1,175 matches
-
În țara aceasta bătută de necazuri și lașități, se-ntorc danpetrașincii, fie personal fie În reeditări de lux, prosperi, petrecându-și concedii la Sinaia, Își lansează cărți, Își editează cronicile, ori studiile de indianistică, ne căinează că suntem săraci și necăjiți și, profitând de neștiința tinerilor și de oportunismul celor care știu, dau interviuri prin gazete, altfel prestigioase, nesuflând o vorbă despre contribuția lor majoră la instalarea și proliferarea dogmei. Un lucru e cert: după august 1944, vreme de un deceniu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poate scăpa nimănui, ea este chemată a pune pe tineri în fața realităților vieții, să-i silească să ia contact cu suferințele norodului, să-i pună în măsură a cunoaște țara lor, cugetând asupra nevoilor ei și ale celor mulți și necăjiți, care sunt factorul determinant de armonie, de bună înțelegere, de sănătate morală și fizică. La această lege iar nu am fost chemate a ne rosti tocmai noi care suntem inițiatoarele acestui proiect. De ce acest lucru pentru că cu toate izbânzile de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
muncit, Într-un an sau doi putem retroceda pământul, interzicând Însă, pentru o perioadă de 10 ani, vânzarea terenului intrat În proprietate. Aceasta pentru a Împiedica aparația, la sate, a marii burghezii. Noi venim În Întâmpinarea țăranului sărac, a oamenilor necăjiți de la țară.” Împotrivindu-se decolectivizării, liderii FSN susțineau menținerea controlului statului asupra cooperativelor agricole, pentru a „nu favoriza categoriile sociale cu tendințe de speculă”. În 1992, numirea lui Nicolae Văcăroiu În funcția de prim-ministru a confirmat linia etatismului economic
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
de „tainica țintă”, dreptcredinciosul și-ar dori să pipăie, arghezian, bolta ce adăpostește misterul veșnic. Un murmur de vecernie îngână, în ora de descumpăniri și de nădejdi, „cântecul lăuntric”. Pe lângă psalmi, a mai compus sonete, versuri laice, adumbrite de „gânduri necăjite”, poezii patriotice și stihuri pentru copii. În 1940, i se anunța volumul de versuri Pe treptele Altarului. Proza, de un tezism ireductibil, reia mereu aceeași schemă, a binelui care învinge răul, fiorul curat al revelației curmând la vreme ispita căderii
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
doctrină sau de considerente”. Suplimentul are menirea de a înmănunchea cele mai diverse orientări poetice, sub deviza „Nici o școală literară: numai talente”. În primul număr, printre semnatari se află Tudor Arghezi (Seceta mare), Mihail Celarianu (La septembrie și octombrie, Meșterul necăjit, Paradis pe-nnoptat, Prin lumea cu păcate), Demostene Botez (În turn de fildeș), Sanda Movilă (Strigoii, Ultimul vlăstar, Călătorul), Horia Furtună (Noapte albă), Ion Caraion (Păduri de trupuri, Ninge), Petru Dumitriu (Șapte poeme, debut poetic), Mihail Crama (Veac obsedant, Post-bellum, Atlantic
CAIET DE POEZIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286002_a_287331]
-
povestirilor, adesea chiar povestitor, este un preot. În alte numeroase cazuri este chiar personaj, preot de țară, sărac, aproape înrăit de sărăcie, țăran în fond și mândrindu-se cu aceasta, fumând tutun prost, drăcuind și păstorind peste un sat de necăjiți (O zi însemnată); însă are o minimă conștiință de sine, față de care - și nu față de divinitate - se simte răspunzător (Săptămâna patimilor). Deși supus canoanelor narative tradiționale și cumințit, povestitorul nu agreează autoritatea și, când are prilejul, o parodiază (de exemplu
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
și se ascunde după niște dealuri bătrâne. Fulgerul despică cerul, veverițele se sperie, tot mai greu se țin de crengile bătute de o ploaie repezită. Pit alunecă și cade pe frunziș. -Peeeet! Unde ești? Am căzut din copac! - anunță frățiorul necăjit. -Piiiiiit! Vin și eu, nu te las singur în furtuna asta urâtă! Când se regăsesc, se bucură nespus de mult și cuprinși laolaltă se ascund într-o crăpătură de pământ, acoperită cu frunze, care îi apără de frig. Timpul trece
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
dragoste și dor încă din primul text «Pământul făgăduinței» și pe care ne-o prezintă ca fiind o „femeie frumoasă... cu statura sub medie, spre scundă, dar bine proporționată”. Mama, femeia milostivă gata oricând să ofere în blid de mâncare necăjitei Caterina din «Surda» „murdară și plină de păduchi”,Petronelei sau Florianei, mama care empatizează până la autoidentificare cu «Frosa» pentru necazurile căreia lăcrimează și face tot ceea ce îi stă în putere ca să o ajute. Întruchiparea „icoană” a ceea ce este și trebuie
