]
-
să colinde prin lume Vampiri care dormeau în castelul fără nume Invadează sub luna eternitatea unei glume Focul științei se pierde în al mării spume ! Am pus legile nemuririi ,în dragoste și iubire Salcii plecate mai vorbesc și astăzi în neștire Plopii de pe alee trăiesc un algoritm de amintire Sărutul din noapte adie în tainica șoptire! Am început să plâng ,ca o vită de vie primăvară Ascult în crângul înflorit ,ascult chitară Ascult un vânt plângând,care vorbește seară În noaptea
IZVOARE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378705_a_380034]
-
În noaptea tăcută,ești tu și vioară! Și arzând în iubiri,arzând în păcatele toate Esență de firi,căutând ascunse nestemate Tăcute priviri ,bogățiile lumii furate Ce gând ,ce privire ?...civilizații pierdute,uitate! Izvorul e dorul, ce plutește mereu în neștire Amorul e-o clipă de dulce -amintire Sub colbul trăirii,în prag de amăgire O flacăra vie, lucește spre nemurire! Referință Bibliografica: IZVOARE / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2337, Anul VII, 25 mai 2017. Drepturi de Autor
IZVOARE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378705_a_380034]
-
viitor! Cumpăra și stele în ceruri ca să urce tot mai sus... viața are atâtea țeluri, are răsărit și apus! Pe drumuri înfometații, unei lumi exploatate fără rase ,fără nații.... echilibre explodate! Sentimentul de iubire astăzi este deformat, banul circulă în neștire, să iubești e complicat! Toți bogații lumii noastre vor un nume scris pe cer, toți săracii lumii noastre caută dreptatea-n cer! Nume scrise doar în vise vor cădea în efemer, peste marile necuprinse vă sclipi același cer! Referință Bibliografica
TOȚI BOGAȚII LUMII NOASTRE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378708_a_380037]
-
brazdă de pământ, Un loc numai al ei pentru-o rodire nouă Unde cu nemurire doi îngeri să îi plouă. Prin rugăciune zbor spre nori olimpieni Eu, biată semincioară crescută-n buruieni, Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire, Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimi Ce spală-ntinăciunea și tăinuite patimi. De-aș deveni și piatră la margine de
MĂ SIMT CA O SĂMÂNŢĂ... de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378725_a_380054]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > NIMIC... Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nimic ,nimic nu se alege , din viața această prea muncita,grea nimic în lumea aceasta fără lege, când omul muncește în neștire altul, în urma doar culege, din raiul lor de trecători tăcuți... Degeaba îți muncește o oștire când alții schimba viața ,orânduirea stând în birouri prefăcuți, mișcând o virgulă în pripire vor căuta pe drum desăvârșirea atâția oameni fără vină vor încerca
NIMIC... de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378770_a_380099]
-
zarea, Cu privirea dulce de petale albe, Țes cu duioșie ochi de neuitare, Adânciți în roua frumuseții dalbe. Se aruncă-n calea vântului ce-adie... Florile în rugă stând în zori de zi. În sărut de soare se pierd în neștire, Veșnicind secunda-n care vei veni. Număr azi petale dintr-o margaretă. Și un licăr dulce îmi zâmbește lin... Strălucind gingaș în pas de operetă În clipele-nserării ce trena lui o țin. Stau s-ascult șoptirea plină de fiori
MARGARETE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378804_a_380133]
-
Acasa > Poezie > Delectare > TE-AM CĂUTAT NEBUN Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016 Toate Articolele Autorului în neștire prin toate femeile care m-au iubit pe tine te zideam te doream mânăstire nici nu știam dacă exiști în această viață zăludă doar gândul ți-l ghiceam pe cer când uneori îmi urai noapte bună am ucis atâtea iubiri
TE-AM CĂUTAT NEBUN de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377692_a_379021]
-
Atasament > SIMBIOZA Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului SIMBIOZA de Nicolaie DINCĂ Tu nici nu vezi ce mult ne-asemănăm: Plutind pe clipe, aspirăm iubire, Când ne iubim, o facem în neștire, Frustrările să ni le răzbunăm. Iubirea noastră e-n refuz de hrană Și mușcă-apoi din noi cu disperare, E foc, care ne arde și ne doare, Balsam de pus pe-a inimilor rană. Eu sunt convins c-am renăscut din
SIMBIOZA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377721_a_379050]
