1,005 matches
-
Stau și mă gândesc uneori ce scurtă e viața unui om! Viața fiecăruia e precum o stea. Începutul e când apare pe cer, când strălucește precum un soare pe cerul senin ori înnorat, iar maturitatea când încet se topește, dispare neajutorată precum pâlpâirea unei lumânări. Dar parcă mai frumos e când strălucește, când are putere, acea parte a vieții numită copilărie. Acum îi înțeleg pe cei mari de ce se gândesc cu atâta nostalgie și duioșie la copilărie, de ce își doresc ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui goală. Am căutat disperată un bilet, ceva. Nimic. Nicio însemnare. De parcă n-ar fi existat niciodată. Însă strângerea mea de inimă îl chema încontinuu, crezând cu tărie că s-a pierdut undeva pe drum, iar acum e singur și neajutorat. Am lăsat cartea din mână și am luat alta, în speranța că îl voi găsi cândva, adâncit în întunericul altei odăițe solitare și pline de întrebări. Micșa Ana-Rebeca, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Ramna - Caraș-Severin profesor coordonator Almăjan Gabriela
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
găsi răspuns la toate întrebările mele. Și cel mai important, voi descoperi lumea, așa cum este ea: o lume rea, egoistă și dură, o lume în care oamenii se compară între ei, iar ura și răutatea vorbesc. Mă simt singură și neajutorată când mă gândesc că vor veni și acele clipe. Până atunci, pot doar să visez, să alunec printre stele, să râd, să zbor, să cred, să vreau să pot crea o lume mai bună. Trăiește-ți copilăria și nu uita
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Habar n-am cum de am putut să fac o asemenea... greșeală idioată. Nu înțeleg cum de s-a întâmplat. Nici măcar nu-mi amintesc să fi văzut memo-ul respectiv pe biroul meu... — Unde ești ? mă întrerupe Arnold. — Sunt... Mă uit neajutorată pe fereastră. Sinceră să fiu, habar n-am unde sunt exact. Dar pot să vin. Pot să mă-ntorc. Cuvintele îmi ies pe gură singure. Mă pot urca în primul tren... În câteva ore ajung. — Nu cred că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
continuă cu glasul ușor sever : Am să fac tot ce pot, Samantha. Îți promit. — Aștept să-mi spui cum a fost, zic repede. Mulțumesc foarte mult. Dar a închis deja. Las încet receptorul jos. Nu m-am simțit atât de neajutorată în viața mea. Îi și văd cum stau sobri la masa din sala de conferințe. Arnold. Ketterman. Poate chiar și Guy. Și discută dacă să mă-arunce-n stradă sau nu. Trebuie să gândesc pozitiv. Încă mai am o șansă. Dacă Arnold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
remarcat borcanul de pe bufet. Îl ia și se holbează la el uluit. — Praf de copt ? Ai pus praf de copt în sos ? Așa te-au învățat la... Se oprește și miroase atent aerul. Ia stai așa. Arde ceva ? Îl privesc neajutorată cum deschide cuptorul, apucă expert o mănușă de bucătărie și trage afară o tavă de copt acoperită cu niște buburuze micuțe negre. Mazărea mea fină. Am uitat complet de ea. — Astea ce mai sunt ? zice siderat. Căcăreze de iepure ? — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Păi... sinceră să fiu, nu am discutat niciodată efectiv chestiunea salariului... Cobor ochii în pământ, ușor jenată. — Eddie ! Trish tabără pe el mânioasă. E vina ta ! Samantha vrea să plece fiindcă nu o plătești destul ! N-am zis că... încep neajutorată. — Și are nevoie de cratițe și de tigăi noi. De la firmele cele mai bune. Îl împunge pe Eddie în coaste cu cotul, șoptind „Zi ceva !” — Ah... Samantha. Eddie își drege glasul stânjenit. Am fi foarte fericiți dacă ai accepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asta ? — E genul de om căruia îi plac provocările. Zâmbește. O să te învețe cum să descurci în bucătărie. Se uită ironic spre oglinda mânjită. Mă trece instantaneu un val de umilință și-mi feresc privirea. Nu vreau să fiu o neajutorată. Nu vreau să am nevoie de meditații. Eu nu sunt așa. Vreau să pot face asta singură, fără să cer ajutorul nimănui. Dar trebuie să fiu realistă. Adevărul e că am nevoie de ajutor. Măcar pentru motivul că, dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
