1,387 matches
-
în brațe pe nenorocitul în ai cărui ochi citea spaima morții și l-a ținut așa strâns îmbrățișat până ce i-a fost limpede că nu mai respiră. Medicii, asistentele, studenții se dăduseră înapoi, într-un cerc. Potain s-a ținut neclintit, impecabil, în albul său halat, acoperindu-se din ce în ce mai mult cu sânge și puroi. Neclintit, până la sfârșit, ca un părinte, ca un fiu, ca un duh ocrotitor. O statuie compusă din doi oameni, într-un fel, aceiași... Aceasta este povestea adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ținut așa strâns îmbrățișat până ce i-a fost limpede că nu mai respiră. Medicii, asistentele, studenții se dăduseră înapoi, într-un cerc. Potain s-a ținut neclintit, impecabil, în albul său halat, acoperindu-se din ce în ce mai mult cu sânge și puroi. Neclintit, până la sfârșit, ca un părinte, ca un fiu, ca un duh ocrotitor. O statuie compusă din doi oameni, într-un fel, aceiași... Aceasta este povestea adevărată de care uitasem, pe care am regăsit-o în fructul pe care mi l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că sunt din cale afară de murdariț”. Pe de altă parte, la fel de ușor, poate determina acești nehotărâți să vadă în declarațiile contradictorii ale dlor Stolojan și Băsescu, în izbucirea în plâns a ultimului, sâmbătă, și în revenirea de azi la „clasicul”, „neclintitul”, „neînfricatul” Băsescu, un „teatru ieftin”. Ar fi o eroare majoră să se facă presiuni asupra dlui Stolojan de a recunoaște ori numai de a... „recunoaște” că a ieșit din cursă din cauză că nu a rezistat la amenințarea cu șantajul. Dl Băsescu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
gând mă purta spre evlavie și lacrimi și la o neclintire care, chiar dacă nu aș fi aflat lacrimi la liturghie sau la liturghii etc., mi se părea de ajuns ca, în timp de tulburare și ispită, acel sentiment să rămân neclintit. Cu aceste gânduri, mergând și înveșmântându-mă șpentru liturghieț, am crescut în creștere, și aceasta mi s-a părut o confirmare, chiar dacă nu am primit consolații în această privință. Mi s-a părut că faptul lui Isus de a Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Dușmanul se poartă ca o femeie, fiind slab cu cei puternici, dar puternic cu cei slabi; deoarece, așa cum de obicei o femeie, când se ceartă cu vreun bărbat, își pierde curajul și dă bir cu fugiții atunci când bărbatul se arată neclintit, și, dimpotrivă, dacă bărbatul începe să dea înapoi și-și pierde curajul, atunci furia, dorința de răzbunare și sălbăticia femeii cresc și devin nemăsurate, tot la fel obișnuiește și dușmanul să slăbească și să-și piardă curajul, ispitele îndepărtându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
încercat în acea noapte, într-un interval de câteva minute, uimire îngrozită mai întâi, apoi admirativă gratitudine. În primăvara lui 1964, trecuseră aproape trei ani de la moartea tatălui Doinei. Fidelitatea ei de minunată Antigonă rămăsese însă, a rămas până azi, neclintită. * O condusesem pe Doina până acasă, după care, ca să-mi adun forțele pentru întoarcere, am făcut un scurt popas la bufetul din centrul Snagovului, unde, fără grabă, în liniște, am băut o sticlă de bere, călător ostenit, dar cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ea însăși observându-mi surprinderea -, ca să-și mențină „forma” fizică, îl executa cu tenacitate de câte ori avea prilejul, alergând mai mult pe loc în spațiul strâmt al celulei. Printre cunoștințele apropiate ale părinților mei, ambii basarabeni, mai exista o persoană cu neclintite convingeri legionare, domnul doctor M. Pe când locuiam pe Florilor fusese medicul nostru de circă, apoi, după ce ne-am mutat „la bloc” a devenit, ca să zic așa, medicul nostru de casă. Deși stăteam acum foarte departe de centru, nu ne refuza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
într-un stil a lor și spuse cu o voioșie în glas: „Băieți, e timpul să plecăm și încă iute!” Nimeni nu protestă, ca și cum le-ar fi fost agreabil acest lucru. Aproape că nici nu îndrăzneau să mai respire. Stăteau neclintiți ca stanele de piatră și afișau un surâs încremenit pe față, aveau ochii larg deschiși. Îl priviră în cele din urmă cu îndrăzneală pe Alin, punându-și toate speranțele în el, sperând că va fi demn de călăuză. Unul dintre
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
O chemase telefonic. Din autocar privi atentă la fiecare peisaj de afară, îi părea vrăjit. Brazii aceia, pinii, munții cu stâncile lor, fiecare copac, fiecare floare, fiecare fir de iarbă, izvoarele cu coborâșul lor făceau parte din patrimoniul elegant și neclintit al țării noastre. O încântau. În scurgerea timpului universal toate acestea însemnau mai mult decât lumina unui fulger într-o noapte întunecoasă și în același timp, un prilej de bucurie de a se regăsi cu Niky. Lacrimi crude i se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
