3,535 matches
-
venit să creadă, i-am explicat că eu vin din Argentina, că văd lucrurile altfel, și atunci mi-a povestit tot ce ți-am spus și ție... - Aha, da, înțeleg... Un nor acoperi luna, iar fabrica dispăru din nou în neant. Am plecat înspre casă, gânditor. Moș Francisco o luă în altă direcție, se ducea la amanta lui. Când am ajuns, Ana dormea. Am privit-o. Era într-adevăr cam gri. Am intrat în baie și, timp de o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
hrănește, al mulțimii trecătoare, mereu alta și mereu la fel. Mai bine concentrează-te asupra celeilalte atracții a parcursului, îndeplinită prin uniformitatea anonimă a caracterelor tipografice: puterea de evocare a cuvintelor te convinge, și aici, că survolezi ceva și nu neantul. Îți dai seama că e necesară o doză bună de inconștiență când te încrezi în mecanisme nesigure, aproximativ dirijate; sau poate asta dovedește o tendință nestăpânită de pasivitate, regres, dependență infantilă. (Te gândești, oare, la călătoria aeriană sau la lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de dincolo de autor, de dincolo de convențiile scrierii: din nespus, din ceea ce lumea nu a spus încă despre sine și nu are încă vorbele cu care să le spună. El, în schimb, voia să-i demonstreze că în spatele paginii scrise e neantul; lumea există numai ca artificiu, ficțiune, neînțelegere, minciună. Dacă asta ar fi fost tot, noi am fi putut să-i punem la dispoziție mijloacele pentru a demonstra ceea ce dorea; spun noi, colegi din diferite țări și regimuri, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întâi golesc vitrinele de mărfuri, apoi fac să dispară tejghelele, rafturile, vânzătorii, casierițele, șefii de raioane. Mulțimea de clienți rămâne o clipă dezorientată, întinzând mâinile în gol, văzând cum se volatilizează cărucioarele pe rotile; apoi e și ea înghițită de neant. De la consum, trec la producție: suprim industria, ușoară și grea, fac să dispară materiile prime și sursele de energie. Și agricultura? Adio și cu ea! Și ca să nu se spună că mă-ntorc la o societate primitivă, elimin și vânătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o pagină smulsă parcă dintr-un roman în limba spaniolă, cu un nume de femeie: Amaranta. Când a încetat lumea să existe, acum câteva secunde sau acum multe secole? Am pierdut deja noțiunea timpului. Acolo, la capătul acelei dungi de neant pe care continuu s-o numesc Bulevardul, văd avansând o figură subțire, într-o haină de blană de culoare deschisă: e Franziska! Recunosc pasul zvelt, cizmele înalte, modul în care ține mâinile adunate în manșon, fularul lung, în dungi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prezența lumii prietene și ostile, lucrurile de care să te bucuri sau cu care să te lupți... Mă gândesc la asta cu toată puterea mea, dar acum știu că forța mea nu mai e suficientă s-o facă să existe: neantul e mai puternic și a ocupat întreg pământul. — Nu va fi ușor să intrăm în legătură cu ei - continuă cei de la Secția D - și trebuie să fim atenți să nu comitem erori și să nu ne lăsăm dați la o parte. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe punctul de a fi înghițite într-o crăpătură: interstițiile se lărgesc, în curând, între mine și Franziska se va interpune o prăpastie, un abis! Sar de pe un mal pe altul, iar în jos nu se vede fundul, ci doar neantul care continuă la infinit; alerg pe bucăți de lume risipite în gol; lumea se fărâmițează... Cei din Secția D mă cheamă, fac gesturi disperate să mă întorc înapoi și să nu merg mai departe... Franziska! Iată, un ultim salt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atent mâinile și tresări la rândul său și fără nici o ezitare spuse cu o voce ce trăda un simțământ aparte: Luana! Se duse pe apa sâmbetei tot curajul iar elanul de moment, provocat de cei din jur, se pierdu în neant. Picioarele fetei se înmuiară și glasul îi pieri, în vreme ce, în delir, băieți și fete strigau în cor: Sărutați-vă! Atunci când fata alunecă în genunchi, Rosti îi zâmbi, din suflet și din viață, îi prinse obrajii în palme și-i atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
frumoasă de vară, purtată de marile aripi ale fanteziei, am pornit pe cărări de munte spre lumea miresmelor tari, către piscurile ascuțite de calcar. Din înălțimi, am zărit ținuturile păduroase și pășuni alpine, parcă nesfârșite ce se întindeau parcă în neant. Toate erau așezate în ordine, oferind o minunată panoramă. Culorile vii îți luau ochii și te pierdeai în marea de păduri și pășuni. Am intrat apoi în enorma catedrală a pădurilor. Aici se simțeau puternice mirosuri de rășină de la diverse