inox. Ce naiba o fi ăsta ? Mă uit repede la eticheta de pe cutie. Formă de savarină. — O formă de savarină ! Exclam. Ce frumos ! Exact ce-mi doream. — N-am luat decât opt, spune Trish îngrijorată. Ajung ? — Ăă... mă uit la cutie neajutorată. Cred că sunt arhisuficiente. — Acum, crațițele. Trish a deschis cu unghia o cutie de vase strălucitoare de aluminiu și-mi întinde unul dintre ele așteptându-mi verdictul. Ni s-a spus că astea sunt de cea mai bună calitate. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de stăpână pe ea. — Și eu am fost debusolată, să știi, spune, citindu-mi expresia. După ce s-a dus Benjamin. A fost atât de neașteptat. Tot ce credeam că am a dispărut într-o noapte. — Și... ce-ai... Întind mâinile, neajutorată. — Mi-am găsit un alt drum în viață, spune. Dar mi-a luat mult timp. Mă fixează un moment, apoi se uită la ceasul de la mână. Că veni vorba, mă duc să pun de cafea. Și să văd ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o concesie ca să potolească nebuna. Am venit cu el la tine în birou pe 28 mai. 28 mai ? De unde a mai apărut și data asta de 28 mai ? De ce îmi sună aiurea chestia asta ? — Nu te cred, zic cu mânie neajutorată. Pur și simplu nu te cred. Cred că tu ești cel care mi-a înscenat toate astea. Cred... — Samantha ? Cineva mă împunge ușor în umăr și, când mă întorc pe călcâie, îl văd lângă mine pe Ernest, bodyguardul de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
firmă. Care intră în vigoare chiar începând din acest moment. Sunt atât de șocată că aproape mă așez pe podea. Partener egal în firmă ? Deschid gura - dar nu-mi iese nici un cuvânt. Am rămas fără grai. Mă uit în jur neajutorată, ca un pește prins în undiță. Statutul de partener egal e cea mai înaltă treaptă profesională posibilă. E cea mai de prestigiu poziție din domeniul avocaturii. Niciodată, dar niciodată, nu m-am așteptat la așa ceva. — Bine ai venit înapoi, Samantha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de avocată. Îmi tremură ușor vocea. Azi a trecut pe la mine Guy, un coleg de la firmă, și m-a convins - mi-a arătat clar cum stau lucrurile. M-a făcut să-mi dau seama... Mă opresc și dau din mână neajutorată. — Să-ți dai seama că ce ? spune Nathaniel, ușor încruntat. Nu a zâmbit deloc. N-a zis „E o idee foarte bună, tocmai asta voiam să-ți sugerez și eu”. De ce nu vrea să-mi ușureze povara ? — Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe un car, carul pe o capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o traistă goală, seria de schimburi catastrofale, mai întâi amuză, apoi, însă, scandalizează, stupefiază. Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca oricare alta, o victimă neajutorată, rostogolindu-se inexorabil pe panta neștiinței sale. Rareori prostia și-a râs de om cu atâta cruzime: “parcă dracul mi-a luat mințile” se mira eroul, rămas perplex, “cu o pungă goală” în mână, de proporțiile autopăcălirii. Dracul i le-
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicîndu-se și scoțînd repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cîrpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă cînd și cînd de sunetul băuturii de afine prelingîndu-se pe podea. Mă holbez la Doug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ca toți amicii lui de la clubul de bowling, așa că, de fiecare dată cînd trec pe la el Îi duc o cutie Întreagă. — Îți mulțumesc, scumpete, spune el radios. Ești o fată foarte bună, Emma. Unde să le pun ? Ne uităm amîndoi neajutorați În jur, la camera plină de troace. — Ce-ar fi să le pui acolo, În spatele televizorului ? spune bunicul În cele din urmă. Îmi croiesc cu greu drum prin cameră, trîntesc cutia pe jos, după care mă Întorc la el, avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