La anu'?! Gherasim smulge plosca din mâna unui boier, râde și trage dușcă după dușcă, gâlgâind. Iisuse... La anu'... Fantastic... murmură Ștefan. I se moaie picioarele... Cade în genunchi.... Se face ghemotoc la pământ, cu fruntea la pământ. Rămâne așa, neclintit, în tăcere, ghemuit. Boierii se uită uluiți la Ștefan și nu știu ce să creadă: "Ce face Măria sa? Se roagă? Sărută pământul? Plânge? Să plângă Măria sa?"... Tăcere... Nu se aude decât ghiogârțul lui Gherasim, gemetele, plescăitul de plăcere și mormăitul: Cotnar... Cotnar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mult decât eram, decât puteam... Am mers prea departe... Am vrut totul pentru Moldova... Totul!... Și... și n-am putut! Aici a fost greșeala mea! Vrei să știi cine-i, cu adevărat, Ștefan cel Mare?! spune Daniil cu o credință neclintită. Îți spun eu! Și-o spun mulți! "E un domn prea mare pentru o țară atât de mică!" Ștefan pufnește în râs: Plimbă ursul, Sihastre! Îți spun eu: "Domnul e prea mic pentru visele lui prea mari"! ...Sunt desfrunzit, Sihastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe creastă în livadă. Mi-a atras atenția că vom observa ceva deosebit. În aer era o răcoare dulce și-un miros proaspăt de lucernă. Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vânt nu se simțea. Pomii livezii, cu frunza neclintită păreau zugrăviți. Îmbrăcat în rouă, pământul încă mai dormea în lumina umedă și nehotărâtă a dimineții. Am început să urcăm ținându-ne de mână până în vârful dealului. Sub noi zarea se lărgea. Mi-a zis să privesc spre răsărit. Am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
patrulea sat unde este Cursec, al cincilea sat unde a fost varaticul lor vechi, din veac. Toate acestea să-i fie lui uric, cu tot venitul, lui, și copiilor lui, și nepoților lui și strănepoților și răstrănepoților și întregului neam, neclintit niciodată în veci. Iar hotarul acestor cinci sate să fie cu toate hotarele lor vechi, pe unde au folosit din veac, însă începând de la cei patru stejari, apoi drept la dealul Racovei, apoi la deal, până la dealul Stemnicului, apoi la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în partea de jos a târgului Iași, și la care prisacă am binevoit să adăugăm de la noi 100 de stupi... În afară de aceasta, am dat Mitropoliei noastre via care se află între Socola și Bucium... Aceasta să-i fie neschimbate și neclintite niciodată, în vecii vecilor...” Iubite prieten, îți mărturisesc că m-au trecut fiorii, transcriind aceste cuvinte. Întâi pentru limpezimea și apoi pentru tăria lor. Peste toate acestea, însă, pentru că ele vin de la voievodul neasemuit Ștefan cel Mare și Sfânt! Să
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
care veneau pe drumul Vasluiului spre capitala țării”. Nu știu care îi adevărul, dar aș opta pentru ultima variantă. Chiar de la primii pași făcuți în Bucium te întâmpină acei „seniori încoronați” - gorunii. Îi vezi plini de fală stând cu fruntea în soare neclintiți ca niște străjeri. Îți voi reda câteva rânduri dintr-un articol - iarăși un articol - intitulat „ În căutarea codrilor pierduți” în care spuneam: „...sunt falnici degajând o forță ce impune și parcă îți vine să-i întrebi: vă mai amintiți, dragii
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Iașului, văzută prin oglinzile reflectante ale Bibliopolisului, stare privilegiată doar pentru unele comunități cu destin aparte și cu "bibliofagi" ronțăitori ai infinitelor texte iradiante, spre folosul lor și al altora, ar însemna mult mai mult decât zidul înalt de cărți neclintite. Înseamnă o bibliotecă esențializată care atrage, încântă, luminează sufletul și mintea ieșeanului, locuitor al acestui spațiu generos, cu o identitate afectivă inconfundabilă. Aici operele scriitoricești se suprapun cu însăși viața și cu reverberațiile ei, într-o urbe receptivă, plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
răbdare scuzele Chișinăului, care nu au venit niciodată! În ciuda eforturilor politico-diplomatice ale celor două oficii guvernamentale pentru relațiile cu Republica Moldova și, respectiv, România, a discuțiilor prelungite și argumentate avute cu ambasadorul Republicii Moldova la București, poziția Președintelui Vladimir Voronin a rămas neclintită în negativismul său și în perpetuarea neadevărului cu privire la adevăratele intenții ale României față de Republica Moldova. Perioada de îngheț în relațiile oficiale bilaterale a durat până la încheierea mandatului Președintelui român Ion Iliescu. Imediat după venirea în fruntea statului a Președintelui Traian Băsescu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
