1,116 matches
-
cât mai departe de Kane, așteptând cuminte să se întoarcă Dallas. În jurul epavei vântul urla, proclamând apropierea crepusculului. Nu era în stare să-și ia ochii de la micul monstru agățat de fața lui Kane și să pună stavilă celor mai nebunești speculații. Reuși totuși să nu se gândească la ceea ce ar putea să-i facă în acest timp lui Kane. Așa și trebuia, altfel ar fi înnebunit Dallas reapăru, ținând în mâini cele trei prese metalice. Se puse imediat pe treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
foarte mult, șapte-opt ore pe zi, și-mi umpleam jurnalul cu fragmente delirante de versuri și cu note de lectură, între care mai intercalam fragmente de vise și fraze scurte despre Gina. O visam aproape în fiecare noapte.Era ceva nebunesc în (totuși) liniștea mea în privința ei. Nu puteam să cred că nu se va întoarce la mine. Scriam, mi se pare, pe zece ianuarie: "Viață orientată spre exterior. Nu mai regăsesc decât cu drumul care duce spre centru, spre mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
baie. Ai să le citești în paralel cu cine știe ce carte polițistă. Peste câteva mii de ani vor fi și ele praf și pulbere, în condițiile astea, să-ți propui tu, un om, o ființă căreia i s-a dat șansa nebunească de a exista și de-a reflecta asupra lumii, să ajungi doar un geniu este umilitor, este infim. E ca și când ai lăsa totul baltă și te-ai cufunda din nou în pădure. În fiecare om există posibilități față de care ambiția
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un oraș născut pe planșetă. Așa cum păianjenul, sub influența unui drog, nu-și mai țese plasa lui perfectă, ci una cu găuri și bucle dispuse haotic, creatorul lumii noastre (și, după el, scriitorul) , deformează materia, o tulbură sub influența vântului nebunesc al inspirației. Legile, schemele, firele rămân aceleași, dar lungite, strâmbate. Dantelăria capătă viață." Apoi: Nu mi-ai povestit nimic despre jocul vostru de-a Reginele, nu te porți frumos. Dar eu îl cunosc mai bine decât voi și-ți spun
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în genul colectării de cactuși sau timbre, dar cine ar putea preciza granița dintre un simplu hobby și o manifestare patologică? Se cunosc doar o mulțime de exemple de pasiuni absurde care pot duce, pe fond de normalitate, la manifestări nebunești. Câți nu și-au aruncat televizorul pe fereastră în timpul unui meci? Sânt și cazuri în care câte un pensionar s-a sinucis după o partidă de table pierdută. Așa că Elena ar putea fi înțeleaptă, atâta vreme cât soțul ei făcea încă față
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
popoare trebuie exterminate, din cauza unui simplu fapt, că sunt de rase inferioare, inclusiv evreii și țiganii, după care au urmat slavii și francezii (din fericire, locuitorii regimului de la Vichy au fost protejați de acest lucru). Totul a pornit de la această nebunească idee a lui Adolf Hitler, după care a fost urmat de toată Germania. Ceea ce l-a provocat pe Hitler să gândească astfel, a fost metamfetamina. Știm că acest drog provoacă o hiperactivitate și o gândire negativă, plus ura împotriva semenilor
Ce pot cauza drogurile?. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Stan Georgiana, Honciuc Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1990]
-
inefabile, obținute pe furiș, cu o atingere sau cu o glumă, când femeia se predă total căldurii sau spiritului celuilalt și e luată în întregime, așa cum niciodată nu o vom putea lua noi, chiar în cele mai definitive și mai nebunești ceasuri de dragoste. Multă vreme după aceea am fost gelos nu pe tinerii frumoși, pe poeții și muzicanții care se adunau în casa Sen și cu care vorbea Maitreyi, privindu-i lung, zîmbindu-le, iubindu-le cărțile, ci pe oricine o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în realitatea "înșelării", mă sugestionasem vorbind și sfârșisem prin a vedea în toată atitudinea Maitreyiei o farsă. Dacă ar fi fost o femeie albă, n-aș fi crezut toate acestea, pentru că, deși le cunoșteam substanța lor inconsistentă și capriciile lor nebunești, le știam totuși animate de oarecare mândrie, de oarecare cumpănire, care le-ar fi împiedecat să se dea primului-venit. Dar pe Maitreyi nu o înțelegeam, nu o puteam fixa într-un cadru bine stabilit de reacțiuni eventuale, și mi