911 matches
-
care se spune că e cel mai frumos sat din lume), iar jos, în depărtare, presimțeai aburii unei Mediterane scufundată și ea în tristețe și moarte. Contururile nesigure ale măslinilor și îndrăzneala parcă anapoda a chiparoșilor îți creau senzația de necontenită, repetată prăbușire în prăpastia deschisă la câteva picioare de locul unde ne transformaserăm în cremene. Nu sunt singurele secvențe din memoria mea în care moartea se leagă de ceva sonor. Cum n-am de gând să dispar curând, dar, pe
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
iveală "portretul" meu, cu toate imperfecțiunile lui, de o uimitoare stăruință. Și, în fundal, atmosfera acelor ani." (p. 817). Reacția e mișcătoare, dar toate acele "lipsuri" pot fi trecute cu vederea. Prețios e portretul autorului, cu toate "imperfecțiunile lui"; rămânând necontenit (și în mod legitim) la iveală, el dă viață, în fundal, la tot ce compune "atmosfera acelor ani"! Iar această viață survine, în jurnal (indiferent dacă acesta e inclus de specialiști în paraliteratură) ca și în alte scrieri literare, parcă
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
legal, prin parlamentarii lor, revoluționar prin contribuția minerilor aduși în patru rânduri în capitala și mereu ținuți într-o rezervă amenințătoare. Caracterul de lovitură de stat al Revoluției din decembrie 1989 a devenit evident, răcind entuziasmul multora, creând psihoza unei necontenite conspirații, repulsie față de politică și justificând retragerea în sine a fiecărui ins ce se socotea lipsit de apărare. Nu fără oarecare rațiune: coaliția care a venit la putere în noiembrie 1996 nu s-a putut atinge de mână armata a P
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
însoțitori și călăuze), nemaivorbind despre descrierea vizitei la mînăstirea buddhistă și alta tibetana, firește, în înălțimile muntelui. Și, mai sus, ajunge în jungla himalayană, undeva la unsprezece mii de picioare de la poale, pe ceață, pe vînt, frig aspru și ploaie necontenita. dar, extaziat, exclama: "am văzut Kinchinjanga! am văzut Kinchinjanga! Am uitat toate necazurile și toată ploaia și toată ceață." Halucinanta e, aici, descrierea lipitorilor, din cauza căderii neprevăzute în vale: Cine a spus că tigrul, sau leul, sau cobră e animalul
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
acceptat sub nici o formă „dezghețul” imprimat de Moscova, ci a încercat să-și întărească puterea navigând împotriva curentului. Adică dezlănțuind o teroare de tip stalinist atunci când condițiile internaționale păreau să încurajeze un alt fel de abordare a problemelor țării. Istoria necontenitei și tot mai accentuatei represiuni comuniste explică, în opinia lui Vladimir Tismăneanu, și „tranziția problematică” a societății românești de azi. Sechelele bolșevice n-au fost eliminate cu totul nici în clipa de față, când garda a doua a național-comunismului paranoic
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
simț a orientat-o pe neobosita iscoditoare de suflete către Gheorghe Grigurcu, ghicind în el un spirit pentru care examinarea trecutului și confesarea sunt moduri ale supraviețuirii. Cum a procedat, după alegerea „țintei”, Dora Pavel? Prin asediere neslăbită, prin rafale necontenite de întrebări care vizau totul, putem spune. Ce crede Gheorghe Grigurcu despre un anume eveniment din istorie? Despre cutare instituție? Despre cutare figură a vieții publice? Despre ce s-a întâmplat ieri și despre ce se întâmplă azi, aici și
Opera]iunea Grigurcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5875_a_7200]
-
colimatorul critic, pe care substanța operei ne-o oferă. De-a prinde pe pelicula conștiinței sale relative obiectul axiologic relativ al plăsmuirii literare. De unde arborescența de observații, abundența de adnotări ce anevoie s-ar putea rezuma, închide emblematic, translația nervoasă, necontenită, a aparatului de filmat, nesățios de unghiurile captării. Bucuria criticului nu e de-a ,soluționa", ci de-a aproxima, de-a tatona fără încetare ficționalul căruia, simțim, i se respectă, așa cum se cuvine, funciarul mister: ,Arcul tematic al lui Alexandru
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
mișcare, de parcă ar fi fost pe arcuri, mic slăbuț, cu ochi albaștri străpungători și neliniștiți, când te ascultă ducându-și aparatul acustic la ureche, când își pierde răbdarea, când te întreabă iar. Surditatea cred îi dădea această nerăbdare și agitație necontenită". Curând, Camil Baltazar o prezintă pe Lucia Demetrius la "Sburătorul", unde citește, și aici plină de emoție fragmente din roman. Lui Lovinescu îi place cartea și va scrie o cronică laudativă. Dar se va supăra după aceea, aflând că tânăra
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