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
lui Libo: — E vorba de moștenirea lui Otacilius, nu? Printre sughițuri și suspine, acesta încuviințează. — Într-un asemenea caz, legea e de partea lui, spune avocatul. Scribonius geme sfâșietor, imagine vie a deznădejdii. Asinius Gallus îi contemplă un timp mina necăjită, apoi se în toarce la locul său murmurând încet, ca pentru sine: — Legiuitorul a vrut să-i apere pe copiii acestor oameni care, fiind în continuare sclavi în fața legii, nu pot contracta o uniune recunoscută ca atare. Scribonius Libo ridică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de rău, că și comite un păcat de neiertat și se confesează Sophiei și Lisei, numai pentru că nu are cu cine altcineva să vorbească, și de fapt nu vrea să spună nimic, dar o face din greșeală. ― Pari un pic necăjită, observă Sophie. E totul bine? ― E bine, îi răspund, după care un suspin imens îmi scapă printre buze, înainte să-l pot reține. Cred că exagerez un pic, adaug, încercând să mă prefac. ― Chiar petreci extrem de mult timp la sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu e bine. Parcă-n poezie era altfel”... Băiețelul se chinuie să-și amintească versul buclucaș. Sorina a început să bată din palme. Și, împrenă cu ea, toți cei de pe scenă și din sală. Doar Sorin și băiețelul-șchiop sunt tare necăjiți. Cel mai supărat e, însă, Sorin. Auzi, să uiți un vers! Și, asta, chiar în spectacol! Ce rușine! Văzându-i mâhniți, Sorina vine să-i mângâie și să-i îmbuneze. -Nu-i nimic, băiețelul e foarte mic. La fel ești și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de bieții puișori care au murit! exclamă Sorin cu tristețe în glas. Și de puiul ăsta mic, care o să sufere toată viața! îl completează Sorina. Să aveți grijă de el, bunicule, să-l țineți mai pe lângă voi că e, săracul, necăjit tare! îl roagă Sorin. Să nu-l lăsați cu celelalte păsări. Ele nu sunt ca el, ele sunt sănătoase. Or să mănânce toată mâncarea, iar lui n-o să-i mai rămână nimic, adaugă Sorina. Nici o grijă, puiii bunicului, nici o grijă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să scape de ea. Astfel, într-o bună zi, o trimise la râu pe noră să spele lâna cea albă până s-o înnegri. Se munci săraca fată cât se munci, dar după treizile de trudă lâna tot albă era. Necăjită că nu reușește să îndeplinească porunca soacrei, fataîncepu să plângă. Și pe când plângea ea, numai ce se trezi cu doi bătrâni în preajmă, Dumnezeu și Sf. Petru. Auzindu-i necazul și făcându-li-se milă de ea, îi înnegriră lâna
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
din pricina unui popor, care nu le va fi de folos, nici nu-l va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre rușinea și ocara lor." 6. Proorocie asupra unor dobitoace de la miază-zi: printr-un ținut strîmtorat și necăjit, de unde vin leoaica și leul, năpîrca și șarpele zburător, își duc ei bogățiile în spinarea măgarilor, și vistieriile pe cocoașa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos. 7. Căci ajutorul Egiptului nu este decît deșertăciune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
că sunt bolnav, în definitiv, cu toată fruntea mea încruntată, cu toți mușchii mei celebri, care mă fac să mă pot lupta cu ușurință cu trei oameni deodată, sunt laș, mic, nesigur de ce fac și de ce simt, și mai ales necăjit. În ziua de toamnă, barca unde-mi scriu aceste note chinuite plutește lin pe Sena, vântul abia bate, soarele se aruncă furios în apă - o ultimă bucurie înainte de a începe ploile și frigul... Suresnes, în pădure. Dar poate - cine știe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trecerea timpului, el îți răspunde afirmativ, căci citește rând cu rând, meditează la fiecare pagină, și după ce termină ia lectura de la început. De fapt, cum are panică de orice gest mai isteț, are panică și să cheltuiască bani. Viața lui necăjită l-a învățat de mult astfel, iar Cavarna-Port nu-i oferă nici o tentație. Cărțile cumpărate constituie în viața lui un eveniment important, îndelung cumpănit și savurat, o orgie ce-l face mândru în sufletul lui, de care vrea să profite
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Du-o iute la gropar. Nu sunt păduri făr’ uscături, Nici state fără lepre; La noi atâtea secături Au prins adânc în vetre. 3 august 2004 Azi, mulți înghit răbdări prăjite Și sosuri beau de amăgiri; Puțini, în schimb, pe „necăjite”, Se-ndoapă, și-n zadar te miri. Dihania, dar nu-i așa În țara care-i țara mea; E luptă surdă dintre-a vrea Cu fapta oarbă de-a avea. * Azi, mare lucru-i să fii om În lumea ce mustește