se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sub scufie, cu tuleie și coșuri, oh, de ce nu sunt mai frumos ? Ce nedumeritoare milă străină pentru acest tinerel pe care aproape cu nepăsare îl las să alerge - ooo, cât de orb ! - spre suferințele lui viitoare ! Da, îl las, o nebunească senzație că mi-ar sta în puteri să împing lucrurile înapoi, spre începutul lor. Dar eu aplec creionul mecanic spre ciornă, Liebe Karl, scriu... Scriu la ciornă cu luare aminte, aici este toată atenția mea, nu la bietul tânăr străin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dinadins bate câmpii, așteptând... Ce ? Evident, clipa când are să-i vină cel mai la îndemână ca să declanșeze un scandal public ce îi va briza și viitor, și carieră, și intrare în lume ! Când îi trece prin minte un asemenea gând nebunesc, junele abia se abține să nu salute în mare grabă pe toată lumea și, înșfăcându-și bastonul și pălăria, să coboare cele câteva trepte, să ajungă dintr-o săritură la poartă, să o ia la goană pe stradă și să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
va modifica : Dobrogea degajată, armata lui Mackensen împinsă tot mai spre sud, noi pe urmele ei, până vom face joncțiunea dorită cu Armata de la Salonic. Și iată astfel deschizându-se cu adevărat și frontul din Balcani, care întârzie ! Ce visuri nebunești ! Din superstiție, mă și tem acum că le-am așternut pe hârtie. 19 septembrie 1916 O zi specială în calendarul războiului. Cu toată stricarea vremii, m-am văzut de dimineață obligat a porni pentru umilitoare tratative de aprovizionare. Este primul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și amuzați de „mahalagismul suculent“ al personajului, destui comentatori ai cărții au omis componenta dramatică a rolului jucat de Vica Delcă. Sfârșitul cărții va fi și mai explicit în această privință. Din schimbul de fraze, pe jumătate normal, pe jumătate nebunesc, cu nepotul venit în vizită la spital, se observă ruina, deriva mentală a personajului altădată atât de lucid. În acest plan declinant al romanului, Vica Delcă este aceeași, și totuși o cu totul altă persoană. Nimic nu poate fi anticipat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de boală rușinoasă și neobișnuită, nu-i aducea nici un pic de alinare. Își răsuci capul pe pernă, silindu-se să respire liniștit, dar nu-și putea împiedica buza de jos să nu-i, tremure și inima să-și oprească bătăile nebunești. Duse mâna la obrazul învinețit și răsuflă greu, ferindu-se de soțul ei, să nu-i vadă gura udă de lacrimi. — Cum te simți? o întrebă George. — Bine. Te simți bine? — Da. — Ai un ochi vânăt. — Da. — Și eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rău, ai dreptate, pentru numele lui Dumnezeu, nu plânge, ce motiv ai să plângi? Lacrimi, lacrimile care izvorau cu atâta ușurință, umpluseră ochii lui Gabriel. Fericirea ei era mereu bântuită de spaime, de imagini ale unor cumplite pierderi, imagini înfricoșătoare, nebunești. Dacă Rufus ar fi trăit, ar fi fost acum de vârsta lui Adam. În mintea ei încolțise o fantezie că George o să-l ucidă pe Zet. Și pe urmă o să-l ucidă pe Adam. Brian nu știa ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privind la textul scrisorii. Era opac, la fel de răscolitor și de impenetrabil ca un mesaj într-o limbă străină care ți s-ar înfățișa subit pe perete. Primul efect pe care-l avu asupra ei a fost dezamăgirea. Dar ce așteptări nebunești avusese? „Alex, te-am purtat toată viața în inima mea. Simt că trebuie... etc.“ Acest bilet oficial, terminat „Cu cele mai bune gânduri“ era într-adevăr rece. „Doresc să vă întreb ceva.“ Asemenea limbaj nu era crainicul unei propuneri pătimașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Trebuie să studiez mai serios și să nu mă mai culc cu toate fetele, în dreapta și-n stânga“ (dar acest din urmă gând îl cam întristă). Doamna Roach își spuse: „Trebuie să încetez de a mai cheltui sume atât de nebunești pe toalete. Parcă mi-aș fi pierdut mințile!