treizeci și de ani sau că împungeau axilele mamei cu fontanelele de unde groaza țâșnea în jeturi groase ori povestesc înfiorate cum își strecurau palmele umede pe sub pânza ce se odihnea pe relieful de vulcan activ al sânilor materni aflați în necontenită ruminație, cerșind de la acest unghi un spor de securitate biologică, atunci când deveniseră ele însele un catarg de feminitate de al cărei miros se răstigneau lacomii culegători de flori cu fața la zidul Berlinului stam, cu gâturile strivind ale nopții arabescuri de fier
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
fi urmată de strădania celor ce vin. Școala presupune stabilitate și rigoare, exprimate între altele prin fidelitatea față de anumite teme și de anumite metode de abordare a lor. Școala presupune o împletire strînsă și permanentă între știință și învățămînt, îmbogățirea necontenită a acestuia din urmă cu cele mai noi rezultate ale cercetării. Sub toate aceste aspecte, la care firește s-ar putea adăuga și altele, o ilustrare desăvîrșită a ideii de școală a fost pentru noi profesorul Iorgu Iordan. De aici
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
la geostrategie, încât te întrebi câți oameni de bun-simț or mai fi rămas în țara asta. Dar au rămas, bineînțeles; ei sunt veșnicii neștiuți ce se zbat între două salarii; ei sunt intelectualii de rasă cu ochii arși de studiul necontenit; ei sunt doctorii și chirurgii fără arginți care au făcut-o pe mătușa mea Ada Teodorescu, din Canada, să-mi declare că nu ne invidiază decât pentru calitatea actului medical de la noi; ei sunt copiii supradotați, în ciuda mizeriei, cei ce
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
nici un act al vieții nefiind trăit direct, ci fiind mereu împletit cu o tentă literară: cutare întîmplare îi trezește în minte un episod romanesc sau cutare persoană îl duce cu gîndul la un paragraf dintr-un autor celebru. Această oscilare necontenită între detaliile biografiei și memoria cărturarului naște un periplu evocator în care separarea planurilor (viața sau cărți) e oțioasă. În cazul lui Nicolae Manolescu nu mai e vorba de a alterna viața cu cărțile, ci de a-și trăi viața
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
semnificație se dovedește a avea o înrâurire de prim ordin asupra mecanismelor de funcționare ale societății. Căderea și revenirea la suprafață figurează, simbolic, unul din miturile aflate la baza consolidării încrederii în sine a omului: cel al eternei reîntoarceri, al necontenitei prefaceri spirituale în care ființa umană e și combustie, și sacrificiu. În această perspectivă, Freud se vede confirmat: doliul e elementul activ în dubletul alcătuit în toate construcțiile culturale (vezi monumentalul Saturn și melancolia al lui Klibansky, Panowsky și Saxl
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
și falsă", în timp ce "veninul, veghea și vițiul" îi mistuiseră trupul lui Pașadia. Craii caută în escapadele lor "larmă, lumină, lumi" (de remarcat aici repetarea nazalei m din corpul cuvintelor, care conduce la sugestii auditive cu ecou în planul semantic: murmurul necontenit al "vieții care se viețuiește"). Marea este și ea "vie, verde și vajnică" într-un crescendo silabic de tipul 1, 2, 3, cu tendință către infinit prin adăugarea imaginară a unei noi verigi. La "a XLVIII-a aniversare" a zilei
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
prielnic gândului și lucrului”. Motivul nu este, însă, exclusiv profesional, acela de a studia trecutul localității, al cărui nume îl prinsese din cronici; „romantismul acestui colț de țară mă atrăgea, - fiica mea cea mare avea nevoie grabnică de aer, de necontenit aer”. Cumpără o grădină și cu ajutorul unor „buni meșteri, plini de tradiție” începe construcția unei clădiri, care va fi inaugurată peste un an - „de Paști”. Momentul va fi retrăit de istoricul Nicolae Iorga peste ani, astfel: „mă încântam, sub pomii
Agenda2005-05-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283347_a_284676]
-
ne înfățișează oare starea și ființa noastră pământească? Ne înfățișează o înlănțuire de contraziceri din cele mai ciudate și jalnice: măreție extremă cu înjosire extremă, puțin bine cu mare rău, vădite însușiri ale fiecăruia și ale tuturora pentru fericire cu necontenite lipsuri și lacrimi. Pe de o parte, omul este o ființă asemănătoare cu Dumnezeu, Stăpânul și Poruncitorul firesc al pământului, Moștenitorul veșniciei. Iar pe de alta, acesta-i un fiu oarecum uitat de tatăl său și care nu-și aduce
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
