8,720 matches
-
model -, aș învăța-o câteva lucruri importante despre viață. De pildă să nu ai niciodată instincte materne în relația cu oameni pe care nu îi cunoști cu adevărat. Să nu le aduci apă dacă nu dorești să dai, cumva, de necazuri. Să privești tot timpul în spate, atunci când te îndepărtezi de ei, fiindcă altfel s-ar putea să te trezești cu zece degete care se strâng în jurul gâtului tău, în vreme ce un penis vascularizat împinge nervos șlițul pantalonilor și îți atinge curu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dacă folosești creioane. Cuțitul s-a tot folosit. Și, oricât aș fi eu de nebun atunci când mă ia Durerea la palme, la șuturi și la pumni, știu că nu este bine să umbli cu arme albe pe stradă. Poți avea necazuri. Mari. Dar a purta un creion galben, cu gumă roz la un capăt, bine ascuțit, în buzunarul de la piept, nu este o infracțiune. Am și zâmbit în barbă, curva habar nu avea că ascuțisem creioanele pe gratis, fără să mă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ai cum să ți motivezi creierul să refuze durerea, să o trateze ca și cum nu ar fi. Așa că nu cred o iotă... Mă rog, dacă discutăm despre filme, atunci este în regulă, privitorul dorește ca personajul principal să treacă prin toate necazurile, eventual să fie și tăiat în bucăți și să se asambleze la loc. La final, se sprinde lumina și fiecare spectator se vede în locul eroului din film, cu mulți bani în cont și cu toate femeile în jurul lui, pregătite pentru
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de genul: Spune cum te îmbraci ca să-ți spun cine ești" sau "Ești ceea ce mănânci" ori " Spune care-ți sunt prietenii ca să-ți spun ce fel de om ești". Nu contest faptul că aceste abordări au un dram de adevăr. Necazul e că au doar un dram de adevăr dar încearcă să sugereze că dețin întreg adevărul; partea vrea să treacă drept întreg. Cuvintele creează sau doar descoperă? Există lumi pe care nu le-am fi sesizat dacă n-ar fi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
doresc, creăm ceea ce se numește o copilărie fericită pentru a le induce plăcerea de a trăi, sentimentul că viața este plăcută, trebuie trăită. Și vrem ca acest sentiment să nu-i părăsească, să-i determine să-și trăiască viața. Despre necazurile moralei într-o societate dominată de publicitate. În condițiile în care comercianții au căpătat libertatea și abilitatea excitării și potențării instinctelor noastre, a te supune imperativelor morale devine aproape imposibil. Aderăm în mod conștient la anumite valori în timp ce inconștientul ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
acest caz un fel de izgonire din Paradis. Pentru a motiva munca societatea occidentală a interiorizat Paradisul, l-a cuprins în structurile sale, i-a dat un loc pe Pământ. Este vorba de un împrumut de imagini și de mecanisme. Necazul este că vecinătatea Paradisului nu îndeamnă la înmulțire; or, perpetuarea Paradisului se bazează tocmai pe munca tinerelor generații. Soluția? Perpetuarea Paradisului pe baza generațiilor tinere din est, promițându-le în schimb un colț din el. Scăpați din iadul comunismului, celor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dublă legătură cu trecutul: o survenire a trecutului prin intermediul lumii (nu putem gândi lumea, în toate dimensiunile ei, decât pe baza a ceea ce a fost) și alta prin intermediul strămoșilor direcți. Trebuie să ne imaginăm ca stând pe umerii strămoșilor noștri; necazul e că imaginea preferată e cea a unei piramide, noi aflându-ne în vârful ei, trebuind să ne aplecăm pentru a-i vedea pe cei de sub noi (un gest prea greu de făcut de altfel). A ne vedea strămoșii ca
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
că și insistența asupra exemplelor rele constituie o reiterare a răului. Una din părțile slabe ale secularizării o constituie preluarea rolului Divinității de către înlocuitori ai acesteia. Astfel, oamenii așteaptă să fie ajutați de stat, considerându-l vinovat pentru multe din necazurile ce-i încearcă. Resemnarea în fața voinței Domnului nu a fost înlocuită de o abordare rațională a problemei, așa cum dorea modernitatea, ci de revolta surdă împotriva statului. Ceea ce ne arată că statul a uzurpat funcții și simboluri prea tari pentru el
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