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-și dorea altceva decât să ajungă acasă. Acasă la ea. Își puse gluga și trase fermoarul jachetei până sub bărbie. Zăpada Înghițise orașul cu case și oameni cu tot. Lumina lină a unei bruște Înseninări cădea peste această schiță a neantului. Din Petru mai rămăsese doar o arsură pe care o simțea În adâncul ei, difuză ca un chin sau o aducere aminte. Un gol dureros după o extracție dentară sau un chiuretaj. 19. În drumurile sale pe acasă, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu tei Înfloriți. Înțelegea că ceea ce vedea era chiar golul. Un gol pe care o mână nevăzută Îl colora după plac. Forma astfel obținută se chema destin. Ea confirma spusele bătrânului Șildan, care sunau așa: Destinul nostru, dragilor, este Golul, Neantul, Neființa! Nu Îl contrazicea nimeni. Preotul Căpâlneanu, bunăoară, era aproape surd. Pe deasupra Îl admira necondiționat pe Inocențiu. Doctorul Stâncă zâmbea superior În fața oricăror pretenții filozofarde, iar Învățătorul Tabără nu avea argumente. Ceilalți nici nu contau. Datoria lor era să joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
necesare și au elaborat documentele politico-diplomatice, au negociat înțelegeri internaționale ori au susținut pozițiile României în forurile internaționale toate acestea reprezintă activitatea diplomatică pe care ei au prestat-o și nu poate fi negată. România de astăzi nu vine din neant și nici nu au inventat-o actualii guvernanți; ea are istorie și continuitate, cu sacrificiile și împlinirile, dar și minusurile ei, iar acest lucru se datorează unui număr de factori, dintre care diplomații nu pot fi excluși. Volumul de față
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în poziția de diplomați. În realitate, ca și în alte domenii, diplomația nu este adusă de o generație sau de alta, ea există peste timpuri, fiind preluată și continuată pe rând de ele. Nici o generație de diplomați nu vine din neant și nici nu lasă loc gol, pentru că dosarele diplomatice, ca un element ramură, a unei diplomații rădăcină, se răsfiră pe întinsul a zeci și zeci de ani și existând în mod obiectiv, diplomații trebuie să le urmărească până la rezolvare (în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
sonul" lui. El a fost acela el. Nu-i Vali mereu alături cu tema? Arată ca Mei Gibson în Hamlet cînd jausenizează". "Știi care-i culmea ipocriziei? mă testează el. După ce moare cel pe care l-ai vrut redus la neant, dai anunț la ziar că i-ai primit "cu adîncă durere vestea plecării în lumea celor drepți". Te mai costă cîteva mii, da-l numești pe răposat "intelectual cu rafinament" și-i urezi să-i fie țărîna ușoară, după ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu era altul decât mama mea. În felul acesta mă identificam cu bunica? Sânnicolaul cu ulițele lui se estompează lent... Se mai sparge un vis... Pe pragul ferestrei, cu spatele, stă un omuleț; din profil, nemișcat, pare că pescuiește în neant. Deodată, se întoarce brusc cu fața la mine și-mi zâmbește; ochii i se mișcă în găvane ca la păpușile mecanice. Îl recunosc, e gnomul de ieri noapte din dreptul oglinzii. Ca și atunci, începe să vorbească, își mișcă gura îngrozitor de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu-l usca, unghiile-i nu-l puteau scrijeli, mâinile ei nu le puteau răsturna. Fără-ndoială, erau paznicii din Hadesul lui Homer. Meduze pe capul cărora șerpuiau dârele solare, șuvoaiele nopții sau țipetele păsărilor, care, în loc să se disipeze în neant, se fixau pe globurile de stâncă și ori de câte ori le atingea, stârnea un stol de țipete, care dispăreau atunci când își retrăgea palmele. Heruvimii o priveau pe furiș, pentru a nu fi surprinși de adulții cu aripi aprige și usturătoare, Mioara părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ultima pagină, în care se menționează pentru cei interesați, de către exegeți, neamuri, divinități, longitudinile și paralelele nenumăratelor ținuturi, continente, cuadraturi, galaxii și metagalaxii, pe unde și-a exercitat meseria lăsând în urmă religii, secte, paroxisme, paradigme, paradoxuri, istorii surpate în neant, dar și construcții megalitice care promulgau ideea universală a necesității plăpumii și pilotei cu puf de gâscă, de găină, cu câlți, cu păr de capră mongoleză sau de iac, din pânză țesută la război Made în România fără îndoială de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
