616 matches
-
te supără, n-am s-o fac. — Da, mă supără. — Bine, bine! Acum luminile erau Înșirate pe toată lungimea astronavei, Începând de la coada abia vizibilă, care se ridica deasupra covorului de corali. Beth se Îndrepta spre nord, către cutiile rămase nedeschise. Harry continua să sforăie zgomotos, rămas În stare de inconștiență. Norman se plimbă Încolo și-ncoace prin Cilindrul D, apoi se duse la monitoare. Ecranul clipi: SOSESC. „O, Doamne! Cum e posibil așa ceva? Nu se poate. Harry e În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
X nu știe ce să răspundă. tot ceea ce poate constata este că poștașul și-a abandonat geanta și că o parte din corespondență zace împrăștiată pe jos. X se apleacă, se uită cu atenție. s-ar părea că unele scrisori (nedeschise, bineînțeles) au fost călcate apoi în picioare. „De cine ?” X nu știe. Dar îi vine greu să creadă că locatarii blocului au trecut pe acolo călcîndu-și în picioare corespondența. X răscolește printre scrisorile căzute din geanta maronie din piele și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
au abandonat mașinile, bicicletele, cărucioarele, trotinetele, valizele, sacoșele, ghiozdanele, pălăriile, bastoanele, umbrelele... Iar unii și-au mai abandonat pardesiile, fularele, sacourile, țigările pe care tocmai le fumau (X are impresia că unele mai ard încă). Pretutindeni zac risipite poșete, ziare nedeschise încă, pîini proaspăt cumpărate și din care nicio gură n-a apucat să muște măcar o dată. Poftim, aceasta trebuie să fie pamponul roșu al lui Pexy, canișul doamnei Bordaz... Ceva mai încolo X recunoaște niște patine cu rotile (sunt ale
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să-i tremure, iar ochii i se umeziră brusc de parcă ar fi fost pe punctul de a izbucni în plîns. Privindu-l pe acel om blocat în fața mea, între ceașca așezată sub mașina de cafea și sticla de apă minerală nedeschisă, am avut brusc revelația că personajul era mai timid decît mine. în cafenea nu se auzea niciun zgomot, cei patru sau cinci clienți erau aplecați fie peste carnețelele lor, fie peste cărțile pe care le citeau, întreținînd prin complicitatea lor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
De ce ne-ai pus să stăm aici? Lasă scaunul jos în clipa asta! porunci Dorian. — Vă rog și eu, adăugă Ignatius. Se retrăsese într-un colț. Ați putea răni pe cineva. — De pildă pe tine, spuse Liz. Aruncă o cutie nedeschisă spre Ignatius care se lăsă în jos. — Maică Doamne! exclamă el. Cred că mă voi întoarce în cealaltă cameră. — Șterge-o, umflatule! îl îndemnă Liz. Consumi tot aerul de-aici. — Opriți-vă, fetelor, țipă Dorian la Frieda și Betty care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
conștiință? Sentimente de rușine și vină? Aici nu se vorbea niciodată despre ea. Nici măcar indirect. Sau prin aluzii. De parcă nici n-ar fi existat. Doar Tamar Îi mai povestea uneori În șoaptă lui Fima despre câte o scrisoare returnată expeditorului nedeschisă sau despre un telefon Închis În tăcere, fără un cuvânt. Și insista să-l convingă pe Fima că Gad nu era În fond un om rău, ci doar speriat și rănit. În afara momentelor În care susținea exact contrariul: Orice femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
el îndoit. Să-i dea Elenei telegrama tocmai în ajun de concert și după înmormîntare! O luă în mână, o întoarse, o răsuci. Cumpăni sentimentele și disciplina lor. Vroia să facă ceea ce ar fi fost mai plăcut Elenei. O înapoie nedeschisă. - Du-o în salonașul doamnei. De se întoarce cu domnul Marcian are s-o găsească! In automobil, Elena ședea între Mini și Marcian, liniștită că plecarea, a cărei grijă o turburase un minut, fusese orânduită. Frumusețea zilei și ecourile plutitoare ale
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Tu încă stai de strajă trandafirului albastru pe care ți l-am tatuat cu grijă pe sub cămașa mereu proaspătă.Muzica zilei se prelinge din urechea mea înfășurându-se împrejurul gurii tale.Privirea mă azvârle pe cărarea cerului... Lumina invadează spații nedeschise... Poarta cerului e masivă. Străjerii își îndreaptă sulițele și mă privesc impasibili.Masca mea a început să plângă cu lacrimi triunghiulare adunate într-un blid ciobit. Picăturile cântă un imn inedit. Pașii mei desenează cărări întortocheate, adevărate labirinturi spre tărâmuri
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