-
ajută în schimbla defrișatde pildă iericu macetami-a curățatcinci hectare din sufletdumnezeu trăiește singure un tip coolși nu l-am întrebat niciodatăde ce... X. TE-AM CĂUTAT NEBUN, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016. în neștire prin toate femeile care m-au iubit pe tine te zideam te doream mânăstire nici nu știam dacă exiști în această viață zăludă doar gândul ți-l ghiceam pe cer când uneori îmi urai noapte bună am ucis atâtea iubiri
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
întregul de-a androginul lui platon de-a ce-ar fi fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate ... Citește mai mult în neștire prin toate femeile care m-au iubit pe tine te zideam te doream mânăstirenici nu știam dacă exiști în această viață zăludă doar gândul ți-l ghiceam pe cer când uneori îmi urai noapte bună am ucis atâtea iubiri și-
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
m-ar putea face cumva să credcă destinul meu are vreo însemnătate acolo suschiar și așa într-o ureche cum am rămas... XII. TE-AM CĂUTAT NEBUN, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 2009 din 01 iulie 2016. în neștire prin toate femeile care m-au iubit pe tine te zideam te doream mânăstire nici nu știam dacă exiști în această viață zăludă doar gândul ți-l ghiceam pe cer când uneori îmi urai noapte bună am ucis atâtea iubiri
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
întregul de-a androginul lui platon de-a ce-ar fi fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate ... Citește mai mult în neștire prin toate femeile care m-au iubit pe tine te zideam te doream mânăstire nici nu știam dacă exiști în această viață zăludă doar gândul ți-l ghiceam pe cer când uneori îmi urai noapte bună am ucis atâtea iubiri
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
dimineață, Prea tare nu era-ncălzită. . . Precum, steluțele de gheață! Pe geamuri, desenam cu gerul, Când respiram la suprafață. . . Oceanul îl uneam cu cerul, Topind steluțele de gheață. . . Și Doamne, câtă fericire, Cât de îmbujorați la față, O zi întreagă în neștire, Striveam steluțele de gheață! Dar anii iute trec, ca vântul. . . De griji, devine mintea creață, Când vrei să moștenești pământul, Nu vezi steluțele de gheță! Dă-mi mâna ta, să nu-mi pierd ... Citește mai mult Steluțe de gheațăAzi, înc-o
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
dimineață,Prea tare nu era-ncălzită. . .Precum, steluțele de gheață!Pe geamuri, desenam cu gerul,Când respiram la suprafață. . .Oceanul îl uneam cu cerul,Topind steluțele de gheață. . .Și Doamne, câtă fericire,Cât de îmbujorați la față,O zi întreagă în neștire,Striveam steluțele de gheață!Dar anii iute trec, ca vântul. . . De griji, devine mintea creață,Când vrei să moștenești pământul,Nu vezi steluțele de gheță!Dă-mi mâna ta, să nu-mi pierd ... XIV. EȘTI CREATORUL . . ., de Ionel Davidiuc , publicat
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
dimineață, Prea tare nu era-ncălzită Precum, steluțele de gheață! Pe geamuri, desenam cu gerul, Când respiram la suprafață, Oceanul îl uneam cu cerul, Topind steluțele de gheață Și Doamne, câtă fericire, Cât de îmbujorați la față, O zi întreagă în neștire, Striveam steluțele de gheață! Dar anii iute trec, ca vântul De griji, devine mintea creață, Când vrei să moștenești pământul, Nu vezi steluțele de gheță! Dă-mi mâna ta, să nu-mi pierd rândul, Cu o privire mă ... Citește mai
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
copii, de dimineață,Prea tare nu era-ncălzităPrecum, steluțele de gheață!Pe geamuri, desenam cu gerul,Când respiram la suprafață,Oceanul îl uneam cu cerul,Topind steluțele de gheațăși Doamne, câtă fericire,Cât de îmbujorați la față,O zi întreagă în neștire,Striveam steluțele de gheață!Dar anii iute trec, ca vântulDe griji, devine mintea creață,Când vrei să moștenești pământul,Nu vezi steluțele de gheță!Dă-mi mâna ta, să nu-mi pierd rândul,Cu o privire mă ... XXIII. MĂICUȚA MEA
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