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
foc îl prăvăli la pământ. Panica puse repede stăpânire pe mulțimea aceea înnebunită de spaimă și durere. Gărzile republicane și agenții încep să lovească în neștire. Sidonio e dus pe brațe în automobil, e deschis la piept. Nu mă mai necăjiți, băieți!", le spune zâmbind. Apoi, dîndu-și seamă că moare, murmură: "Salvați patria!". Asasinul era un tânăr din Alemtejo și se numea José Julio da Costa. Tipul criminalului lombrozian, conchid toți cei care 1-au cercetat. Venise la Lisabona ca să-l
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
În mod simțitor. Vântul sufla cu tărie din toate direcțiile, uneori fiind Însoțit de lapoviță presărat cu puțină ninsoare. Vremea nefavorabilă - neobișnuit de timpurie - producea Întârzierea turnării unor stâlpi de rezistență la fabrica de mobilă, riscând să compromită toată lucrarea. Necăjit, Tony Pavone urma să plece urgent la Fabrica de Mobilă unde era așteptat. Atunci Însă, când se aștepta mai puțin, șeful de echipă intră cu fetișcana de mână, pe care o prezentă. „Domn’inginer...scuzați Întârzierea, am adus fata pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
O strigă gândind, poate fi În bucătărie ori pe balcon, ducându-se chiar să verifice fără a o afla Însă. Gustul amar al nepăsării, al indiferenței de care dădea dovadă Carla, Îi Întări convingerea singurătății, fiind un produs al nimănui! Necăjit, ridică receptorul telefonului formându-i numărul dela birou dar, În momentul când Îi auzi vocea, puse receptorul Înapoi În furcă. „La ce bun...!” Adună, punând Într-un fel de sacoșe mai Încăpătoare hainele și lengeria fără a-i lăsă măcar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să i-o trântească fără menajament. „Îmi pare rău domnule, peștele a fost comestibil...!!” Stupoare! Tony Pavone rămase fără grai. Efectiv, nu mai știa ce atitudine să adopte pentru a nu jigni. Dacă și la acest organ legislativ unde omul necăjit Își caută dreptatea se minte, unde să se mai adreseze? Cu vocea sugrumată de indignare reuși să Îngâne o Întrebare la adresa nimănui. „Oare eu sunt nebun și oamenii Își bate joc de mine ori, lumea e o zdreanță iar eu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
banii iremediabil pierduți. Mulțumi totuși norocului, lecția primită nu-l costase prea mult. Mai făcu unele hazardate investigații iar În cele din urmă cu sufletul cătrănit, părăsi perimetrul borfașilor meditând profund la tehnica desăvârșită În care fusese păcălit. Evident, destul de necăjit pentru a se duce acasă, dădu un telefon fetei motivând Întârzierea fără alte amănunte, iar el tot căscând gura la vitrinele unor magazine se trezi În fața restaurantului Lido. Privi cu nostalgie la imensele geamuri cari erau acoperite cu draperii din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
amenințări cu o tonalitate Înfricoșetoare...!! Cunoscând aceste ciudate anomalii În comportarea Șefului de Șantier, Tony Pavone Își propuse să fie diplomat refuzând cu delicatețe o eventuală escapadă prin cârciumile din raza Șantierului. În acest scop, afișând o figură carateristică omului necăjit, deschise ușa biroului stând În pragul ei pe picior de plecare, dar totuși i se adresă cu o voce neutră. „Cer scuze, Șefule...Astăzi, sunt extrem de grăbit...!” Câteva momente Tartorul Îl privi ostentativ pe deasupra ochelarilor săi fumurii, după care porunci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sistem nervos al creierului dar, răspunse pe un ton lingușitor. „Șefu’ te rog să nu interpretezi greșit. Am o deosebită stimă pentru gradul de omenie, de onestitate și mai ales de sfaturi Înțelepte ce Întodeauna le-am urmat...! Sunt destul de necăjit, munca cu oamenii nu-i o treabă la Îndemâna oricui... Fiecare om luat separat, constituie un complex de difucultăți În a-i satisface dorințele ori necesitățile lui!!” Dacă nu-i urmărești cum execută lucrările Încredințate, reclamațiile provoacă necazuri. „Ce vrei să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
clădirea unui milionar - adică, mai sigur miliardar În dollars. Acest individ, era atât de zgâricit Încât la terminarea lucrării cu greu am reușit să primesc numerarul care să-mi asigure plata lucrătorilor și a materialelor, fără a avea profit. Astfel necăjit, am dorit să aflu cât de sărac e acest milionar și după unele informații obținute am aflat mai multe amănunte: imperiul lui financiar se compunea din peste trei sute clădiri a patru-cinci etaje Înălțime toate răspândite pe suprafața capitalei și Închiriate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]