îi fusese impus de cine știe cine, așa părea, chiar și în acea seară rău prevestitoare, Marcu Vancea încă arăta neschimbat: fruntea înaltă fără riduri, ținuta degajată și sobră, gesturile firești, moderate. Atunci, în seara aceea, Dida observase, brusc, teancul de scrisori nedeschise și își amintise, dintr-odată, o serie de semne bizare din ultima perioadă, telefoanele prea multe, vocile necunoscute, care pretindeau ba că sunt clienți jigniți a nu fi primit încă invitațiile la expoziție, ba că sunt cetățeni revoltați de prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Asistenta care i-a făcut vaccinul își caută de lucru prin salon din zece în zece minute, privindu-mă cum stau cu ochii pe copil ca pe butelie. Pe prima pagină din Le Matin-ul de duminică, pe care l țin nedeschis pe pat, văd cu coada ochiului un alt titlu de pe prima pagină : „Faut-il avoir peur de la génétique ?“. Nu m-am gândit niciodată la genele pe care i le-am transmis Dorei. Trebuie să-ți fie frică de fatalitate ? Întotdeauna am
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
ton întrebător ceea ce tocmai auzise din gura mea - cântatul neliniștitor la pian al mamei, copleșitoarele imagini ale lui Doré despre viața umană, reproducerea marilor opere scrise făcută de bunicul, Casa, memoria mea, din care nimic nu putea să dispară, scrisoarea nedeschisă de la tata, furtuna, averea moștenită, atacul brutal și monstruos al literelor asupra ochilor mei inflamați, toamna care mă aruncase jos de pe muntele Ava -, prin urmare când ea a încercat să relateze pe scurt totul, ca și cum și-ar fi pus întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cum aici nu e nici o ființă omenească, trebuie să o fac singur. Cel puțin laba e gratuită, de pomană, nu cere bani. Pe măsuța din cuarț de lângă sofaua cu husă de culoarea cartofului, și-a desfăcut evantaiul teancul de scrisori nedeschise, aruncate neglijent. De când a reprezentat corespondența un subiect de sine stătător în viața mea? Când mă uit la dreptunghiurile din pachet, când, în cele din urmă, rup plicurile, croindu-mi cu un mârâit drum printre rugămințile și ofertele ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
beat, și delira, și nu era deloc disperat. Așa că a intrat În casă Încercând să zâmbească, și-a salutat părinții cu respect, le-a spus convingător că nu Îi e foame și s-a Închis În dormitor, unde Îl aștepta, nedeschisă, neîncepută, Istoria literaturii române a lui George Călinescu. Totuși, ce ascundea maistrul Căreală În creierul lui scelerat? Ce anume Îl chinuia pe el Într-atât, Încât să ajungă să bea până la inconștiență? Ce anume Îl Îngrozea? Un om simplu, ca
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Și, dintr-o dată, haosul din camera mea, cel pe care-l las adesea în urmă de câte ori călătoresc, pare să se reașeze, să se ordoneze, acum, că este amintit și restructurat de ea, până la cele mai mici detalii: facturile neplătite, poșta nedeschisă, cămășile neduse la curățat, corespondențe neterminate. Și, în timpul acesta, îmi strânge mâna de câteva ori, îmi mângâie în treacăt obrazul, este atât de drăgălașă și binevoitoare, ca și cum ne-am fi reîntâlnit după o lungă absență și ne aflăm din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fiica lui era atât de diferită de el, că n-o putea recunoaște în nimic care să-i aparțină, nu-l mai deranja acum. Totuși, o indiferență iritantă plana vizavi de persoana ei. De la o vreme scrisorile de la ei zăceau nedeschise pe un colț de masă. Cu timpul, au încetat complet să mai sosească. La ce bun!? Poate mă cred deja mort. Și în fond sunt deja mort în ceea ce-i privește, nu le mai aparțin, așa cum nici ei nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acolo era încuiat și ceea ce declanșase afecțiunea mea. Ce s-ar întâmpla dacă, data viitoare când m-aș trezi pe podea, nu mi-aș aminti cum să vorbesc, sau cum să merg? Sau cum să respir? Poate că în plicul nedeschis pe care scria RYAN MITCHELL, trimis prin poștă de Primul Eric Sanderson se aflau informații de contact. Îți vor fi folositoare în caz de urgență. Îmi permiteam riscul de a deschide plicul? Cum să te orientezi când, oriunde te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea și-a văzut mai departe de mișcarea lentă în jurul soarelui și spre viitor. Aproape în fiecare zi veneau noi scrisori de la Primul Eric Sanderson. Cam pe la prânz. Le luam pe fiecare și le puneam într-un dulap din bucătărie, nedeschise. Unele erau voluminoase, altele de-a dreptul niște colete, iar altele erau așa de mici și de subțiri, că nu puteau să conțină mai mult de o singură foaie de hârtie împăturită. Când a sosit o scrisoare cu un pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