necăjită. Și așa a fost: niciodată Zâna cea bună nu s-a putut Întâlni cu FătFrumos, doar Îl privea de departe când el venea cu alai la vânătoare. De atunci, din vremurile acelea vechi, ori de câte ori oprește un muritor are un necaz, Zâna cea bună cu părul de aur și cu coroana de flori proaspete pe frunte, vine Îndată și Îl ajută cu bagheta sa fermecată.Toți o iubim și ea nu se mai simte chiar așa de singură. LEGENDA ȘARPELUI Demult
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sus, În cer. TRANDAFIRUL Un negustor mergea odată liniștit pe drumul spre casă, mulțumit de ziua care tocmai se termina. Vându-se ceva marfă și adunase ceva bănuți la chimir. El nu era un om rău, ajuta pe cel În necazuri. Nu era nici zgârcit: dădea câte un bănuț unei vaduve. Și nici nu era hapsân dupa avere. Târgul unde fusese era mare, iar În târg mișună oameni fel de fel. Și buni, dar și rai. Mai mulți răi decât buni
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
tras primul gât: Uite așa încep toți bețivii. Te apucă un of și fuga la pahar! Știa că așa ceva n-o să i se întâmple lui, dar zâmbi, amintindu-și de budana babei Floarea. Și ea "consuma", ca să-și mai uite necazurile, ca să mai uite de bătrânețe și singurătate. Nu prea erau mușterii la Capșa! Localul decăzuse, nu mai erau vremurile când aici întâlneai tot ce era mai de interes și de talent în București politicieni, scriitori, artiști, ziariști... Totul se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ori la biserică la slujbe cu parastas (o farfurie cu plăcinte sau cozonac, colivă, fructe) și o sticlă cu vin - pausul pentru pomenire. Se crede că dacă cei rămași nu poartă rânduieli mortului, acesta „își ia singur”, adică familia pățește necazuri. Acest ceremonial este respectat cu strictețe în zona noastră. OBICEIURI DE-A LUNGUL ANULUI Dintre obiceiurile de-a lungul anului, cele mai bine păstrate sunt obiceiurile de iarnă, de la Sf. Nicolae (6 decembrie) și până la Bobotează (7 ianuarie). Sărbătorile de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
-l face este un om credincios și a postit tot postul Crăciunului. - Clăcile, forma de manifestare a ajutorării colective, continuă să se practice în satele de la noi. Oamenii se ajută toamna la recoltat sau ajută o persoană care a avut necaz (deces). Toate aceste creații anonime au putut să se păstreze în timp și să ajungă la dumneavoastră, cititorii, datorită unor oameni păstrători ai tradiției strămoșești precum: Alexandru Bolobiță , familia Ciolac, familia Ciubotaru, Gheorghe Coștiug (Șâșa), Mihai Dâmbu, prof. Octav Greșanu
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
dar o să le înlăturați de dragul meu, încetul cu încetul. O să mă iubiți doar pe mine. Dacă mă iubiți, o să aveți și satisfacții profesionale. De când eram mică mi se spunea că aduc noroc, că acela care e cu mine uită de necazuri. Nu mi s-a întâmplat niciodată să dau greș. Toată lumea îmi spunea: „Grozavă fată!“ Prin urmare, n-am cum să nu vă plac. Ar fi grozav să ne putem întâlni. Nu mai vreau răspunsul dumneavoastră. Vreau să vă întâlnesc. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Vreau s-o pornesc în larg, să vâslesc. Chiar de-ar fi să se stârnească furtuna. Vai de cei care se dau bătuți! Cei care îndrăznesc să râdă de mine se pot considera niște învinși. Nu sunt buni de nimic. Necazuri de femeie. De data asta mă doare. Chiar rău. Este absurd ca un străin, care n-a suferit nici pe departe cât sufăr eu, să-și permită să mă judece când, de fapt, acel străin nu e decât un ratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nopții. Vântul se mai potolise, iar cerul era plin de stele. Mergeam alături. Puteam foarte bine să dorm în aceeași cameră cu toată lumea. Uehara mormăi somnoros. — Vrei să fim împreună? am întrebat, râzând. A schițat un zâmbet trist. — Ăsta-i necazul. Eram dureros de conștientă de faptul că ceea ce simțea el pentru mine era dragoste. — Bei cam mult. Așa-i în fiecare noapte? — În fiecare zi. De dimineață. Are gust bun băutura? — Pute. Ceva în vocea lui m-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
legilor rasiale din 1940: exclusă din breasla artiștilor și dată afară din casă, e nevoită să se întrețină din meseria deprinsă de la bunică. în paralel, traduce din poezia engleză și americană modernă, antologiile fiind publicate în 1945 și 1947. Dar necazurile ei sînt departe de a lua sfîrșit odată cu războiul. După 1948, e acuzată de apartenență a cercuri pro-capitaliste și numai intervenția lui Mihail Sadoveanu o scapă de închisoare, dar nu și de excluderea - a doua oară! - din organizația de breaslă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