numere pe degete. Daniel a Împrumutat banii ăia de la mine și a fugit În Mexic. Gary mi-a dat papucii imediat după ce i-am găsit serviciu. David mă Înșela pe toate drumurile. Nu remarci nici un tipar aici ? — Păi... Îhm... zic neajutorată. Poate... — Cred c-ar fi mai bine să renunț definitiv. Face o față lungă. N-am să-mi găsesc niciodată un tip drăguț. — Nu, sar imediat. Nu te da bătută ! Katie, știu sigur că viața ta se va schimba În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nuci ! Două nuci ! Jack izbucnește Într-un rîs nebun, și alte cîteva persoane chicotesc Înfundat, lucru pe care Încearcă să-l Înăbușe imediat. — Ei, asta nu face decît să dovedească că am avut dreptate, spune Jack. Nu sînt nuci ? zic neajutorată, privind către cei de la masă. — Ar trebui să reprezinte niște ovare, spune un tip cu ochelari fără ramă, foarte demn. — Ovare ? Mă uit mai bine la hîrtie. A, da ! Păi, da. Acum că spuneți asta, văd destul de clar... niște... — Nuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
O, Doamne. Katie respiră din ce În ce mai precipitat. O, Doamne. E adevărat. O, Doamne, o, Doamne, nu pot să cred așa ceva... Shit. Stai, că leșină. Înhaț o pungă de zahăr goală și-i acopăr repede gura cu ea. — Calmează-te, Katie ! zic neajutorată. Inspiră... acum expiră... — Am avut atacuri de panică tot weekendul, reușește să Îngaime, Între respirații. Azi-noapte m-am trezit transpirată toată, cu gîndul că, dacă se Întîmplă așa ceva, Înseamnă că lumea a luat-o complet razna. Și că nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
simt un damf puternic de gin. Femeia În haină aurie se află chiar lîngă urechea mea. — Zi repede ! spune. Ce se Întîmplă ? — Păi... mîncăm. — Văd asta ! spune impacientă. Și Jeremy ? Știe de treaba asta ? O, Doamne. Uite ce e, spun neajutorată. Nu sînt cine credeți că sînt... — Văd ! Nu te-aș fi crezut niciodată În stare de așa ceva. Îmi strînge brațul. Ei, bravo ție ! Omul trebuie să se distreze, asta e părerea mea ! Ți-ai scos și verigheta, adaugă, uitîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e aici ? — Are În mînă o cutie. Să-i dau drumul să urce ? — Nu ! Ne facem că nu sîntem acasă. Prea tîrziu, spune Lissy și se strîmbă. M-a văzut. Interfonul sună din nou și ne privim una pe alta neajutorate. — OK, zic În cele din urmă. Mă duc jos. Shit shit shit... O zbughesc jos și deschid ușa, gîfÎind. Iar În prag, În fața mea, se află Connor, care are pe chip aceeași expresie de martir pe care a avut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu lanțuri mari la picioare, care face „Huuuu!“ spre el. — Nu, zice din nou. Nu. Nu pot să cred una ca asta. — Connor, spune cineva, punîndu-i o mînă pe umăr, dar el se scutură. — Connor, Îmi pare foarte rău, zic neajutorată. — Glumești ! exclamă un tip din colț, care e evident chiar și mai Încet la minte decît Connor și trebuie să i se explice cuvînt cu cuvînt totul, ca la copiii mici. Acesta ridică privirea spre mine. Și de cît timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de aur, nu știi ce te-ai fi făcut fără mine... — Poftim ? Mă trece un fior de alarmă. Jemima, despre ce vorbești ? — Despre răzbunarea ta pe Jack Harper, prostuțo ! Dacă te-am văzut că stai ca o fraieră și o neajutorată, am luat situația În mîinile mele. O clipă, rămîn Încremenită. — Ăă, Jack... scuză-mă o clipă, te rog. Îi trag un zîmbet cît pot de vesel. Trebuie neapărat.. să vorbesc. Cu picioare tremurătoare, mă grăbesc spre colțul curții, destul de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
place ! O groază de oameni sînt morți după jazz. — Mi-a zis că Îi place la nebunie faptul că știu fiecare replică din Woody Allen. Se freacă pe chipul Îmbujorat. Oare mințea ? — Nu. SÎnt sigură că nu... Aici mă opresc, neajutorată. — Emma... Mă fixează perplex. Toate femeile au secrete ? O, nu. Ce-am făcut, i-am distrus Încrederea În femei pe viață ? — Nu ! exclam. SÎnt sigură că nu ! Sincer, Connor, cred că numai eu am. Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la cer. Taci ! țipă un glas din sufletul meu. Nu e adevărat ! Jack, eu niciodată, dar niciodată n-aș... Dar pur și simplu nu mă pot mișca. Nu pot nici măcar să Înghit În sec. Am rămas pironită și mă uit neajutorată la el, cu o față care știu că are un aer Încărcat de vinovăție. Jack deschide gura, după care o Închide la loc. Apoi se Întoarce pe călcîie, deschide ușa și iese. O clipă, În micul birou e o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]