te privesc intens. Am așteptat. Am așteptat să se întâmple ceva. Un minut. Două minute. Nu s-a întâmplat absolut nimic. Zece minute mai târziu, scosesem ciocanul din cutia cu unelte și căutam prin dulapul din bucătărie, plin cu scrisori nedeschise de la Primul Eric Sanderson. Am găsit plicul în care se afla pătratul de carton, l-am rupt la un capăt și l-am scuturat. Cheia mi-a căzut în palmă. Intru, am zis în fața ușii, surprins de claritatea și ascuțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
până ce o voi vedea din nou, pentru ultima oară, pe Alice Hastings. 2 ...exact acea sclipire...exact acea îndrăzneală... Eram pe aproape. Foarte aproape. Prindeam tot mai mult curaj pe măsură ce călătoria continua. Cărțile pe care le luasem cu mine rămăseseră nedeschise pe masă și în loc să le deschid, m-am lăsat în voia visurilor, admirând peisajul. După ce am ieșit din Derby, fabricile și depozitele din cărămidă roșie care dădeau cu spatele spre linia ferată au cedat locul unui peisaj bogat înverzit: oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
decît s-o Îngrijorez. — Tre’ să umplem termosu’, spuse Roger. — MĂ duc eu cu el. N-am făcut nimic toată ziua. — Las’ că-l duc eu. Nu, tu stai și citește ziarul. Avem destul whisky? — PĂi mai e sticla aia nedeschisă. — Splendid. Roger citi ziarul. „PĂi, asta să și fac“, se gîndi. „O să conduc toată ziua.“ — A costat doar douășcinci de cenți. Și e ciopîrțită foarte bine. Poate prea bine. — O să mai luăm și-n seara asta. Ieșiră din oraș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și atașează la cereri plicurile în care au fost primite. ... (2) Corespondența adresată personal sau confidențial președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, vicepreședintelui, președinților de secții, judecătorilor și altor persoane cu funcții de conducere este predată acestora cu plicul nedeschis. ... Articolul 69 (1) Dosarele predate arhivei Secțiilor Unite, completelor competente să judece recursurile în interesul legii, completelor de 5 judecători și arhivelor secțiilor se prezintă fără întârziere președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, vicepreședintelui sau, după caz, președinților de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/242777_a_244106]
-
momentul încheierii actului nu mai îndeplinește această condiție, actul juridic nu este valabil încheiat. În alți termeni se pune problema bunului viitor, care, în anumite condiții poate constitui obiect material valabil al actului juridic civil. Situație de excepție reprezintă succesiunea nedeschisă care nu poate constitui obiectul material valabil nici pentru convenție, nici pentru un eventual act juridic unilateral, cum ar fi renunțarea la succesiune 253. Noul Cod civil se referă în mod expres la "contractele ce pot purta și asupra bunurilor
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
art. 965 din Codul civil de la 1864, reluată de art. 956 din noul Cod civil care prevede că "dacă prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absolută actele juridice având ca obiect drepturi eventuale asupra unei moșteniri nedeschise încă, precum și actele prin care se acceptă moștenirea sau se renunță la aceasta, înainte de deschiderea ei, ori actele prin care se înstrăinează sau se promite înstrăinarea unor drepturi care s-ar putea dobândi la deschiderea moștenirii". 254 În condițiile pe
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
purtat/ pe dulci timpane presimțind un mire/ cu spicele de grâu în răzvrătire/ înstreinându-i sângele curat.// Cine ți-a spus că-i îngerul trimis/ c-un paradis de focuri dezlegate?/ în el sunt nopțile de-amor furate/ chilia și ceaslovul nedeschis.// Trage-ți pe trup cămășile de frig/ și potrivește ochiul în afară/ cu àur de sfânt ce înconjoară/ mormântul cald din care plâng și strig". Arhitectura eroticii are la bază un principiu ordonator/ configurator de lumi împrumutat din poezia marilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
muribunde, │moleculare, precum și │ (ii) pe durata vieții, cu 2 și 4 săptămâni │reagenți pozitivi, cadavre proaspete, organe │pentru monitorizarea │înainte de declanșarea ouatului pe cadavre │(splină, ficat cu vezică biliară, rinichi, │antibiorezistenței; │și pe probe de fecale; │pulmon, gonade), os lung nedeschis, pentru │ │ (iii) din incubatoare la fiecare 2 │izolare bacteriologică, iar pentru RSAL probe │ │săptămâni pe cadavre, ouă cu embrioni morți │de sânge. Numărul probelor de sânge recoltate │ │sau meconiu de pe sitele de control. │de la un efectiv de 500 păsări sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/195770_a_197099]