ușii salei se cete scoase din cartea sa numită Erman și Dorotea. Trecătorule! a morții vezi icoana întristată, Filozoful nici creștinul nu se tem d'a ei săgeată, Pe acel la trai îndeamnă și la dreaptă făptuire, Iar acestuia-n necazuri ea-i liman de mântuire. Amândoi prin moarte învață Și căință ș-altă viață! În sală se afla aninate stemile lui Ghete, ce înfățișa o stea în ceriu albastru, sicriu era încongiurate de șese chiparese, simbolul întristării și între aceste
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
mărunt, mărunt. După aceea, mă duceam la serviciu și lucram toată ziua, obosit ca vai de lume, dar cu o satisfacție nemaipomenită. Dar de un an sau doi, de când mi-a făcut figura o doamnă - din dragoste, firește! - au început necazurile. Citeam o carte a Virginiei Woolf și am vrut să iau din bibliotecă o scriere la care aceasta făcea trimitere într-o notiță. M-am urcat pe pat, am întins mâna după respectivul volum, dar am căzut de acolo, lovindu
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
multe. Știu bine că a trimite un pachet nu reclamă o avere. Știu foarte bine acest lucru, dar... starea de spirit, - aici este chestiunea! Dragă Vasi, te rog să mă crezi că aș face și mai multe, ca să pot alina necazurile altora și în special pe cele ale celor dragi mie. Câteodată însă soarta este ingrată și protejează pe cei care nu au meritat-o. Mulți oameni de aici, chiar compatrioții noștri cei mai norocoși și mai pricepuți, au reușit să
Scrisori din Canada (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8843_a_10168]
-
traiul: "Cum să scrii romane cînd toată vremea ești frămîntat de grijile cele mai materiale și mai vulgare? Mi-e imposibil să mă concentrez asupra subiectului meu transcendental, ca să zic așa, dacă veșnic trebuie să mă gîndesc la datorii și necazuri mărunte, istovitoare de energie și tulburătoare de orice liniște sufletească. Impozite mai am peste 30.000 lei și mereu mă amenință cu baterea tobei; proces pentru șofer; proces cu Crainic; datorie la țară vierului pe atîtea luni în urmă; datorie
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
tot felul de vederi, vesele, întunecoase, cîmpenești, îmbogățite de podoabele naturii. Mai are apoi un caracter de suavă melancolie, ca parfumul unei flori delicate. Are un nu știu ce primitiv în prietenia colinelor ei, care te fac să-ți uiți viața cu necazurile-i de fiecare clipă și te adorm într-o blîndă și mută admirare. Visare a sufletului, care-ți adoarme durerea subt un văl de uitare, găsești pe costișele-i singuratice, în fînațurile-i deșerte, în pădurile acelea care nu cîntă decît
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
a propriilor mele proiecte literare. Debutasem în revista Tânărul scriitor (IV, nr. 9, sept. 1955), cu o schiță satirică. Alte încercări erau de aceeași factură, în proză stilul pamfletar fiindu-mi mai la îndemână, mereu tentat să fac haz de necaz. Numai că atunci acest gen literar nu era defel agreat, formele lui de manifestare ținând de periferia tiparniței noastre. În acest context, mi s-a părut mai onorabil să ucenicesc în atelierul dlui Rebreanu, fără să ajung niciodată calfă. Abia
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
interesează? Cel puțin acum. Noroc că post-mortem mai avem o șansă" (p. 167). Am insistat pe drama scriitorului înăbușit în activitatea istoricului literar și mi-a rămas prea puțin loc să arăt modul în care Niculae Gheran face haz de necaz, cum spusese el însuși că și-ar defini specialitatea atitudinii epice. Proza lui satirică e memorabilă. Rezum două-trei texte. În prima parte a volumului, Niculae Gheran scrie pornind de la diferite secvențe biografice rebreniene. Un episod evocă dialogul epistolar al tânărului
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
neobișnuit de solidă componentă existențială. Ca și optzeciștii, Ioan Flora este atras de tonurile minore ale istoriei, de cotidianul anodin și destinele banale, anonime, plate, ale unor oameni de care ne izbim zilnic, ca de niște obiecte, fără ca bucuriile și necazurile, împlinirile și decepțiile, micile momente de glorie sau eșecurile lor să preocupe pe cineva. Dacă la optzeciști perspectiva era una exterioară, iar abordarea, eminamente ironică, la Ioan Flora se simte o atitudine participativă, tentația de a privi lumea prin ochii
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]