după adolescență, al reveriei fără țintă și rațiune, cearcănul neîmplinirii fără nume, în contexte ce reliefează - dincolo de forța ingenuității acestei poezii - substanța ei de metafizică insurgentă: „Sunt pentru noapte lampă subțire / și cu fitilul sângelui scurt / lâng-un perete ard în neștire / suflă peste mine clopotul surd. Tânjesc departe și nu am casă / piatra-nflorește dinspre genunchi / în locul pleoapei vreau o mireasă, / mamă, vestește ceasul la unchi. // În pivniți vinul albit pe frunte / leagănă lumea pentru-un argint, / îmi caut trupul de peste
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
căzuse prin pod, În otavă, dar nici prin gând nu-i trecea s-o mai caute. Și, tot astfel, nu băga de seamă că pe pâinea albă când mușca din ea, erau picuri mari, lacrimi de fericire, ce izvorau În neștire din ochii lui bătrâni. Cuvinte : a dat gură de primăvară = a venit primăvara; otavă = iarbă fragedă care crește În acel an, după ce câmpul a fost cosit o dată. MĂRĂȘEȘTI după Mihail Sadoveanu Era după iarna grozavă a anului 1917. La podul
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
că abia ai adormit acum trei secunde. Plus că Îi place destul de mult și ora trei dimineața. Și cinci. Și Încă vreo cîteva din acest interval orar. Sinceră să fiu, În fiecare dimineață sînt varză, de parcă aș fi băut În neștire. Din fericire Însă, cablul are program toată noaptea. Iar Luke se trezește de multe ori ca să-mi țină companie. El Își scrie e-mailurile, iar eu mă uit la Prietenii tăi cu sonorul dat la minimum, iar Minnie suge la sînul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Poate e un drum spre nicăieri Ori o potecă suspendată Între pămînt și cer? Mai curând, un fulg Învârtindu-se în aer, O libelulă rătăcită Printre lupi înfometați. De atâtea feluri e viața Că nici nu poți percepe. Căutăm în neștire Doar esența ei, Miezul bun și cald, Iubirea ce-o animă, Strălucirea de o clipă În negurile veșnicei iubiri. Viața ce mai poate fi? O fulguire de stele Printre căzătoare astre Terestre, Decorate cu anemone și iriși. MĂ AUZIȚI, COPIII
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
este „motoul final” al versurilor din Lingvistică matematică, dedicat lui Solomon Marcus. Poezia Știință și artă (publicată în 1984 în revista „Convergențe românești” din Londra) lasă mai mult loc expresiei poetice: „Ne compunem numai din cap! creierul a crescut în neștire / pe suprafața corpului - Mâncăm cu fruntea, cu fruntea bem, bem-bem / N-avem timp nici să iubim!/ Și eu port doliu după plug, după carul cu boi/ Lumea o percep cu versul/ Versul fiind subiectivitatea mea/Cea obiectivă/ Nu alerg să
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
ci căzu peste bord cu un zgomot asurzitor, În timp ce valurile Înspumate invadau puntea vasului nostru. Noaptea era extrem de Întunecoasă, luminată doar din timp În timp de scânteierile fulgerelor care străbăteau cerul Însoțite de bubuiturile tunetelor; grindina și ploaia cădeau În neștire, astfel Încât natura Însăși părea că pusese la cale o conspirație Împotriva noastră. Conștientizam acum cu Întârziere greșeala pe care o făcusem Îmbarcându-mă pe un vas deschis și supraîncărcat, dar În același timp mă linișteam la gândul că nu avusesem
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
moare în tăcere/ se zbate înjunghiat de vis”, „rănit de liniști, taurul albastru/ a presărat încet iubirii noastre”. De la Arghezi învață și procedeul de a schimba ordinea cuvintelor în frază, introducând o notă de mister gramatical. El zice: „calda frunzelor neștire” și „făptura umbrelor păgână”, forțează sensurile („în amurg de noapte sură”) și cheamă corespondențele: „Dar oboseala le atârnă de pleoape și de nări / asemenea mirosului de soare întunecat”. Copiind tablourile unui mare maestru, el schimbă din loc în loc culorile și
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
tensiune lirică ce se transmite lectorului e semnul unei stări de nesiguranță în perceperea realului, ca expresie a inconsistenței și a evanescentului. Poeziile privilegiază metamorfoza prin mișcare regresivă către germinativ („Orele lichide până la țărmuri curg / Și trupul îmi descrește în neștire” - Stăvilare). Influențe din Ion Minulescu sunt evidente în amestecul de intimism melancolic și sugestivitate căutată. De altfel, V. se remarcă prin culorile, parfumurile, artificiile punerii în pagină („Splendoarea lumii pe zilele de soare / Pe trandafirii rozalii, sublimi, / Pudră căzând în
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]