tinerețea ta. Te iubesc infinit și te binecuvântez cu tandrețe și dragoste, M. c. p. 1 mai [1950], luni [...] Mă apuc imediat de scrisoarea către Rodica, odată ce ție nu pot să-ți scriu decât cărți poștale. [...] Dragostea mea pentru tine, neclintită, indestructibilă. Te ador, scumpa mea. Știi asta, o simți. Îți întind peste depărtări firul acesta de lăcrămioară cu clopoței înmiresmați. M. 35/1950 I 1 mai [1950], luni Draga mea, dulcea mea preaiubită, Am dormit ieri și azi 15 ore
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nopții, Andronic, care are amintiri nedezvăluite de la mănăstire, relevă oaspeților existența unui șarpe, făgăduindu-le însă că-l va chema și că-l va alunga din mijlocul lor. Condiția este ca toți să se apropie de perete și să stea neclintiți, spre groaza oaspeților, care, inițial, au crezut că este vorba de un altfel de joc. Andronic „parcă ar fi fost singur și s-ar fi pregătit să primească pe cineva“, va murmura ceva „parcă nu vorbea românește“, iar șarpele va
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
episodul memorandist de la jumătatea anilor ’90 nu a transformat structural politica externă a României și nici nu a condiționat alianța cu Imperiile Centrale. Strategia de securitatea a continuat să se bazeze - și pentru că reprezenta produsul unui grup de decizie restrâns - neclintit și unilateral pe colaborarea cu Imperiile Centrale. Recalibrarea politicii externe, din acest punct de vedere, a fost mai de grabă o chestiune de nuanță - revenirea la mai vechea fixație a relațiilor preferențiale cu Germania. Altfel, principiile au rămas aceleași, pentru că
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
să facă altceva: să se ducă să se hodinească la mănăstire: Dar ș-aici e greu, pentru că ades te cearcă demonul ispitelor!..." În liniștea înserării se aud rar din când în când, glasuri în ogradă. Codrii de pe dealurile dinprejur stau neclintiți supt un cer înnalt, albastru șters. Din cerdacul arhondaricului unde stăm, privim pe gânduri înnainte, pe când înserarea crește, și pe când stoluri de lăstuni se învârtesc prin jurul bisericei celei mari țârâind subțire, cristalin. Singuratecă și tristă stă chinovia aceasta în munți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
văi fără locuinți omenești, fără lumină, fără murmurul firii parcă. Peisaje încremenite de vis, negre peisaje moarte, prin care un tren fantomatic trece. Din când în când alergăm pe lângă iazuri sau pe lângă păduri de trestii. Trestiile nu se mișcă, stau neclintite, ca-ntr-un farmec. Iazurile lucii ca oglinzile răsfrâng luna nemișcată din înnalt. O lună ciudată, atârnată parcă în văzduh, în aburi, supt un cer de albastru spălăcit de aquarelă. Totul e mut și trist, melancolic, de o adâncă melancolie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
parcă în văzduh, în aburi, supt un cer de albastru spălăcit de aquarelă. Totul e mut și trist, melancolic, de o adâncă melancolie neagră; triste câmpii, triste dealuri sterpe și lacuri negre, și luna singură pe cer fără stele, singură, neclintită, spăimântată deasupra morții de jos. Așa trebue să lucească luna în singurătăți polare... 2 Septembre LOCOTENENTUL RACOVEANU Un zdrahon vesel, cu vorba răspicată, de țăran șugubăț. Pârlit de soare, cu mustața ridicată în sus coada rățoiului, ori unde-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la mă-sa. [IAȘI] 25 Iulie. Astă dimineață, trecând, trecând prin Piața Unirii în strada Cuza Vodă am văzut câțiva oameni oprindu-se și privind o mâță cu piciorul stâng de dinapoi sfărâmat și tăiat probabil de tramvaiu. Animalul sta neclintit, nu scheuna, nu plângea, nu făcea gesturile omului părea aproape insensibil, dar tocmai felul lui de a se comporta în durere mi-a străpuns inima de milă și groază. [TAZLĂU]* 3 August 926. Tazlău, în pădure, într-o poiană depe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prima formă a constituției federale. Intervenția poporului în gestiunea afacerilor publice, votul liber al impozitului, responsabilitatea agenților puterii publice, libertatea individuală și instituția juraților. Libertatea, dezvoltată în ordinea civilă și politică, în echilibru cu ordinea morală, era clădită pe temelia neclintită a datoriei. Puterea auxiliar al legii Judecătorul când dă o sentință, să aibă deschisă și constituția care e menită să temporeze sau să sporească zelul său. Partidele mici sau minoritățile etnice trebuie să renunțe la violență și, în marginile legii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]