Es. Pop merge dincolo de simpla fructificare textualistă a întâmplărilor sinelui. Ea este, de fapt, o hemografie a biografemelor poetului, o proiecție serială a „obiectelor sale sufletești” (cum spune Mircea Ivănescu) pe „cerul” tragicului miracol al lumii. Este de altfel o necontenită mirare de copil în poezia lui Ioan Es. Pop, care privește realitatea ca și cum ar vedea-o pentru prima dată și, cu un firesc care este numai al vârstei inocenței, o întoarce pe dos și-i cotrobăie, cum spunea Jean-Pierre Richard
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
mișcare (anima) și inefabilitate (fără masă/corp), ca energie vibrațională. Ori, mișcarea a ceva imaterial (inconturnabil - fără chip sau formă) și totuși reperabil lăuntric (din-interiorul ființei ce sunt/suntem) este un propriu al (sau chiar fiindul) sufletului, aflat într-o necontenită stare de vibrație. Această stare este conținutul care, printr-un fapt intuitiv de limbaj artistic, poate fi nuanțat muzical cu un anume contur/figură melodică. Melodicitatea sau melosul denumește așadar aspectul general de nuanță a unei vibrații lăuntric-necontenite, considerată ca
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
o lume, nu atît diversă, cît, mai ales, complexă. Nici o undă de superficialitate sau derizoriu, totul, la o tensiune foarte înaltă. Sintaxa însăși, cu multe elipse, într-o curgere neobosită întreține această tensiune a unei lumi aflate într-o mișcare necontenită. Deși asistăm și la drame exterioare (orbirea pictorului, de pildă, cu toate disperările ce decurg de aici în viața unui artist bazat pe vizual), cele mai multe se consumă în interior, fiindcă inadaptarea personajelor nu rămîne pasivă, ele încearcă să rezolve conflictul
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
i se preling pe bărbie dar vierilor tot nu le dă pace. Așa l-am găsit într-o noapte: zăcând în noroi printre râturile pofticioase și-nsângerate. După ce scăpase cuțitul din mână, a leșinat copleșit de miros și de forfota necontenită de trupuri - iar animalele, înfometate, nu l-au iertat. Până să îl ridic dintre dânșii, porcii-i înfulecaseră o ureche. Cine se zvârcolește mai tare ca tine? Cine suferă, cine se dă de ceasul morții, cine e mai orb decât
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
micului Klaus, el însuși un bombănitor pe cinste, cu mult timp înainte de a deveni psihologul logoped, care era acum. Mica crestătură de pe vîrful limbii și adîncitura de pe buza de sus, i-au reamintit de anii și de nopțile de caznă necontenită, în fața oglinzii, prin camere, în baie, sub apa dușului, în pauzele orelor de clasă, sub cearceaf, și din nou în fața oglinzii, strîngînd din dinți, asudînd de efort și străduindu-se din răsputeri să uite batjocura colegilor de la școala primară, care
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
ora 23. Întâmplarea a făcut ca în 23/24 mai 1921, George Enescu să concerteze în premieră la Timișoara, în sala Casinoului - „Tineretul l-a ridicat, cu vioară cu tot, și l-a dus pe sus până la hotel, în aclamații necontenite cari au amestecat entuziasmul sărbătorii naționale cu admirația și gratitudinea ce o avem pentru marele nostru artist. Ce bine ai făcut Maestre că ai venit de zece Mai în Timișoara! Aspectul clasic al manifestării din anii '30 îl întâlnim în
Agenda2006-20-06-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/284960_a_286289]
-
prin care sunetul se propagă în tăcere (neauzire), așteptând la întâlnirea cu sine, ca înțeles sau sunet cu sens. În persoana sa, autorul este om. Mai bine zis, făptură viețuitoare, purtătoare de suflet (viată). Ca atare, se află într-o necontenită mișcare lăuntrică. Caracteristica de a fi animat se transferă implicit operei sale, care, privită astfel, este ea însăși condiționată mișcărilor sufletești sau afectelor. Ca ființă deci, autorul atribuie aprioric operei sale un statut asemănător. Prezentată astfel, opera se constituie ca
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
în/din arealul unui grup (etnic, lingvistic) referențial (comunitate tradițională, academică, de elită/breaslă etc.). ● La orizont, se relevă axialitatea unui pretutindeni temporal sau universalitate, prin care OS se sintetizează în simbolul unui arhetip ascensional. ● Formal, durabilitatea comportă expresia unei necontenite deschideri, prin care OS este aprehendabilă la nesfârșit, ca multitudine interogativă de posibile și mereu altfel exprimabile simboluri, în siajul unei interpretări plurisemantice. ● Pe plan estetic, întrucât sensul OS se edifică prin verbalizare, orice limbaj sonor devine posibil. Invariantul (ca
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
rezonanța) binelui, căreia îi adecvăm termenul de cosmosonie. Desăvârșit în opera sa, autorul nu se va mai contura printr-o altă zicere. Totuși, ca deziderat endeomonic, ne putem imagina noi una: Cântați laolaltă cu mine, cel din opera mea, întru necontenita desăvârșire a armoniei de bine!
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]