idei, sunt o privilegiată, însumez calitățile copiilor ascultători hrănindu-i astfel sentimentul absolutismului, al maternității perpetue, uneori o strângeam de gât, la figurat, desigur și aceasta o simțea, o îngropam într-o metaforă dură, știa să iasă nevătămată la suprafața neantului ideal creat de mine, era alcătuită din acel aluat indestructibil al Mamei, care voia ca fiica sa să fie fiică până la moarte. Și Mioara Alimentară a fost fiică până la moarte, datorită cărui fapt tu trebuie să fii Mamă obligatorie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
povestea ei, sunt miliarde și mulțimi de mii de miliarde, nu-ți va ajunge secolul, tu însăți vei fi o lacrimă, după ce n-ai să mai fii, rochia se va risipi odată cu tine, pentru că, nemaiavând stăpân, se va disipa în neant, ca orice lacrimă tăcută și plină de fierbințeala clipei în care s-a născut, se va duce acolo unde se duc lacrimile, poart-o, cât mă bucur că ai să mă simți, nu mai sunt singură, m-am lipit de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe pereții acoperiți cu tapetul unor pagini solfegiate sau mâzgăliți cu crochiuri și studii ale unuia și aceluiași bărbat cu chipul lui Charles Bronson. În umbra unui gând, a unei neînțelegeri, a lehamitei de viață, a bucuriei uitării, a senzației neantului, a încruntării viitorului sau a nesiguranței neîmplinirii trecutului vâscos. După ce vizeta era închisă și Mioara își savura ceaiul ca desert după masa servită din bunătățile rămase de la clienți, în contul vieții (sau în numele ei), apăreau, unul câte unul, prietenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de oraș ar fi o mândrie turistică. Clădirile vechi, transformate în centre comerciale, zgârie ochiul. Ceea ce nu vede însă nimeni, sunt energiile care se împletesc aici, destinele care nu țin cont de sensul giratoriu care închide parcul. Asemenea, coboară din neant, câte o caretă romană, condusă de un ofițer care-și flutură creasta roșie a coifului. Caii sunt împietriți în avânt, roțile carului nu se învârt, grupul e dus de o bandă rulantă invizibilă, încet, încet, până se pierde în zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de granit, pentru că în fața noastră, ridicat în două labe, uriaș cât un bivol, stătea un șobolan gras și lucios și tocmai sus un cap cu o coroană de aur, pe care se răsfrângea ecoul fricii și uimirii noastre, prăbușirea în neant a speranțelor și bucuriilor de libertate: era Căpcăunu! Și, mânându-ne ca pe o turmă de șobolani murați în apele spaimei, am ajuns prin tunelurile verticale în păduricea de lângă Siret. Șobolanoidul, aruncat cu forța, ateriză acolo unde odihneau în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tatăl său din prenaștere își amintește Șepcarul pentru că toți repetenții trebuiau să poarte șapcă. Și după ce îi mână din urmă încolonați câte doi, ca pe niște criminali periculoși pe străzile Brăilei, Căpcăunu își desfăcu poalele de vultur și dispăru în neant. Lumea nu avea timp să se uite la niște pârliți de repetenți, așa că ne-am luat tălpășița. Priviți strigă Tomaida moare Căpcăunu! Și într-adevăr, o reptilă uriașă se zbătea să ajungă la fântâna cu cumpănă din afara gardurilor ghimpate dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ieri și de mâine. Vedeam deformat totul în afară de propria-mi persoană, hrănită cu sublim de admiratorii mei, colegii aceleiași clase de liceu. Era o singură zi și o singură noapte. Ziua de școală, lungă cât școala, noaptea visărilor, lungă cât neantul în care s-au dus și pe care acum le vedem reîncarnate pe filmul Magiștrilor cu măști de lup. Nu era necesar ca noi să înțelegem, era destul că puteam recepta, pentru ca aceste ecuații să nu fie rezolvabile niciodată. Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
obișnuit de a reține replici încă de când eram în uter, pot să-ți redau cele spuse înfocat de Nilă lui Nilă: Propoziția 5: Orice limită de funcții măsurabile este limita măsurabilă. Demonstrație: Nilă Mic luă caietul din mâna lui Nilă Neant și se coloră la față. Deschise brațele, apoi îl îmbrățișă pe bătrân fără să vadă, în afară de mine, cum în spatele lui pânza vie a orașului se deschise ca o cortină-fluture. Priveam viitorul. Nilă Hagiu încercuit cu roșu în diferite ipostaze, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]