“. Doamna Romage își spuse: „Trebuie să încetez să mai falsific registrele băcăniei. Ar trebui oare să-i mărturisesc lui Nat că am umblat la cifre? Nu“. Domnișoara Landon își spuse: „Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atacul lui Emma, dar nu pentru că-și dădea seama câtă dreptate are. S-ar fi putut, într-adevăr, să iasă o încurcătură urâtă, și totuși prefera să nu se gândească la detalii. Știa, însă, că fusese prins, curiozitatea, vanitatea, un nebunesc spirit de aventură, un simț al fatalității, toate se îmbinau și-l îndemnau să facă pasul. Era ca și cum propria lui calitate umană se schimbase și John Robert făcuse din el un om nou. Cum ar fi putut el, purtând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un zgomot slab în spate și se răsuci pe călcâie, speriat. Dar totul era în ordine. John Robert se întorsese pe cealaltă parte și sforăia mai încet. George rămase o clipă nemișcat, în timp ce simțurile i se învârtejeau într-un caleidoscop nebunesc; era incapabil să-și concentreze văzul asupra camerei, după ce scrutase cu atâta intensitate pagina scrisă. Apoi se îndreptă tiptil spre ușă și, fără să privească îndărăt, ieși în coridor, orbit din nou de obscuritate, după lumina soarelui din dormitor. Clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Se simțea sătul de lume, de parcă se afla la capătul călătoriei, de parcă era lui apusese și John Robert Rozanov era un om sfârșit. Singurul lucru care rămăsese teribil de viu era viitorul și viitorul era Hattie. În dezolarea lui, ideea nebunească, tipică pentru asemenea stare, de a o mărita repede pe Hattie îi picase ca un balsam. De ce n-ar încerca să-i aranjeze căsătoria, să intervină în viața și în viitorul ei? Una dintre cele mai ascunse și mai caracteristice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care urma să se întâmple exclusiv din vina lui, dar la care contribuiseră și vrăjmași malefici, pe care îi detesta. Nu-i folosea să facă apel la rațiune și la bunul-simț, să-și spună că nu era decât un episod nebunesc pe care putea să-l înlăture și de care, în curând, avea să se amuze. Ah, dacă ar fi avut puterea să spună „nu“, de la bun început; atunci ar fi fost un lucru drept, un lucru ușor. Unde se spulberaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi dorit să se ducă la redacția Gazetei, să-l înșface pe ziarist de ceafă și să-i ardă un picior zdravăn în fund; dar acest sentiment era cu totul abstract în comparație cu ceea ce simțea față de cei doi McCaffrey. Ideile nebunești de a-l pedepsi pe Tom (de a-l ciomăgi sau de a-i ruina cariera universitară sau de a-l „târâ“ prin tribunale) se dezumflară repede. Era conștient că nu-i putea face nimic lui Tom. Și cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vadă pe Hector, dar însăși ideea explicației cu el îl îngrozea. Iar ideea că Emma îl mințise și-l trădase îl îmbolnăvea. Principalul trădător era, de bună seamă, el însuși. N-ar fi trebuit să accepte, în ruptul capului, planul nebunesc al lui John Robert. Îl acceptase, nu de dragul nostimadei, ci pentru că se simțise profund măgulit. Și din momentul în care se angajase, ar fi trebuit să-și țină gura. Iar de îndată ce observase că lucrurile „nu merg“, ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai să fii lașă. Oh, ce i-o fi venit să ne aducă aici? — E căminul lui. California e căminul lui. Aș vrea să ne întoarcem în America. Ce viață nebunească ducem. Nu ți se pare că viața noastră e nebunească? Ba da. Și cât o să continue așa? Cine știe? Pearlie, uneori sunt atât de tristă... seara când mă duc la culcare... așa cum mă simțeam și la școală... aștept să adorm ca să devin inconștientă... e ca și cum aș dori să mor... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe fetiță, sunt convinsă că asta urmărea. Tom își aminti de toate necazurile lui, de teribila scenă cu John Robert, de coșmarul zilelor în care stătuse ascuns în Travancore Avenue, de faptul că o pierduse pe Hattie, de îndoielile astea nebunești, care-i chinuiau mintea! Doamne, ce era în mintea lui? Faptul că o pierduse pe Hattie? Cum poți pierde ceva ce n-ai avut? El o respinsese. Uitase de acest lucru. Dar și ochii ei mândri îl respinseseră pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să te descotorosești de mine când ai încercat să... să mă oferi lui Tom McCaffrey... care nu m-a vrut. — Nu te-a vrut? — Nu, de ce să mă fi vrut, nu-l condamn câtuși de puțin, a fost o idee nebunească. — Am avut cele mai bune intenții. Într-o zi poate că ai să înțelegi. Mă ierți? — Da. — Da, John Robert. Da, John Robert. Și acum plec. Nu. Nu pleca. Îți interzic. — Nu cred că-mi poți interzice. — Pearl nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]